Versuri la zi…


ÎNCHIPUIRI

chiar dacă umplu geamurile lui Noiembrie,

nu mai este cine să mă vadă,

nu  mai este cine să mă-nchipuie, în gând –



pădurea stă încremenită pe povârnişul Solovanului

închipuie o cetate  spre cer

Iza în vale o tot o ia la vale, tot pierde chipul dealului din ea



dezastru prin grădini, înfloresc împuţinările

lumină puţină şi frig puţin şi emoţii uşoare

DECÂT

pe lângă cimitir

mă depăşeşte o octogenară uşoară

„Bună ziua!” scânceşte ea,

„Bună ziua!”-i răspund

– de-ar vedea

ce-i în capul meu,

ar şti că nu-s chiar aşa,

că decât mersul…

METALLICA

plopii până-n cer
în aur, în galben imperial

și noi pe lângă ei

în argint, minunându-ne

TURA ASTA NU

pentru că am fost un absent,

un înlocuitor, un însoțitor, un așteptător,

în plus  

pentru că ocup teritoriul

singurătății celorlalți,  

tura asta nu –

tura asta nu se poate

să nu fi fost una de probă,  

o schiță, o prefigurare

(ian. 2021)

BELȘUG

Tu să nu stai după mine

eu sunt un cavaler al nimicului

vin greu

și nu avem noi atâta timp cât îmi trebuie mie

ca să ies viu din vis, din împietrire,

din visul împietrit

Și chiar dacă aș ieși,

ar începe o lungă fărâmițare,

până să-ți ajung nisip sub picioare

sau cine știe ce stea de te-mpodobit

cum s-ar cuveni

Nu sta după mine

nu avem noi atâta timp să mă adun, apoi,

să fie ceva de scris.

ZIUA ACEEA

De-o vreme, îmi ajunge că-mi apari în vis

și mă asculți,

că stai cu mine în fața marii mele iubiri,

stăm amândoi împreună, la egalitate

O, siguranța aceea,

netemerea  din vis,

din ziua, din lumina aceea,

la marea aceea

AICI, ACUM…

Toată vara tot orașul era aici, la ștrand, 

pe malul nisipos foia tinerețea pucérka,  

era plin, pătură lângă pătură,

ci, se marcau destule terenuri de volei,

mingile aterizau pe cearceafuri, printre farfuriile cu roșii și castraveti,

se juca prinsa la căpătâiul celor întinși la soare,

”Nesimțiților!”…

Băieții săreau de pe podul de lemn sau de pe malul înalt,

de lângă lespezile de piatră catifelată, în picioare sau hasas,

csukafejes, ghemuit, în echer, cu răsuciri și rostogoliri,

ci fetele nici că se uitau de pe cearceafurile lor,

discutând lucruri mult mai importante.

Cine voia mai multă intimitate se așeza la margine,

acolo erau pături mai rare, cu perechile notorii ale orașului.

Cine voia mai puțină lumină trecea pe celălalt mal,

cu familii. cu prunci. cu meri și vedere spre ștrandul

cu siluete dragi tremurând în lumină

– le priveam pe sub pleoape, de departe.

Ai noștri ne trimiteau după apă la Izvor,

sau la terasă la Boby Solo după halbe și țapi,

beam limonadă, sifon, că eram  roșii ca racii

ori albaștri, dârdâind,

cum stăteam ore întregi în râu,

până-n gât, ciorchine

………………………………………………………………………………………………

Aici sunt mai multe amintiri decât densitatea nimicului de acum, 

de-aceea vocile noastre parcă sunt de demult

și ne întristeaza puțin…

ORAȘUL CU POEȚI…

Cercetez zi de zi Iza, Solovanul

– le-o fi de-ajuns,

inclusiv această autoînvinovățire

o fi de-ajuns.

Stau la râu în față cu dealul

îmi privesc mâinile în soare

ce doamne peri albi le acoperă?

– asta nu, asta nu are nici un sens.

”Plecăciune, plecăciune!”- zice orașul

/ râde și dansează, știm, nu contează /

când îl străbat condeierii, cu cipci și paiete:

Triști, visători, melancolici,

pătimași, metaforici, lucizi,

sibilinici, obscuri în discurs,

ca nimeni râzând – că se râde,

sus, în întuneric

FERMECARE

E lucevan le stelle…

vreo arie,  peste ani,

ne  mai desferecă sentimentele

primordiale

ci, nu de chipul scris

de efervescența și impetuozitate sa,

suntem săgetați și acum

Decât… (2)

Septembrie și-n parc fanfara nu cânta,

decât un bătrânel petrecea în de sine.

Ar fi rămas un viitor mare poet,

dacă murea de tânăr.

TIMP

…cum salcia, cea prin excelență pierzătoare și încă plângătoare,

își păstrează intactă coroana-cascadă, foșnetul, legănarea,

cu mici schimbari de culoare pe frunze, spre cafeniu, spre gri,

din Aprilie, până sub cerul lui Noiembrie albastru pur…//

cum timpul se rostogolește înainte, de parcă ar trebui să ajungă undeva,

la o inaugurare, la ceva important, cu tot cu noi sau nu,

neuitând zilnicele cutremurări în duratele noastre de viață,

ale concitadinilor și totul în liniște…//

trăim într-o lume în care ne suntem absenți,

n-am crezut să poată încăpea atâta liniște, atâta încremenire

în oraș vreodată /…/

Numărul, persoana

Noiembrie râul stă cu dealul

noi rupem digul cu plimbările noastre solitare

/ sesizați pluralul,

cum pun de o comunitate, de un grup/

Ne întâlnim prin oras tot mai scunzi

atât de triști am fost la tinerețe (iar plural)

ca și cum viata ar fi trecut,

prezentul atunci – o rămășiță

…Acum ești luat prin surprindere

că nu mai e în vis,

trăiești o cutremurare

față cu firul de praf ce ești, //

o dezîntristare.

Standard

Capturi de Maramureș (var.3)

              CAPTURI DE MARAMUREŞ

                             Marin Slujeru

               (manuscris pentru Ed. Valea Verde, propun format B5, 12/16, carte de buzunar)

 ÎN SAT

GRĂDINUŢA FETELOR…*

„Apăi, să pune: pospan (verdeaţă de pus în mijlocul pâinii de nuntă – cepoi sau ţâpoi), sansiu (garofiţe), măieran (la clop, la feciori, de struţ, miroase fain), rozmarin (tăt la clop), verdeaţă (verde, măruntă, să pune roată, pe lângă clop), schinteuţă (roată pe lângă clop, pă firuţu’ de verdeaţă), t’idru (un pomuţ verde, tot pentru împodobit), lăcrâmioare, gura lupului, gura leului, bărbânoc (verde, de cunună la mirese), lalele, narcise, flori domneşti, muşcate, tătăişe – da’ aieste le ştii…” (M. T., 60 de ani)

CIUPERCILE…

Ciupercile îs: de stâjar, maro, grăsucă, albe pe dedesubt; bureţi albi sau „usturoi”, că ustură un pic, să pot face ca şniţelu’ sau fripţi cu usturoi, îi bine să arunci un pic de lapte pe ele; bureţi galbeni sau „crestăţăi”; la cele crescute mai adânc, în pământ, le zâce „vineţele”, să mănâncă aşe’ cum îs; hribe de fag – tot maronii, da’ galbene pă dos; de mesteacăn – tăt aşe, da’ mai micuţe; de tufă – mai negrii, mai moi, mai slăbuţă. Ce’ mai bună îi ce’e de stejar, după aceea de mesteacăn, apoi de fag şi tufa-i ultima, că-i mai slăbuţă şi neagră, ca mine… Ce poţi fa’ din ele: fripte de tocăniţă, servite cu tocană, cu maioneză, cu smântână; ori zacuscă ori pusă la uscat pentru la iarnă, de tocăniţă sau sarmale de post,…” (& M.T., 60 de ani).

PĂSTĂILE…

Aș mânca nişte păstăi aite!” “Şi mie-mi plac, da’ să fie cu boabe mari, vădăcuță.  Nu cu păstaie lungă, păntru zamă… Întâi se fac păstăile OLOAGE, care nu treabă rudite, nu să rădică-n sus, pă rude. Apoi, sunt păstăile DE RUDĂ, care să urcă pă rudă, pă ziță şi care îs: late, pestriţe, de d’ibol, de unt. LATE – bune de supă, da’ să pot mânca și scăzute, cu usturoi; PESTRIŢE sau cârliguță, că nu-s drepte, îs îndoite – îs cele mai bune cu usturoi, aite; DE D’IBOL, cu pui mari – se fac zamă scăzută, de fasole; DE UNT – verzi, potrivit de mari.”(M. T., 60 de ani)

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

* Am folosit un singur semn fonetic: ‘ – apostroful, pentru absenţa unor sunete, dar şI după ”e” larg, înaintea silabei accentuate sau după consoane muiate.

NUME DE OI

”Păi, dacă-i fătată într-o sărbătoare, i se pune numele după acea sărbătoare,  de exemplu ”Mărțișor”,  că o fost fătată de 1 Martie și așa i-o rămas numele. Le mai zic  după nume vechi, de ex.: ”Năstacă”, ”Șofrona”, ”Fiștula” (habar n-am de unde vine  numele ăsta, l-am auzit) sau ”Tocățâța”. Le punem și nume noi, de  exemplu la una care  avea fața jumătate albă și jumătate neagră i-am zis ”Cruela”, după desenul animat ”101 dalmațieni”. Am mai avut una ”Calu’” , așa i-am zis, că are breton ca un armăsar, îi curge părul până peste ochi și pe nas. Când îi cu lână stă numai cu capul în sus. La una care avea lână și pe față, i-am zis ”Leu’”. Pe alta, ”Sofia”, am cumpărat-o  de la niște copii,  ăsta era numele ei; le trebuie numai când sunt miei,  le țâpă pe când ajung oi. Am mai avut una ”Mândra”, că așa i-o zis niște ciotornari veniți la lucru la noi  când o văzut-o: ”Ioai, ce mândru miel!”…La berbecuți n-am tare pus nume, că n-am avut berbec și apoi n-am avut timp de nume.” (de la I. Ș., 23 ani, Sarasău)

BERBEC  RĂU

            “Tăt’e mă dor!… Îmi tăt miros mânurile, că am tăiat oaia… Pre’ tare o lozit-o berbecu… El s-o făcut tăt mai mare, ea o slăbit la jumătate… Ş-amu, câinele doarme şi berbecu’ păze’ curtea, cu coarnele lui întoarse şi răsîntoarse… Nu intră nimenea, că odată-i cu roata-n sus!”( biciclistă de la marginea oraşului)

SĂ IE’ ORI NU SE IE’?…

Vară, demult, culoarul unui tren pe Valea Vişeului. O blonducă cu ochi albaştri priveşte şi priveşte, încremenită. Înainte de coborâre, şterge uşor, cu un deget, braţul studentului negru de alături. (Omul venise din I-le Mauriţiu, da’ nu ştia nimeni de-a cui îi…)

.VINĂ 
„…Nu, n-o prins-o… Baiu- altu’… Pt’iu! mblă feştită  tătă ca un ţângalău… 

Tătă-i găurită!”

BIATA….
După Sărbători, constatând că nu i se închid fermoarele de la rochii, Ioana,

orăşeancă de la ţară, trece la o cură de slăbit dură.

– Uă, tu, Ionucă, bd’iata de tine, ce slabă eşti! Gândeşti că eşti scrisă! Să vede că ţi-i rău… – o compătimesc,  revăzând-o, băbucăle din satul natal.

ZADII NEON

       “Amu ar trebui să porţi sugnă roşu cănit o’neagră, că-i Post, puiu’ mamii…”

ROMY

          “Numa’ be’u şi fumează: dăă-mi o ţâgară!… Nu mai dau nimic nimănui. Nimic. Nici on ban! Şi tata de-ar ieşi din mormânt – “hăi, fa’, dă-mi de-o pungă de bomboane”! – , nu i-aş da: stăi acolo şi putred’e!”

AICIUCA
Un  moroşan era  la  lucru  în  Bărăgan. Aflat la magazinul din  sat, cere: “un

font de miere, o kilă de hrișcaș și o  pară la bec”. Vânzătoarea se uită la el: „Dumneata ce limbă vorbești?” Omul nostru îi răspunde: „Dacă nu știi ce grăiesc oamenii, cine te-o pus aiciuca să vinzi?”   (& Il. B.)                                                                                                                  

DIGNITAS
La 89 ani, se ridică din pat: „Adă caieru’!…  Să mă duc în poartă, să torc…  

Că mie  nu mn’i-i hia să ştie tăt satu’ că mor!”

BUNICA

„…Aiasta, ni…, a lu’…, noa…, încătă are liceu’!… Fără bacoloriat…, nu-i bai! …Şi tăt’e fetele de pă uliţă-l au … Numa’a a noast’ă să n-aivă? Atâta-i de proastă? Da’ d’ip ce?!”

WHAT’S UP?
        – Ce mai faceţi, mătu‘şă?

        – Apooi, facem ce ne-ajută Dumnezeu…

       ÎN FRIG
         Maramureş,  şoseaua  dintr-un sat, Postul Crăciunului. „Ai  multe  haine  pe  

dumneata?” – întreabă reporteriţa TVR o băbucă în lecric, zadii, pânzătură neagră.

„V’o cinci: sfeter, bluză, t’eptar… Am, de bună samă!…”

       TRACTORU-N GÂT…

      ”…Ăla micu’? Are 13 ani!…Îi în Italia, la părinți… Lucră, ce să facă? Ști’ cosî… I-o plăcut

caii, da’ acuma  n-au… Are  tractor!…. Nu-s numa’ tractoare în tăt satu’… Numa’ oamenii

bătrâni, de peste 70 de ani, care o crescut cai, mai țân… Nu se lasă fără cai… De-ar trăi moșu-său, i-ar băga tractoru’ pe gât!…”

                                                             ( & E. V.)                                                                                                                                           
         DEVER

          Un tânăr întreprinzător aproviziona cu “Mona”, printre alte alimente, nişte sate îndepărtate. Nu apuca să bage albăstrucu’ în magazen. Sătenii  făceau coadă lângă camion şi cumpărau rapid toată marfa. “De ce beţi aşa ceva, uncheşule?” – întrebă tânărul un cumpărător bătrân. “Mn’e primen’iuiet na rânzu!”- explică omul. ( & N. I.)

VIS  DE DUMINICĂ

           Ginerele îşi cumpără un Logan alb. Soacra îi zice: „Duminică să mă iei cu tine în mașână, acolo, înainte! Tăţi oamenii ‘or fi ieşiţi de la biserică și io tăt ‘oi ieși pe geamu’ acela: Lăudăm pe Iisus… Lăudăm pe Iisus! – şi ei: ”uă, ce maşână  mândră ţ-ai loat!” ( & F. H.)

          ISPOVEDIRE

  •  …Cum cu alt bărbat!? Da’ când o fost asta, mătuşă?
  •  Uăă, de muult…
  • Te-ai mai spovedit de-atunci? Datu-ţi-s-o canon? L-ai ţinut?
  • Daat… , ţânuut, cum nu…          
  • Atunci, nu mai spune nimănui! Că te-o iertat Dumnezeu! Să n-audă moşu’…
  • Apoi, cum n-oi spune, părinte ? Că, doamne, bine-mi place când îmi amintesc!


 DISPUTA ICOANELOR…

           Moşu’ venise zdruncinat de bolşevism de pe front. Îşi petrecea timpul trăgând din pipă şi privind oamenii, de pe pragul înalt al casei. Nu prea mai umbla la biserică.  Într-o Duminică dimineaţă, după lăut, bătrânul se pieptăna cu cărare pe mijloc, în oglinda cât o icoană de mare – între timp, îşi spunea Tatăl nostru.
          – De-ar si mai primit aşe’, ar si plină biserica de oglinzi! – comentă ca să comenteze credincioasa de nevastă-sa, privindu-l câş de sub o icoană…
(& N. I.)

PANĂ

           Un zilier de pe un şantier al IREM îşi pune ochii pe un tânăr electrician şi îl însoară cu fata lui. După vreo două săptămâni,  fata îi comunică printre lacrimi că tânărul este impotent. ”Cum impontent? Ce impontent? – se apără omul nostru. Io am ştiut că-i  corentâş!”

         INTRAREA…

          Venind vorba despre un personaj foarte popular din Săpânţa, care a dus de nas Miliţia şi Securitatea în epocă, întreb dacă-i îngropat în „Cimitirul vesel”. „Nu are el intrare acolo!” – îmi răspunde un avizat.

STRANIERI

          Străbunică pe  autobuz: „…Uă, dor mi-i de ei! Ş-asară, atâta am zd’erat pă internet!…”

          IPOSTASIS ÎN MAI

           Zi toridă. Bătrânica iese cu sapa de-acasă şi o ia spre câmp:

          –  Cum  să nu mă duc? …Nu vedeţi cât îs de albă? … Azi  ‘i mai cald. Acuma-i de făcut plajă!… Nu ştiu cum ‘oi rezista. Ieri am săpat cinci rânduri de mălai… Da’  mi-oi pune o frunză de captalan sub pânzătură ş’apoi nu mai văd nimic – numa’ nainte!….

OMĂTUL

          „ Miez de Martie şi ninge şi-i frig cum n-o fost tătă iarna!… Tot aşa, în tinereţe, eram În Hotare cu oile, pregătiţi să le ducem În Deal. Era prin 20 mai, dimineaţa, când ne trezeşte vătafu’ ciobanilor:  – Haidaţi, oameni buni, avem zăpadă!…. Am  dus oile mai jos, la hrănit… Da’ n-o ţânut mult, s-o topit repede şi le-am suit înapoi În Hotare şi apoi În Deal.”

 PE HĂLEŞTEU

          „Ieri am fost în sat la noi. Am văruit pomii. Am vorbit cu cucu. Numa’ odată ce l-am auzit pe Hăleşteu ( sunt acolo nişte stejărei în soare, îi place, i-i bine ): “Cu-cu!, cu-cu!” – şi eu: “Bani, cucule bani! / Mie bani tătă vará,  / Ţie frunza şi iarbá”! –, iară cucu: “Bine zâci, bine!” …Că la noi pe Hăleşteu, / Cântă cucu’ când vre’u eu!”

INEXPLICAŢIE

La mânăriile şefului direct şi ale superiorilor acestuia, un diac de pe sate conchide: « Aşe’ li-s şcolile. »

VARĂ

         “…Noaptea târziu ies din casă. Numai ce aud sub dud: “nţo, nţo…”. Ariciul

ţopcăia  la dude… ” 

SENTINŢĂ

          Duminică după  slujbă. Prin centrul comunei trece ea. Babele de pe lăiţi o gră-

iesc. Moşii numa’ şed şi se uită. Unul conchide: „Îhî, îhî… Aiasta nu-i femeie de-un bărbat!”

DUMINICĂ                                  

„ …Cum zic italienii: mi dispiace…” – ridică nevasta din umeri, râzând. În centrul satului, o negustoreasă locală nu se înţelege la preţ cu nişte  germanici.

                DUPĂ SĂRBĂTORI

            Prin ninsoarea ce stă să cadă: * „…-a lu’ Floare-a lui Gheorghe…, n-o vrut să-l ieie nici unu’ în braţă, …numa’ o stat şi s-o uitat cum l-o dus oamenii de la Salvare”.

            LA SFAT

 „…Cum am coborât în jos, aşe’ m-o durut în gerunţi!…” „…Ştiu, ştiu… Aşe’-i când cobori în jos…”      

PREDICĂ…

În cadrul predicii din „program”, sunt incriminaţi „păgânii care au făcut rău credinţei: Socrate, Platon şi… şi…” ” Aristotel! – sare o băbucă dintre ”participanţii” la înmormântare.

OPINIE

”„…amu aşe’ stau, câte doi-tri ani…, să cunună şi-i bine…”

            OCOȘ

                Badea nu poartă masca de protecţie: „Lasăă!… Io ştiu mai bine… Ştiim noi de unde vine!…”

CONSULT
– …Da’ câţi ani ai, uncheşu’?
– Hia unu din 80, domn’ doctor!
– Noa! – Ş-atunci…!?
– Daa…, da’ uite, vecinu’ are 81 şi zice că poate…
– Zi şi dumneata!! (& I. A-P)

EXOD

Numa’ vezi că nu se mișcă nimic la geam, nu se aprinde lumina seara…”

LUCRU’
Băbucă urcând Ulița Pădurii, cu sacoșele pline, către o alta: „…Laudăm pâ Iisus!… Că mi-am lăsat lucru’ meu…, da’ l-oi face… Ai auzit c-o murit Mărie a lu’…?”

                LEACURI

Bătrânica în haine întunecate, vorbind cu telefonul, spre stația de autobuz din oraș: ”…dacă ‘oi me’re acasă și-oi me’re la Ilenuca să-mi scriuă pă hârtie…”

PREZENTARE

Nişte copii din ciclul primar se întorc de la şcolile din oraş, în sat. Îi ştiu specializaţi în fel de fel de gadget-uri şi cam impertinenţi. De data asta stau grupat, cuminți, în mijlocul autobuzului, privind un zgărdan prezentat de o fetiţă. Alături, bunica ei se măreşte:  ” Uăă! Nu şti’ nimeni câte au aieştia: câ’ne, iepur’ , mâţ, puiuţ’, mnel…!

PRIMĂVARA ÎN AUTOBUZ

Femeie cu păr argintiu, tocmai urcată în autobuzul plin:

– Încălete eşti cu biţikli, Ioa’!

( În spate, unchieşul Ion numai  şede cu nişte „cameri” de cauciuc în faţă. Ea are ochii albaştri-cicoare şi râd.)

CUM ÎI

Un bătrân călătoreste sandwich, între nevestele din spatele autobuzului.

– Ce te bagi în femei? Eşti om bătrân, nu pune mâna! – îl ia la rost taxatoarea.

– Cine, eu? Să pun mâna?? Au bărbat acasă! – se apără omul.

– Au, au… – concede femeia –,  da’ ştii cum îi…

FALĂ

– …Unde să m’argă ce’e peritură? Ce-a umbla atâta?…  Bughe’t îi! …Stau p’acasă…Tăţi îs duşi…  – se vaietă o băbucă unei cucoane, în autobuz.

– …Ai fost şi cu  avionul, mătuşă?

– De 5 ori. În Franţa şi la Roma… Tot la geam am stat, nu m-o vrut lăsa, da’ am vrut să văd tot…

– De 5 ori… Şi eu nu fost niciodată… – se vaietă doamna.

– Cum „nu fost”?…   ‘N  bd’iata-ţi!… – comentează, pentru sine, bătrâna.

REVEDEREA DIN AUTOBUZ

…- Tăt După Coastă stai, Ioa’?

– Acolo. Am doua căsi. Şi una în oraş.

– …Da’ eşti sângur acuma…

– Nuu! Cu hainele şi căciula. …Am doi feciori. Nu vre’u lucra. Numa’ şed, în oraş, la bloc – urcă şi coboară, urcă şi coboară….

– Îmbătrânim…

– Da’ dum’ata câţi ani ai?

– Şeptezăci… Io batrână şi tu …ciolovik.

 – Nu-i bai! Bine c-am ajuns să  îmbătrânim! – încheie bătrânul şi coboară în staţie.

 

 

 

 

POVEŞTI, POVESTIRI… 

UN CIRCUSIST LOCAL

Iarna se dădea pe gheaţă  la Grădina Morii, sau chiar pe Iza îngheţată, cu nişte patine improvizate. Pe patinoarul de la Baia comunală era Regele gheţii… Patina atent, aplecat adânc, cu o mână la spate, precum patinatorii de viteză. Era instructorul de patinaj al copiilor din blocurile de pe strada „Eminescu”.  Avea un ochi cu albeaţă şi celalalt albastru spălacit, fes negru, un balonzaid  alb, lung. Cu primăvara, Mârza ieşea dinspre Bujurgău spre Centru, cu o muzicuţă şi un câine bătrân. Rula semeţ prin Centru, pe bicicleta înstruţată cu steguleţe colorate, oglinzi laterale înalte, trompete cu mingiucă  de cauciuc, multiple sonerii.  După-amiaza, străbătea în viteză maxima printre mesele de beton ale Pieței  de alimente după-amiaza. Copiii se ţineau lanţ după el.

Un alt număr pe care îl oferea cu generozitate urbei a fost rularea pe centru, în premieră, pe nişte role prinse cu sfoară – desena nişte laterale foarte largi, asemenea fetelor: „ferea!, ferea!”. Cum artefactele i se defectau adesea, trebuia să şi le repare mereu. Lumea se aduna în jurul lui, ca la urs. Poate şi datorită reputaţiei sale de  „Spaima femeilor”, zic unii.

                                                 ( & V. T., V. P., D. B.)

SLUGĂ LA DIRECTOR

          Prin anii ’50, directorul unei şcoli de lângă Sighet, învăţător, îi convocă la el acasă pe cei  trei profesori suplinitori locali. Avea de săpat beciul la casa în construcţie. După câteva ore de muncă, veni prânzul: coleşe cu sămăt’işă. “Apoi, aiasta nu-i mâncare în lucru!” – protestă unul dintre zilieri. “Atunci, Mamica, pentru domnul profesor să faci papară dintr-un ou,…!” – dispuse directorul neveste-sii, terminând comanda cu mâna ridicată: „…ia,  ni!”

 (Doamna directoare fiică de preot – se văieta deseori: „Io, Regina balului de la „Coroana”, din Sighet, mi-am luat d’ibolul acesta!” Despre ea, un vechi camarad venit în vizită la director remarcă: „Toate bune, măi Mitică, da’ tare hâdă slujnică ţi-ai găsit!”) ( & V. O.)

CONFESIUNE RATATĂ

           Tot pe atunci şi tot în satul acela, acelaşi învăţător-director se îmbătă la bufetul din centru. Suplinitorul de matematică şi miliţianul îl petrecură acasă, cu grijă – îl duceau de umeri, din lateral, pe cărare. “Am nişte probleme, măi băieţi…” – se scuză oarecum învăţătorul, ajuns în livada casei. Suplinitorul sări isteţ: “ Cam des, domn’ director, cam des…”

         – Soarele vost’! Di’p’ce-mi păşiţi iarba, mă? – se trezi domn’ director.

            ( Se mai zvonea despre el că era cam zgârcit. Vizitându-ul un fost elev, Mitică ordonă neveste-si să-i pună un un “păhar de horincă”, dar reveni: “nu-nt’a cela, mamica, înt’unu mai mic, ia, ni!” Pe copilul unuia din suplinitorii săi, venit cu un bilet, îl puse la masă, ordonă “mamichii” să-i aducă o pancovă, din cele teminate, o nucă, din cele folosite la recentele Sărbători, cocianul mărului pe care tocmai îl mâncase şi aruncase… Apoi, necăji  băiatul transmiţîndu-i tatălui său ba că “ştie scrie, da’ nu şti’ citi”, ba invers, până ce, zăpăcit, speriat, copilul fugi, jurându-se că nu mai vine la “tovarăşu’ director” singur, în veci.) ( & V. O., V. B.)

BINEŢE

           Învăţătorul-director D. urca greu uliţa, în Poderei. Deodată, o nevastă, fostă elevă, „ţâşni” dintr-o casă în ocol, îşi desfăcu picioarele, îşi suflecă sumna…      

– Pişi, Irină, pişi? – salută învăţătorul.

– Piş, Mitică, piş… – răspunse femeia. ( & I.P.)

VAIET LA SIGHET

 Prin anii ’50‚ sighetenii începură să scoată la iveală tot felul de vehicole din vremea  războiului, printre care şi motociclete ( MZ, Simpson…). În centru, un evreu masiv explica  neofiţilor secretele unor astfel de maşinării şi făcea ture demonstrative. Într-o zi, motocicleta îi scăpă de sub control. Maestrul n-o mai putu opri kilometri întregi. Tot drumul semnaliză: „Oi, mamălă, oi!”, îngrozind oamenii. Abia pe la Rona dihania se opri singură.

VIS DE IARNĂ

          Doi fraţi săraci de pe sate şi-au depus banii de porc “la Stoica, la Dracu, la Cluj”. Rămânând fără animalul rânduit de Sărbători, îşi cumpărară o oaie. O mânau la junghiere – unul cu o nuia, din spate, celălalt trăgând-o uşor, de-o sfoară: „te-te-te, te-te-te!… De Anul Nou, unul dintre ei avu un vis: mânca sarmale. Simţindu-le reci şi cu seu, le puse la încălzit. Aştepta, ci, dintr-odată îi sări somnul: „ N-am ştiut să le mănânc reci?!”

ELICOPTERUL  LEIT…

„CIL”-ul, Combinatul de Mobilă din Sighet, avea mii de angajaţi. Acolo lucra şi prietenul meu, S. „Eram fericit. Cunoşteam pe toată lumea, aveam vreo sută de prieteni” – îmi povesteşte el. „Chiar dacă, pentru a ajunge la diverşi şefi şi şefuţi, trebuia să urci vreo …200 de etaje. Nu conta!”

 Pe la mijlocul anilor ’80, veni în „vizită de lucru” la Combinat  însuşi Tovarășu’ Ceuşescu. Ateriză chiar în piaţeta din faţă  Sediului.  A doua zi, S desenă întocmai elicopterul prezidenţial, pe o foaie de placaj. Creionul de lemn era foarte potrivit pentru asta, scriind uşor „în toate părţile”. Folosi şi culori. „Bravo! –  îl  felicită  maistrul – , te propun la  Proiectare!”

 În aceeaşi zi, însă, S fu chemat în laboratorul secţiei. Îl luară în primire doi străini, în civil: ”To’arăşu’, dumneata nu-ţi dai seama ce-ai făcut! Dacă cineva copiază elicopterul to’arăşului Preşedinte? Să dispară!”. „Să nu te mai prind cu aşa ceva, că te dau afară!” – încheie muştruluirea maistrul, de faţă cu cei doi străini. Aşa că, omul nostru îşi aruncă opera la tocător.

          Atunci se sfârşi şi cu „fresca”, o foaie de placaj pe care prietenul meu desenase mutrişoarele colegelor din secţie. Fetele stăteau la coadă, emoţionate, pentru a poza. Până acolo încât, în ziua în care îi venea rândul, Anuţă, săpânţanca, apăru cu un „permanent” impozant, în locul coadelor lungi: „Şonilă, astăzi io îs la rând!”.

                                                               (  & F. S.)

LA EST DE OCNĂ

          … Armeanul băuse toată noaptea în crâşma lui Feri din Şugatag. „Na, Isten, Isten!” salută el ieşind şi o luă împleticindu-se pe drumul Budeştiului, pe care-l cunoştea cu ochii-nchişi. „Manyika, Rózinéni, Pistabácsi, Málcsinéni, Joszi… Julcsa…” mormăia în dreptul porţilor, fără a întoarce capul. Într-un târziu, ajunse la cimitirul catolic de la capătul satului. Mai avea de mers. Se aşeză pe un bolovan şi scoase din buzunar un pachet mototlit de ţigări, pe care le împrăştie pe jos. „Hogy az a….!” înjură omul şi se lăsă în genunchi, piăpăind

prin iarba umedă. Găsi o ţigare, o răsuci în dreptul urechii şi se spijini de piatră, să se ridice.

         – Jeszus Mária! – exclamă el deodată. I se arăta în vale satul vecin, în vâlvătăile Soarelui. Se ridică şi o luă în goană spre casa lui Baciu Vasile, prima casă de lângă cimitir, bătând cu cizma în poartă şi strigând:

        – Ard’e Sârd’i! Ard’e Sârd’i!. – Aşa i-a rămas numele, „Ard’esârd’i” –  lui şi urmaşilor lui.

                                           ( & I. J. P.)

IONU’ NOST’

          Dând oraşul pentru a 4-a sau a 5-a oară, lui Ion, rapsod popular local, i se cere să intre pe sens interzis. După o vreme,  omul nostru întreabă:

        – Da’ bine mărg, tovarăşu’ locotenent?

       – Bine, Ioane, bine…

       Mai rulează o vreme şi iar întreabă:

      – Da’ tăt bine mă duc?

     – Bine, Ioane, bine…

     Dintr-odată, Ion se burzuluieşte:

    – Da’ cum, doamne, mă duc bine, că toată lumea zine, numa’ io mă duc?!

     *

     Altădată, ajuns responsabil de club, Ionu’ nost’ îşi dădu spargere la instrumentele muzicale şi staţie. Înscenarea eşuă, dovedindu-se că fereastra de la balcon, pe care, chipurile, intrase hoţul, fusese deschisă pe dinăuntru. Îl anchetau însuşi comandantul Miliţiei şi un tânăr locotenent – de fapt, îl loveau şi consemnau, cu schimbul. La un moment dat, comandantul fu chemat la telefon. Ion:

    – Da’ bine bateţi, tovarăşu’ locotenent!

   – Cum, Ioane, la maşină?

   – Şî-şe, şî-şe! Mai bine şi ca tovarăşu’ comandant!

DISCUL

Anii ’90. După o inspecţie la o şcoală dintr-un sătuc izolat, suplinitorul de religie e înlăturat. Orele se dau preotului locului. Nu trece  mult şi inspectorul de rută, popa, directorul şcolii cu nevasta şi o cumnăţică urcă la stână. 

Duceau de toate, cu raniţa – cartofi, salată, carne, horincă ş.a, mai puţin inspectorul şi popa. Un cioban roşu în obraz le făcu tocăniţă de viţel şi mămăligă cu brânză. La coborâre, inspectorul insistă  să ducă şi el ceva în spate.

– Vai de mine,  părinte inspector, nu se poate!…- protestară popa şi ceilalţi.

 – Nimic! Eu duc discul. Nu  discut! – decise inspectorul.

Până la urmă, se înţeleseră să ducă discul împreună, inspectorul cu popa. Coborând spre sat, se mai ştergeau cu mâna pe faţă, pe frunte – erau roşii, băuţi, transpiraţi, trăgeau de disc asincron. O gazdă îi pofti în casă, dar se scuzară că sunt murdari.

–  Nu-i bai, v-om da nişte ştergători – zise gazda. Poftiţi la noi!

Nu ştiau la ce se referă omul, până nu s-au văzut în oglindă. Apoi au înţeles de  ce se ciudeau femeile, prin porţi.  Fiindcă au mers aşa, o vreme, de-a lungul satului, mânjiţi cu funingine, cu Viflaimul în Mai…                                                                                                       ( & N. I.)

LA ORAȘ

SENIN

Acum ani buni, iarna… Trec pe lângă cimitirul cu trandafiri în racle de nea, dinspre gară. Țipenie… Apare un țăran cu o traistă în spate. Deodată se oprește și îmi arată țintirimul: ” ‘Ei, domnișor!… Câtă lume hodinește aici… Și nu cere nimeni nimic.”  

NU I CUM O  FO’

Toamna târziu, un orășean angajează un cosaş de pe sate, în piaţă. Îl duce şi îi arătă locul de cosit. Nu trece o  oră și lucrătorul se înființează la orășean, la serviciu. Merg să facă ”recepția”. Iarba era ciumpăzită ici-colo, nici vorbă de cosit.

        – Apoi, unchieşule, pentru aşa muncă, eu nu plătesc!

       – Da’ cum, domnule, să nu plăteşti?…

       – Ăsta-i cosit?

      – Noa, bine, domnúle, da’ totuşi, nu i cum o fo’ …

 ALEEA PEDAGOGICII

            „…Nu ştiu de unde să te iau, dom’nule…” – se adresează o nevastă către un tip în pantaloni scurţi şi ochelari de VIP. „Din Barcelona. Îs bărbatu’ Ioan’ii Mării lu’…” – răspunde stranierul…  (& I. C.) 


DOMNII  

Doi domni pe corso. Unul dă să dicteze un număr de telefon: “Stai să-mi iau ochelaru’!” „Pune, pune, că nu ştiu ce nu-mi scriuă pixu’!” – îi răspunde celălalt, de pe aceeaşi Vale. 

CONCEDII

          –  …La mare me’r’em, …2 milioane pă zi hotelu’ şi micu’ dejun!…

          – Oo! De banii ăştia mai bine mărg la noi la piscină şî mă pun de-a moiu tătă zâua!”

                                                                                                                       (&  Gh. M. B.)

DAMĂ

           „ Vai, tu, gagica, ce elegantă eşti!” – strigă de peste trotuar o tânără. „Mulţumesc!” – răspunde dama vizată, ţanţoşă, pe tocuri, într-un costumaş în carouri… Gândeşti că eşti o mochetă!” – continuă tânăra coborând vocea, cât s-o audă trecătorii.

 GURA FB  …

 * Nevastă către o alta: „ …Câţi ani ai, tu? 57, aşe’-i? Io tăt’e le știu, de pe feisbuc. Tu nu ştii n’imn’ică!” 

* Seniori, la blocuri: „…cu feisbucu’ lui cu tot! Numa’ fotografiază ş-apoi poste’!”

SĂRBĂTOARE

La coadă, la îngheţată.

             – Vezi, dacă eşti doamnă te lăs în faţă, Ilea’, hehe…!
             –    Daa, esti foaarte gentelmen, Ioa’, haha…!

PETRE LA VEDERE

          Duminică la Spital. Bolţi de trandafiri, vizitatori. Bolnavi în pijamale pe bănci.

        – Da’ aici eşti, Pă’? – dă să-l căineze pe unul dintre ei o nevastă  din sat, venită în vizită.

       – Da’ unde’ai vrea să fiu? – o repede Pătru. Aici vin oamenii! – şi îi arată cu un  gest larg marea de bolnavi şi vizitatori.

LA BANCĂ

          – Domnu’,  nu vă supăraţi!… Io vă ştiu de undeva… D’e nu din Irlanda…(?)
          –   Ha, ha!  Hai, încoace! – răspunde domnu’…

          SAU-SAU

          Peronul Gării, dimineaţă. O nevastă tânără, în strai popular, îşi aşteaptă bărbatul de la lucru, din lume.

        – … Şi nu ţi-i greu singură ? – o întreabă un ”peronist”.

        – Apoi, domnúle, când te legi de lume, ori mori, ori tri’eşti.

            ANIVERSARĂ

– Noa, ce să scriu pe el, Ilea’? – întreabă din spatele tejghelei cofetăreasa, în mâini cu un tort imens, în culori zvăpăiate.

– “Pentru cel mai iubit soţ!” – strigă de la o masă o nevastă, cu cheile de la maşină alături.

Înfulecă  nişte haioşe uriaşe, dimpreună cu alte două cumetre. Poartă năframe verzi tustrei.

IROMIE  

 Streașină curgând în soare, vânzător sub ea:

  • Ţâgări, ţâgări…, ţâgări, ţâgări… Mer’i la şcoală astăz’?” – se adresează

omul fiului său, care tocmai trece.

– Î-î! – răspunde beizadeaua.

– Ei da, am uitat că tăţi umblaţi la ”fără”.

SACUL

 ”Ţine-l tu de gât, că io îl prind de cur!” (Strălucitoare amiază, două neveste prind sacul cu vinete tocmai cumpărat şi o iau la goană, să prindă autobuzul.)

 INEXPLICAŢIE (2)

          – Nu ştiu ce s-o-ntâmplat cu Sărbătorile. Nu mai sunt ca înainte.

          – Amu-i sărbătoare în fiecare zi.

          – Nu mai colindăm… Nici loacsalni nu ne mai ducem…

          – Locsolni, nu „loacsalni”, mă…

DOMN’ DOCTOR

          Un chefliu iese de la Curtea Veche.

          – Trai bun, Ionuc! – se adresează, scoţându-şi căciula, statuii înzăpezite.

ZAMĂ BUNĂ

 Duminică, la ieşirea de la biserică. Un bărbat “trecut de-amiză” cuprinde o enoriaşă  și-i  şopteşte vorbe dulci la ureche: ”Mulţumesc de  compliment, Mi’ha’, da’ de-amu îs bâtrână” – râde femeia./ ”- Bătrânăă, da’ încă me’rre!…” – încalecă el bicicleta, să ajungă enoriașa din față.

          LA ORAŞ

Zi toridă. Chioşcul din staţie. Nevastă:

– … Din care, Ioa’?

– … Cola!…  Auzi: „din care?”!… Ce mă inervezi!…

CELALTE VÂNZĂTOARE

 Intru la raionul de lactate din piaţă. O tânără nevastă mă ia rapid de braţ şi-mi vinde ultimele 700 grame de smântână din cantă. Văzuse că am la mine un recipient potrivit. Celelalte vânzătoare dormitează lângă roţile lor de brânză întregi  & sticle, borcane, ulcioare pline. „Iar o vândut asta tătă marfa!” – cârâie una…

LA NOI…

Supermarket. „O, avocados!”- rosteşte încântată o stranieră  în  ie chinezească. „Să vedem cât coastă! 3, 99 lei. Ca la noi fix: 0,95 euro!”    

 SÂMBĂTĂ

Negustorese pe centru,pe lângă bicicletele supraîncărcate: “V-am ajuns şi vă-ntrec!” “Cât de bine-am ispră’it! Şi tu?”

EL

Nevastă tânără, la mobil: „…O zîs că ie’ el compleu nou de la ruşi, dint’acela fain, să nu cumpăr, feri’Doamne!…” 

             CULOARUL PIEŢEI

* “ – Din care-aveţi? / – Zebra./ – Zebra nu. Da’ Kent ai?/ – Are băiatu’!”

* „Capoţiăl, capoţiăl!”

* “… Noi nu fumăm, tanti!” “Bine faceţi!…” „Nda, bine fac…”

*„Tu, Mări! Uită-te la gat’e! Cât îs de mândru împăturate!” “Împăturite!” “Ţâgări, ţâgări…”

* ”Domnu’, domnu’, nu loaţi lapte?… vi-l dau cu 40… groşcior…, morcozi, domnu’…, avem ouă proapete…, luati petrenjel din Iapa, domnu’… !”

           LA PIAŢĂ

 –  Să facem sămădaşu’? – întreabă vârstnica moroşancă.

 – Să-l facem!… – zice clienta.

 – Sunătoarea patru lei, mintă şe’să lei, chiminoc, busuioc…, 17 lei tăt’e.

 –  Lasă 20, mătuşă!

 –  Nu-mi treabă mn’ie pomană de la nime’, doamnă!”

EZOTERICĂ
         
Sighet, cartierul  “Cuza-Vodă”.

–  Nu loaţ’ lapte, doamnă?

– Azi îi mn’ercuri!

            MARTIE

Duminică. Țărani cu sacoșele pline de răsaduri ies de la supermarket: ” Banii se strică, da’ așeˈ, le pui și încălete îți rămân…”  

          TONETĂ ÎN SOARE

El vinde ţigări, în mişcare. Ea vinde bilete la  Bingo, pe loc, în soare – se confesează   unei prietene:

–  Tătă ziua îmi rulează ăsta prin faţa ochilor, tu!

DEVENIRE…

Cumpăr de zeci de ani lapte de casă de  pe colţ, din cartier, de la femei de pe sate. Am fost, pe rând, “domnişor”, apoi  “domnuc”, apoi “domnu’ “.  Azi dimineaţă,  am cumpărat de la o nevastă cam la 40 de ani, pe care n-o mai văzusem:

– Numai un litru mai aveţi?

– Numa’…  Îl vrei cumpăra?…

Am ajuns şi acestă zi  de noiembrie.

                DEZAMĂGIRE

La ”Casa Verde” s-a deschis un nou magazin. O bătrânică în strai popular coboară cu greu treptele: „Uăă, am gândit că-i angro, da-i numa’ andetai!…”

COLEGI

Pe dig. Niste puştoaice provoacă un băiet să urce într-un nuc. El nu vrea. Una îl trimite la origini. „M-aş duce, dacă aş şti unde!” – îi răspunde galant colegul de Casă familială.

Spăimântătură 

Terasă în centru. Nevastă la mobil: „Cum ţi-i pozitiv, tu?! …Noa vezi? Ţi-i negativ, eşti bine!… Mânca-te-ar nărocu’!” 

CENTRU

Uimit, fotografiez  niște trandafiri sălbatici din parc. „Ce filmezi, patroane?” – mă cuprinde în trecere, din spate, un tânar manelist de-al locului.

REALITY
După ploaie.  O fermieră de oraş, după un bade: „Ioa’, ştii pă cineva să-mi tungă

doi mn’ei? Or să vii tu?…”

În vuietul verii

Două octogenare, chitilin, prin piaţa Sighetului:
– Marişca lu’… trăieşte? – întreabă cea mai înaltă, aplecându-se la urechea celeilalte, după care se îndreaptă:
– Trăieşte, da – răspunde cea scundă.
– …Trăieşte? – repetă înalta.
– Trăie’! – răspunde din nou scunda.
– …Da’ Mărişca lu’… trăie’? – se apleacă din nou înălţimea-sa.
– Cine?… Trăie’, dară!
– Atunci îi bine! – se îndreaptă întrebătoarea la loc, din nou.
După care, doamnele îşi continuă periplul de fiecare zi, împreună…

                                                                                               ( & M. V.)

TERASĂ
Vânzător de „Graiul…”, „Glasul…” oferindu-le pe la mese. O nevastă ieşită de la avocaţi: „Nu ne treb’e ştiri! Ştim destule ştiri…”

CONSOLARE
August, spre amiază. Două femei în floarea vârstei, de pe sate, se intersectează pe centru. Fără să se oprească din alergătură:
– …Ce să fac? Lucru şi lucru. Când n-ai viaţa ta, eşti o maşină de făcut bani. Robot!…
– Lasă, că şi când ai om, tăt maşână eşti!…

COOOL GENERATION

* „…Alo, i-n comă, tu…, alaltăieri m-am întâlnit cu el, la Ocnă…, ţi-am povestit, ceva de genul…”
            * „…El o plecat la facultă’…”„Serios?!…N-am realizat…”
            *„- Unde te-ai răcit așa?! “/“- Așa am eu, dimineața, probleme de genu’… “
              * ”Alo! Azi sunt pozitiv… Mai lasă-mă cu norii, cu cultura!…”

*

„Uită-te, uită-te, zice c-o creat nu știu ce sait pentru mine!…”

*

Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încălecându-şi biţoacla. 

             *  

             Domnișoare pe’nserat, în parc: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”

FEMEIE SINGURĂ

“…Cu averi cu tăt…, virusul ăsta ne omoară! … Mulțumesc că stai cu mine!”

*

O patroană rearanjează suvenirurile străineze pe un raft în magazin: „Cum să le ştiu pune, Ioa’?”

*
Mătuşi la sfat, în piaţă: „…Mai am nişte pământ în sat… Să mă duc…, ce să fac…?”!


*

             „Alo! …Sunt corigentă, sau repe’? … Repetentă, aha!… Ea budu…” (- domniță cu poșetă, pe lângă făbricuța de patalamale)

*

              Bucătăreasă: “…Nu mai pun suflet…,  şi de ştiu, nu spun…,  să mă ştie de proastă…, îi mai bine!” ( – la patron)

*

              Spre Puskapor. Neveste: „…Noa, mă duc, rămâi cu bine! Dacă mai apuc tr’i femei ca tine, nu mai ajung…”

        *   

         Vârstnici, în pre-Sărbători: „Salut! Ce mai faci?” „Apăi, nimica nu mai fac! Lucru ş-atât!” 

*

          “…  Fecioru-meu are tr’i băi, cu muzică, interfon, bă!… –Și io m-am spălat la ciotornă!…”  ( – vânzător de țigări)

*

Nouă angajată la stat: “Cine? Io?!La câţi bani am dat, mn’ie nu-mi dă ordine  nimeni!”  ( – sarcini de serviciu)

            *

            Corso. „Grăie mai tare, că tare-ncet te-aud p-aicea, e-o larmă de numa’!” ( – în handsfree)

          *

Sâmbătă, gospodine cărându-şi ţoaclele supraîncărcate pe centru: “…Tăt umblăm şi numa’ nu ne gătăm!…”

*

Puştoaice pe centru: “…Şi i-am spus: dacă mă-nblochezi, pă mine mă-nblochezi definitiv, nu numa’ la “Mesaje”. Să ştiu o treabă!”  (- relații…)

*

          Albă, uscăţivă, în jur de 40 de ani: “…umblu în Italia din 2012…, pă agricultură…”(- stranieri…)


            *

 Bărbaţi tineri, de pe sate, pe o terasă la oraș: “ …Ia-o:…!”…, “ A cui ‘i?”…, “De lângă noi… Femeia lu’…!” 

          *

Sâmbătă,corso. “Alo, noa stăi un pt’ic, că şi eu am umbletele mele: după apă, după votcă, după vin…!” ( – șef de plasă)

**C   *

            Nu se văd, doar se aud:  „Pui, pui, Sebi!…”. ( – sfârșit de vară la blocuri)

*

Bade dând faţă cu întunericul din privata unei cofetării: “Uă, Doamne!”

          *

         “Măă, nu vinzi freza?” – strigă pe centru un fecior, după altul, proaspăt ferchezuit. de la ei din sat.

*

“Alo! Amu ietucă ajung, de la Piaţa ruşilor  vin!… Am fo’ să văd ce pânzături o mai ieşit…”  ( – raport…)

 *

Comand o supă de perişoare, smântână şi un ardei. „Pery’, smântă’, ardel, poftă!” mi le decartează prompt, pe masă, ospătăriţa.

            *

              Nevastă, într-un magazin, cu telefonul la ureche, răscolind printre bluzițe sclipitoare: “No, tu Ilea, ț-oi cumpăra ce-oi găsî și nu mă stresa atâta. Auzât-ai?!” ( & I. A.-P.)

        *
        Țărancă ‘hodină, arătând spre o alta, subţirică: “Ni-o, cu sugne scurte – şi ce’e, bd’iata!” ( – la oraș)

     *

       „…Țin minte, pe vremea când eram elev îmi doream să văd prin rochie, cum e aşezată… Acuma vezi tot!…” (– Vârsta a 3-a, la cafea).

*

             Un bătrân urcă spre podul de la La Grădina Morii chitilin, relaxat… „Uite, mami, nenea merge beat!”

POLITICĂ…
              – …Nu-i mai ziceţi „Memorialul durerii”! Aia o fost o emisiune. Se numește

”Muzeul Memorial”.

            – Pă noi nu ne interesează! Noi aşe’ ştim: ”Memorialul Durerii”. Noi nu facem politică!

VECINI BUNI

            O agenție de pariuri de pe strada „Avram Iancu”  își zice „Sighet Babes”, iar o farmacie din centru s-a autointitulat ”…SIghet C. Coposu” – nu se presupuie.
           

            *

            Puștoaice: „Uită-te, uită-te, zice c-o creat nu știu ce sait pentru mine!…”

            *

            Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încălecându-şi biţoacla.

*

Domnișoare pe’nserat, în  parc: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”

*
Un „ABC”, sfârșit de program. Aștept…
– Atâteaa-s!… Nu înving! – apare într-un târziu vânzătoarea și în fața mea.

*
Pt’iața neagră liberă:  „Complimente aveți…, subțiri?”

                VITRINA CHIZINEASCĂ

               – Tati, uite, vreau să-mi cumperi asta …și asta… și asta!
               – Bine, uită-te, tati, uită-te…
               – Când aveți bani, vreau să-mi cumperi…

INTERETNICE

AJUNUL

          Întoarsă de la grădiniţă, fetiţa anunţă plină de bucurie: „Mami, mami, mâine preede Jézuska!” (& I.J.P.)

         PRET’ENU…

        Pe autobuzul local, un el şi o ea, cam la 50 de ani. El:

        – …És? Mit csinál a barátod?

       Ea:

       – Noa! Szé descurcă!

 VARA LUI MIHÁLYI

Cafenea, sâmbătă, înainte de-amiază. Verdele se sforţează în soarele noiembrin.

– Bune-ziua! …Ha-ha, lányok! V-am salutat pe româneşte! Nu mai ştiu de capul meu! – zice tânăra  pensionară, intrând.

– Akár hogy –, nici un bai! – o liniştesc fostele colege de şcoală, făcându-i loc la masă.

SOLUŢIE DE SĂRBĂTORI

       “Vettünk egy disznó Unicárbon es meg csinálunk hogy akarunk… “

BĂTRÂNUL…

           Nu bine urc în autobuzul de Câmpulung şi mă pufneşte râsul. Bărbatul care urcase înaintea mea tocmai declina, arătându-mă cu capul, peste umăr, invitaţia de-a lua loc pe unul din scaunele din spate ( „Gyere álj le!”):

 – Kössz’!… vannak öregebbek.

        UN SIGHETEANO VERO

       – Tiszteletel urak! – salută un domn înalt, cărunt, intrând în frizerie.

       – Jó napot,  Dezsö bácsi! Luaţi loc! – îi răspund frizerii.

CUM SĂ ZICEM?

Culoarul Pieții: ”Zmeură, pastăi!… De ce râdeţi?” „Pastăi!” „Cum, nu zicem bine?!” „Sunteţi di pa Iza-n sus?” „Nu. De la Ukraina… Da’ cum să zicem noi?!…”

A LEVES

           Vară, amiază toridă, o casă pe o stradă izolată. Pe fereastra deschisă se

revarsă un val de căldură – duduie teracota.

         – Marikaa! Gyeere! Forro a leves! – se aude glasul unei bătrâne, de după perdelele grele.

 CRIZA  

În preajma Sf. Paşte catolic, pe autobuzul de Câmpulung, două gospodine

se conversează:

        – … Egy kis saláta…, egy kis húsvéti sonka levében főzve…, tojás…,

torma…,  töltött bárány…, töltött káposzta…, mákos és diós és almás és turós kalács…, kifli… és… cam atât!

        – Hát, e criză…. A cholesterol… Mai încet cu mâncatul!

 CONTROL

           „…hát én nem tudtam hogy meg fogják ánulálni az ordonáncát din oficiu!…”

ASFALTĂRI

             Gospodine: „Csak peticsálták… Olyan csúnya! Incáb…!”

         STILURI… 

          Un  întreprinzător, despre fetele de la birou”: „Szimoná mint az időjárás. Márianá pe loc csinál!”
 

         BUCĂTĂREASĂ

          “Azt monta nagyon tetzet data trecută ce-am făcut..” 

          LEÁNYKA   

          În staţia de autobuz, la Sighet: “Daţi, vă rog, un ‘suCola?

AMABILITĂŢI

          …Nu vezut f’inca ‘teiat pork.

         …Es, nagy diszno vagy?

ÎN LOAN

          Foste textiliste: “Egy lei spor de noapt’e! Igy soktunk dolgozni…”

MAGAZEN

Vânzătoarea îmi împachetează marfa:

– Atăt?

          – Atăt – îi răspund (– n-am ce lucra ).

             *

Trece val-vârtej o ceată de bicicliști, în gura mare, fără pantaloni. Gospodine, din poartă:„Hogyan beszélnek ezek a fiatalok! Tiszta cigány’’!


*
Zi de pensie, o terasă şic. Două gospodine se aşează alert  la o masă:
– Permiteayiunk nekünk és egy kiss kávét!
Apoi, către ospătar:
– Nu scriem pe tabel?… Atunci, nu-mi treb’e!…
Trecând, o altă néni le întreabă:
– Mennyi egy kávé itt?
– Hat lej.
– Jaj, Istenem! – dispare ea.


                 *

Trei turiste vopsite blond se plimbă spre Grădina Morii: „…Jaj, de szép ház!… Nézd meg milyen egy rózsat!… Itt volt egy régi ház, amikor nem voltak bolţari… Az ablakok kicsik… Semmi baj, kevesebb less látható!…


            FEBRUARIE LUMINAT

            Stradă lăturalnică. Două băbucă în capoate nu se-nţeleg dacă-i primăvară. Una-i numai zâmbet şi speranţă, cealaltă – neîncrezătoare, sceptică: “…mikor lesz lilion!….

NUMAI LA SZIGET…

Măcelărie: „Egy szkărica akarnám’… es fél kiló csáfátt’!”

 
STRADĂ LA RÂU

                Acolo, prezentarea capotului nou al vecinei este evenimentul serii. Povestirile se deapănă la nesfârșit, din senin.  Acolo mai vezi, târziu după-amiaza, gimnaziști venind agale de la școală, de pildă vreo ea, cu un ghiozdănaș sport pe umăr, cu ochii în pământ, cu junele biciclist din vecini evoluând alături: „…Tudod mien vagyok…, szégyellem…” Luume, dor!…
 

 NOVEMBER
              * Duminică, brumă, soare… La râu răsună clar convorbirile pescarilor, mie obscure, precum buletinele meteo… „Vigyázzatok, gyerekek, siklik!”
             *„Gyere, te, lustaságos!” – își alintă o doamnă, ieșită la plimbare, cățelușa, după ce aceasta trece, cu mari emoții, de casele cu câini.


LA DOCTORI

(Sala de așteptare)

*

  – N-am crezut c-a fi atâta lume vinerea…

  – Amu cu gripile aieste, atâta controlează…

  – Noa, şi-i început de an… Pierdem autobuzu’…

  – Amu, dac-am zinit…

  – Ş-amu-s două săptămâni, până-n noapte am stat la doctor! Am ajuns la PECO tăt făcând cu mâna, până mi s-o scrintit. De-acolo m-o luat unu până-n Bârsana, apoi iară pă jos. Norocu’ meu c-o trecut pă lângă mine un prunc ş-o întors – era de la noi. Am sunat-o pe nevastă-mea să m-aştepte cu de tăte’, că vin acasă cu lemuzina.  …Din Botiza-s!

  – …Uă, amu şi să-mi cadă mâna pe jos, n-ar opri nime’!… Când eram mai tânără, opre’u tăţi: “Da’ unde meri, hăi?”

*

– …O lăsat familia ş-o plecat cu alta, de pe internet. Ce fac şi internetele aiestea!…

*

–  …Şi te-ai predat cu tă’te pemintele?

– Cu tă’te, da…, ioai!

 – Şi ce te macină?

             –  Că s-o ur’nit acoperişul de la grajd ieri noapte, de la ploaie…

             – L-or tocmi,  nu-ţi fa’ griji!…

              – L-o tomnit nepotu’ dimineaţă, da’, ioai …

           *

– Io n-am griji, mi-i bine, da-s zăpăcit de cap… Patu’ şi televizoru’, televizoru’ şi patu’ toată ziua…Noaptea stau treaz, mănânc, m-am îngrăşat 5 kile în Sărbătorile astea – şniţele, grătare. Ziua dorm. 

*

          – …Da’ pă asta o ştiţi? Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’, imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă. “De ce faci treaba asta, unch’e’?”  –  l-o întrebat băietul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.

*                                             

            – …Eu p’aici n-am avut cărare, de când îs! ( – nonagenară ) 

            *

– Eu îs bătrână şi beteagă, da’ nu pot boli. Când  să vaietă fetele mele că le doare ceva, nu-ncap…  Se duc la servici’: “Mamă, faci focu-n centrală?” / –  Fac, ce-oi zice…

           *

– Au fost mulţi de dimineaţă? / – Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…

*

–  …Îi tare periculos la bloc . Pe 30 de ari le-am făcut case la ai mei, la tăţi. I-am adus de la bloc… Da’ nu-mi pare rău, că-i văd acolo, lângă mine…

– Cel mai bun doctor din Sighet îi…!” / …Ba acela-i  cel mai prost!

– …Dimineaţă atâta de frumos cânta mierla… O plouat destul!” / – Da’ ai băgat hârleţu-n pământ? …Şi ce-ai văzut, noa?

– …Sfârşitu’, da… Da’ numa’ bunu’ Dumnezău ştie… / –  E’i da, da’ după semne… / – După semne, da!…

 – …Atâta apă o băut înainte de-a muri… / – Aşe’ beu înainte…/ – Au foc, febră…

– Mă iertaţi c-am intrat înaintea dumneavoastră şi poate c-am vorbit nişte prostii… / – Ce să te iert?!  Poate că m-am mai hodinit şi eu ….  Omu’ care nu glumeşte îi prost și mut, nu steie între oameni!… “ 

*

– …Io am ştiut dinainte. Mi-o spus nepoată-mea. O pus Internetu’ în poală şi mi-o citit tot: ce boală am şi ce leacuri trebuie să ieu”.

*

„…Aștept și aici, și aici. Unde avem norocul prima dată!” ( – pacientă plimbându-se între cele 2 uși ale cabinetului)

*

– …’I plină lumea de şufertiţari!… A’ meu fecior o câştigat la Loteria vizelor…Că el să duce în America!…Cu serviciu cu salar bun… Numa’ eu ştiu cât am umblat să I le pot face… „Aici ‘i America ta!” – i-am spus… S-o dus, nu-i… Am doi nepoţi după el…, îi văd pă calculator… Mama li-i bolnavă…

– …Ş-a me’ fată-i dusă! Poţi muri de 100 de ori până vin ei de-acolo…

            – Da’ unde-i?

            – În Anglia.

– Anglia i-n spatele căsii! … A’ mei zboară 8 ore cu avionu’ până-n America lor!…

LA OFTALMOLOG

–  Mie să-mi comanzi o ramă ca aiasta, domn’ doctor !” – cere pacientul arătându-şi vechii ochelari. ” Cu ie mă înţeleg! Nu altele, noi, cu tot felul de ţărâmoane! …Ori două – una de rezervă!

*

          “Azi îs prima…, am fost mai harnică!” – zice o bătrânică. “Da’ nu te-ai înghețat, băbuța?” – o întreabă o doamnă în halat alb. “ / – ’Ei, ha!… Ne îmbrăcăm mai gros!…” / “- Da’ nu-i așa de frig încă…“ – intervine o tanti biciclistă, dând jos din jersee… ” / ”Nu, nu… Am flori în ocol… În fiecare dimineață mă uit să văd ‘de s-o stricat… Nuu-s stricate…” – îi dă dreptate băbuca. / “…Și noi suntem flori” – conchide biciclista în de sine, împachetându-și jerseele.

*
“…Depinde ce noroc ai, și la moarte…, unii mor ușor… Toți știm că murim,

da’ nimeni n-ar vre’, pă când s-apropie Măricuța…”

***

            Pânzături negre cu albastru, galbene cu cafeniu, de Iapa. „ …N-am mers la petrecare, am fost la fân… Pe când am venit o fost pre’ târziu… * …11 ani o bolit… N-am putut-o salva nicicum, …N-o fost rând… * …Nu s-arată moartea… Cosea pe lângă picioci și numa’ ce-o căzut ca fulgerat… gata o fost… Nu s-arată… Omu’ putred’e acolo în pământ… Cum să vreie Dumnezău așa ceva?! * …40 de ani de lucru în oraș… Lucram și Sâmbăta și Duminica … Plecam pe ploaie, la 5.20… Iarna noi rupeam zăpada… Nu era autobuz numa’ până-n Cearda… Odată, n-am ajuns cu banii mărunți pentru colindat la cuconi, până o trecut Crăciunu’… * …Be’ câte-o finge de cavei și-un pahar de horincă în tătă dimineața… și n-are nici pe dracu’… ”Ce pirule tăt bei acolo? Cum nu-i si beteagă?” – mă-ntreabă… * …Da’ cu ce le bei?… cu apă minerală,… nu-i bună,… nice sucu…. * …Amu umblă calculatoru’,… va da rețete la tăți!… Doamne mulți s-o strâns!… * ”… Stresu’…, atâtea și-atâtea…, n-o fost mod să nu mă-nbolnăvesc…” * ”Le-am spus: mn’ie să nu-mi puie din ce’le betoane… că io nu vre’u rămâne’ acolo, io vre’u să ies…” * ”O venit și la noi cu ajutoare din Europa, pentru bătrâni sângurați… , zahăr, oloi… Mi-am luat și eu, de ce să nu ieu? Că am fete și nurori și niciuna nu mă co’tă… Am zis asta, îi drept, de ce să nu zâc? Și m-o filmat de la TV Sighet și m-o dat și-o auzit nora din Italia, nu știu cine i-o spus – ș-apoi!… Da’ io nu de ea am zîs, ciî de celelalte, de-aici….Dint’o penzie de 5 milioane, ce să le dau la toți? Din ce?! ”

*

”„…Ei ce grijă să aibă? Ce specialist? Nuu te trimit nică’ri! Tu tre’be să te ce’i!… Îţi

scriu nişte bumbd’i acolo… „Lasă să-i do’aie!” – aşe’ zic. “

Consult
– …Da’ câţi ani ai, uncheşu’?
– Hia unu din 80, domn’ doctor!
– Noa! – Ş-atunci…!?
– Daa…, da’ uite, vecinu’ are 81 şi zice că poate…
– Zi şi dumneata!!

                                                 (& I. A-P)

EDUCATIONAL

BRADOVA

Păcurărel: ” Domnucă, pă mine să mă pui la tablă! Să scriu, să socotesc. Că io, când ies de-aici, mi se şterge tăt din minte!”

ŞCOALĂ, ÎNAINTE

– …Placă?

– Ai învăţat pentru astăzi?

– Da’ nu, tovarăşu’!

ŞCOALĂ, DUPĂ

– De ce plângi, Măriucă? – întreabă doamna de română.

– Că rămân corigentă…

– Lasă, că te-oi asculta!

– Bine – îşi şterge lacrimile copila. Da’ din toată materia! Da’ de-oi şti ceva!

 CONTINENTE…

            O şcoală de pe sate, sesiune de corigenţe, înainte de ’89. O copilă de a V- a, însoţită de bunica ei, nu ştie să arate punctele cardinale, nici continentele.

– Noa, vedeţi? – îi spune profesorul femeii.

          – D-apoi nu ţi-i ruşine, tu, mută? – îşi probozi aceasta nepoata. Cum nu ştii Europa? N-ascultăm noi în tătă sara Europa liberă?

          – Bine-bine, o trec de data asta! – se grăbi profesorul. Mergeţi cu bine!

         – Dumnezău v-ajute! – plecă femeia cu nepoata, în zdrăngănitul trăistii.

ELE…

          Nişte codane ies din Palatul Cultural, de la o serbare organizată de profii de muzică populară de acolo:

– Adică iele să cânte, iară noi să ducem câte o sută de mn’ii şi ne-o pus de spectatoare! Nu-mi pare rău după bani, că-mi dă mămuca câţi vre’u, da’ mi-i ciudă de ce ne-o luat de proaste!

INTRODUCERE…

Intru la a V-a, în şcoala din sat, unde lucrez de mult. Mă uit la copii şi-i amintesc chipul unor fraţi, surioare, părinţi de-ai lor. Pe unii îi identific „din prima”, pe alţii mai greu. Par nişte xerografii vii, mai mult sau mai puţin reuşite, ale unor modelele de demult. Stau acolo –  expuşi, cuminţi, sperând să (le) recunosc originalul… – Eu – copia tot mai palidă, mai ştearsă, a fraţilor, părinţilor, bunicilor mei…

RIDICAREA 

           Patru copii roşii la faţă ies  din şcoală în şir indian, încadraţi de nişte asistenţi de la Direcţia Copilului. Sunt fraţi, au între 3 şi 14 ani, părinţi inexistenţi, îi îngrijeşte o bunică bolnavă. Doamnele plâng, toţi elevii au ieşit să vadă cum „îi duc”…

– După două săptămâni, se-ntoarce el hăt! – se-mbărbătează unul dintre colegii fratelui mai mare.

ÎNVĂŢĂTURĂ

Tocmai veniţi cu treburi la oraş, tatăl, bunica (maternă) şi Mihăiţă se preumblă.

– Ce-i aici, tată? – întreabă copilul, în dreptul unui edificiu.

           – Nu ştiu – dă din umeri cel întrebat.

           – Da’ aici? – insistă copilul, în drepul altei clădiri.

          – Nu ştiu – repetă figura taică-său.

         – Nu-l mai întreba atâtea, Mihăiţă! – sare să fie de folos mama-soacră.

         – Lasă-l să-ntrebe… –  o contrează ginerică –, …că aşe’ învaţă.

SHARE

O ciocolată străineză  aşteaptă în colţul colţului catedrei fix.   Dirigintele cercetează din privire clasa. Vinovata  îngaimă din bancă: “A venit mama din Italia”.

DISTANŢE

La amiază, după ore, nişte ţigănuşi în uniformă aşteaptă maşina şcolii, să-i ducă la casele lor.  Le spun să vină zi de zi la şcoală, că-i foarte important pentru ei. Mă-ntreabă insistent, unul dupa altul, ca într-o stranie cântare, când vine maşina. Le cercetez ochii –  da, într-adevar, sunt de departe, şi mai de departe… 


        PROFĂ

“…Noa, nu-mi treabă mn’ie nici un fel de perfiecţionări! Să nu mă mai învieţe aieştia atâtea! Învăţ eu sângură! Auzi: cursuri gratuite, da’ costă tri sute de lei! D in aieste n-am mai vazut!” 

PLETYKA…

„Copiii de astăzi sunt foarte obraznici. Nu se compoartă cum am purtat noi.” 

***

„Cum adică “să siuă”?!” – admonestez un elev. „Să fiuă, noa, m-am corectat, ceă?” – mă repede el.

                    EMPATIE

                        Profu’ vârstnic se apropie de şcoală. „Ziniţi, de-ab’e, ziniţi?” – îl întâmpină un prunc din fereastra unei clase.  * Primăvară, sala profesorală, sfârşit de pauză. Profesorul se adună spre clasă. Îi flendură manualele, planificările, catalogul. “Îi musai a me’re…”  – îl căinează femeia de serviciu. 

          (BALCANLAUREAT, DUPĂ SCRIS )

         „Noa vezi că şi camera te lasă, tu?!… Numa’ cu bun-simţ… Cu bun-sâmţ, tu!” * „Cum a fost în sala la voi?” * „ Cum să fie? O ştiut unu’ , am ştiut toţi.” *  „ …Şase! Ura!!! Fix 6! O luat Bacu’!” – strigă babacul intrând în cârciumă. ”Să-l aibă şi pe ăsta!… Mai departe? Nu-i trebuie altceva. O cheltuit destul. Deja-i în drum, înapoi, spre Paris. M-o sunat, totuşi, din avion, să mă uit după o facultate… tot aşa…  * Tri sute de euro! Cât să fie? Ceri o ciornă la un moment dat.”

   *

  Educatoare: „…Ei nu-s de online! Grupa n-are răbdare să stea în fața calculatorului !…”  

*

La râu, teleconferință. Ele, în paltonașele lor color, în liniște maximă, îl ascultă pe el, dăscălindu-le rar, din iphone: „…alții nu se îndrăgostesc trei, patru, cinci luni de zile…”

*

„Uă, de tătă minunea-i coconu’ ăsta a lu’…!” – îl înşfacă mă-sa de jos, de pe asfalt, unde copilul se trântise.

*

Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
           – …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
           – Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)

*

„E bună doamna cu voi, mami?” „Foarte bună! Tot mi se rupea creionul de ăla galben şi ea…” (Private Grădi’)

*

Zi de previzualizare la grădiniță. Ţinându-se de mâna mămicii, o fetiță se desparte de doamna educatoare. Brusc se desprinde şi aleargă la colegul ținut de mână de educatoare, îmbrăţişându-l. „Scumpa de ea!” – zice educatoarea. Ci, adaugă repede: „Nu se poate îmbrățișările astea!”

*

”Tati, uite, vreau să-mi cumperi asta …si asta…!” “Bine, uită-te, tati, uită-

te…” “Când aveți bani, vreau sa-mi cumperi…” ( – la vitrina chinezească)

*
Un fecioraş către altul, în goana bicicletei: „…Era să nu-mi deie bani de îngheţată!…

Că să nu mă doară gâtul… He, he! Da’ când mi-o luat piş’ină, n-o avut grijă…!”

BĂRBAȚII
            – Nu mai stropi casa, ţi-am spus de-o mie de ori! Vezi că-ţi dau două!… – se-aude după ploaie, de după un gard.
           – Da’ nu dai două, tati! – vine răspunsul.

            *

 O mămică pe bicicletă. Fetiţa de pe scăunelul din faţă se smiorcăie: „C-am vrut să te iubeesc!” Cea din spate habar n-are…

            *

           O liceană boboc vine de la școală neagră de supărată. Auzise cum înjură colegele ei. Tace și tace, dar, la un moment dat, își varsă năduful: ”Pe mine m-ați ținut ca-ntr-un borcan!”

*
Spre seară, la dig, trei băieți în jur de 10 anișori. Bicicletele claie peste

grămadă, ei uzi, cum  făcuseră baie în Iza și cu julituri, vânătăi, de la drifturi…

          Băiatul 1, frământat: Ce-o să zică părinții noștri?
          Băiatul 2, scâncind: Io nu, io nu am vrut,  voi!
          Băiatul 3, limpede: Măi! Dați vina pe mine! Ziceți că-s eu vinovatul!

*

 Octombrie. Oraşul întraurit, înecat în pensionari şi elevi şi eleve… În zona „Pieţei ruşilor” şi a căruţelor cu lemne de foc, staţionează un găligan cu două chişchiriţe contemplându-l. „Bine, frate!… La licieu îs… ” – răspunde el la i-phone, plicitisit.

                                                                            (& M. V.)

 *

Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
– …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
– Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)

DULCE GRAI…

* „Noa,  şi ce mai dolgozoieşti?”

* „Am terminat! Pa, fetelor! Todosî’, Mări’!…Ne vedem luni!” „Pa luuni! Să-mi scrii!…” ( – vineri după-amiază, în piață)

* „Mândră eşti!” „Păi, orişicât!…/ Poţi să ştii!…”  

*Şî eu un aiz cofi!”

* Albăstruc, verdiuc, luhău, câc, câcău, rupt în două, horticoniac =  MONA.

* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!” 

* „Minervaa! Hăi, Minervăă!” ( – la blocuri)

* ” „Hai să me’r’em la ea, tu!… Că nu-i departe Acatena aia…” ( – corso, Sighet)

* „Hai,  noroc! Cum trieşti?”

*  “Noa, me’rem?”/ “Me’rem, dară!”

*  Nu serviţi o hreanzlă?”

* “O perişoară, smântă şi un ardel! Poftă!” ( – ospătăriță)

* ”Plăcinte ’mboboşe’t’e”.

* „Pt’iu, nu-ţi sie de deoch’i, că îndemânos eşti, mintenaş ai ajuns unde-o trebuit!”

* „Jani be’, Jani plăt’e’, taşca lui feleluié’!” ( – chefliu) ( & V. D.)

* Un Rusal fericit!

* Du-t’e-n trebd’iţi!

* Nu t’e-ntre’!

* Ce te judeci atâta…?

* Nu mă zăhăi!

* Dă-mi bună pa’!

* „Vai, tu, ce şică eşti!”

*  Du-te-n bd’iata ta!

* “Da’ eu cum să mă suu în cireşi?!”

* E precoci de mici, dragă!

*  Ce urdiniţi atâta, măi prunci?

* Haidaţi pă la noi în Sărbători!   

* Ciao’s toc!

* Nu mă face de groază şi de comedie-n lume!

* „Nu mai be’ atâta, că-i muri!” „ – Ş-apoi!”

* Atâta ‘a ninge, până ‘or umbla şoarecii în gerunţi, pe sub cer!

* ”- O trecut autobuzu’?” ”- Amu ietucă!” / – ”De când îi  lumea!”  

* „De ce nu faci, tu, numa’ o notă? ’A ce faci şapte noţi?”*

*  „Ioai, ce bine mi-o pânit!” ( Băbucă la cafea, bând ultima picătură din cană.)  

* „ Haidaţi, neveste, că se duce autobuzu’!” „ – Ş-apoi! Că n-om duce lumea-n  ce’e lume! Ne mai uităm prin bolduri, c-atâta-i a nost’.“

* ” Alo, Mări’!…  La Devis sîntem, tu!…   Hehehe! … Haidaţi şî voi!”  ”  

* „ …Auzi, tu! Or vinit la Parastas şi ei… Tăţi i-o-ncongiurat… ”( – eno-

riaşe, după slujba din Duminica iertării)

*  „…E’i:…!?” ( – raionul de lactate din piaţă, o băbucă fuge dintre caşuri la intrare, îşi scoate mobilul  din sumne şi-l pune la ureche.)

* Comeseni la o nuntă. Unul închină. Celălalt: „- Nu mai beau de câţiva ani.” „ – Da’ cum?  Te-ai ciumurluit?…”

* ”- Oare mai așteptăm mult?” ” – Două minute, trei maxime!” 

* Serbarea de Crăciun. Mămică din public: „Alex, tomn’e’ smirna pe tine!”

* Școală, îngrijitoarea despre fochist: ”De dimineață atâta urdine’ˈcu bota cee,  gândești că-i fuleru-n Viflaim!”

* Duminică, Martie. Țărani cu sacoșele pline de răsaduri ies de la supermarket: ” Banii se strică, da’ așeˈ, le pui și încălete îți rămân…”            

* Sighet, pe un afișier stă scris de mână: ” Vând cățelup /…/”

* ”…Chitilin, chitilin? Da’ unde te-ndemni a me’re?  

* Locomoţie cerebrală,  pancreatism, Şaieu, clanson, branconieri, clansonează, dencapotabilă, glandiole, gânscă, famfară,  să scriuă, să fiuă, sa puă, poniclenică, analizuri, barolă, pagine, pelerini, prăjiture, cameri, trepţi, ardel, jucăree, jucărei, hoanghi’nă, halipoandră, boltăitură, hâltăşag, Iucăs, Hejăr, glajă, fârtâmbrâcs, portugale, ştampel, deţ, plev, bluhă, kevert, verdiuc, albăstruc, tri’ş’tri (33),  cleoambe  ( ghioambe?), turi…

                GLOSAR DE COPILĂRIE

         ( după volumul “…leptém?…”, ED. ECHIM, 2007) 

Tinel, Marin, Moni, Tibi, Sanyi, Miki, Rodi, Gyurka, Jóska,Gabicza,Valentin, Pisti, Jancsi, Anti, Annuska, Aniko, Cunci, Eliz, Öcsi, Lajcsi, Arthur, Aladár, Nancu néni, Mureşan né, Iobanyné, Petöné, Fodor néni, Fodor bácsi, tanti Loga, tanti Ioana, Orsi néni, tanti Ilus, Manci néni, Icuka, Csőpike, Grasu, Csontos, Ţâncu, Káki, Kancsika, Porodica.

Tupu, Baklövés, Pui-pui, la perete!, Hentof, Iţic, Léptem?…, La gaură / La găvoazdă/ La bijboacă, Filipic, Nouă pietre, La perete, T’iuz, Crăiţă, Tronf, Foţi, Prinsa.

Soră-sa lu’, frate-so lu’, toţi doi, amântrei, oformã, viorist, prinzoner, pioner, gugulaş, figurist, malagambist, ganţ-ghibir, la şpiţ, inţi-finţi, spihoze, soşete, budigăi, pond’iole, pijamală, stalajă, ţoaclă, biţoaglă, motorbicicletă, sărsame, cribituri, credenţ, tepşă, talgere, sforgace, pocroţ, camera combinată, mobilă combinată, bili, lavor, gaică, mesălău, terpentină, târboanţă, hârleţ, bermancs, şcarpe, piţule, ţernă, paiţli, bighidiuri, şpargă, şparga, şparlit, bonzar, rădaşcă, ţinţă, feldere, zibzar, bretele, fioc, tragacs, tolcer, firispor, hatijac, taşcă, plafon, vaspor, moaşli, gaică, pirule, lomuri, coanţe, şurluit, chef`e, videre, valing, ţângălău, puţerka, coiţe, pină, temeteu, plafon, famfară, mâzdă, primadomă, fotografistă.

Rá(n)totthús, ratotă, lecsó, sclănină, kuştulaş, hurcă, piftele cu pireu, porodici, bufte, cârmoaje, hremzle, hígtojás, mâncăruşă, bundoskenyer, gomboţ cu prezli, aranygalluska, ciurigauă, coşte, eugenă, eugene, caramelă, parfeu, savariană, indiene, turos / dios laska, lapte de pasăre, ligvar, mere pe roştar. ce mi-i de foame!, mă cort’eşte, pâine albă demnicată-n lapte.

O să ploaie!, săr’mâna!, mă foleşte!, stinge robinetu’!, trage oblonu´!, bagă şubleru’!, trage ruleta!, aşa mi-i de foame!, mânâncă petre farfurie!, nu crâşca!, mă foleşte, păşi înainte!, fac pareu!, trage zibzaru’! aprinde umbrela!, sigurat!, să mor io!, nu mă-ntere’!, nu mă-npasă!, nu piscăli!, nu mă tuna!, nu mã celui!, nu fircăli!, nu bloji!, nu mă conturba!, nu mă hârâi!, nu mă piţiga!, nu mă inerva!, nu mă bobona!, nu-ncepe la mine!, nu te mădări!, nu conteşte!, flitu’!, să-ţi fie de ruşine!, spus!, spusă!, scris!, scrisă!, şi de-aceea!, ţi-am spus de-atâtea de ori!, te-ai nebunit?, fără mişcuraţii!, ce te- agâmbă?, ce te râzi?, nu se egzistă!, s-o văzut dreptatea românească!, gubics!, de-a hina-her, (umbli) pe horariţ, pizdiri mă-si!, ţilit!, ţilită!, când îţi vine, mult te ţine?, eşti cronic?, n-ai herbac!, iar te-apucă bâha / herediile?, kampetz!, ţuki!, eram precis!

Bohoţ!, nimuric!, şflinder!, ixoş!, proasta de…!, sfârdoc!, puţuka!, puţuri!, tekergeu!, trogher!, hoher!, fondean!, rablău!, keniuhă!, meletiuc!, brihan!, sclepţ!, g(h)ebe!, rongyios!, taknyos!, fingos!

Serbus!, Szer’us toc!, Szia‛! Larevetindeo!

POEZII PENTRU VOICHIȚA

                               (selecţie )

MĂTUŞA

se-ndreaptă spre scaunul din colţul sufrageriei

înconjurând cu pantofii în mână covorul:

ce să merg pă ţol când am pă unde, ni

n-am număr, care cum s-o-ndurat

acela număr l-am purtat –

v-am adus o plasă de păpădii din sat

mândre măşcate

să faceţi suc până-s în floare –

şi răiuţ’ de sub vişinu’ din umbra căsii

Vasalie acolo-şi petrece tare nu’i bine

AŞA O LINIŞTE

tata a plătit şase trâmbiţaşi

să cânte după mama

când au trecut Valea a fost

ca şi cum apa plângea după ea

noaptea pe la unu s-a aşternut

aşa o linişte în curte

era noiembrie nu era frig

tata a rămas la o masă plângând

POVESTE FĂRĂ NOI

a revenit cineva din sat

de la morminte

tocmai povesteşte

mama îl ascultă

– şi noi importanţii ei orăşeni

nu eram, nu suntem

MĂTUŞA LA ORAŞ

stătea în ultima casă în sus pe Vale

– câteva lucruri în nici un fel

flori lúcii străvezii sub geam –

la urmă s-a mutat la oraş

venea să ne vadă mereu

parcă o aud: „stai unde stai,

că alt loc n-ai, domnuc”

aveai la faţa cui să râzi

doarme acum la marginea cimitirului-burg

de dincolo de gard s-a făcut

o grădinuţă pe mormântul ei

ca într-un ţintirim

PETRECEREA UNCHIULUI PĂTRU

trâmbiţe bocete prapuri albaştri

în curte rămâne o zăpadă de lumânări

Valea cu zgomote satul în verde

casele clopotul noi

tot oprindu-ne înşirându-ne

lume în alb şi în negru la cer

FELINAR ÎN AMIAZĂ

anii au trecut

în satul cu oameni puţini

mi-a rămas chipul de la 15 ani

– de-aceea mă cercetează

purtătoarea de busuioc

la înmormântarea unchiului meu

…se ţinea de noi

fetele o alungau de ruşinea

Domnişorului venit în vacanţă 

VACANŢĂ LA SLĂTIOARA

*

peste peminte se vesti crimă

şi-o strigau unii altora

cântecul s-a-ntrerupt

am fost şi eu la înmormântarea-nuntă

şi în îmbelşugata lumină

în strălucirea care spinteca satul

în podişuri la florile inului

în tremurul după-amiezii Duminică

*

aduceau apă din Vale

de lângă drumul de cară

Maică Sfântă Preacurată,

arată-mi orânda-ndată

şi-n oglinjoară la lumânare

li se-arăta o arătare

dulăii păzeau ţipenia

eu şi puzderie stelele ne ţineam străini

*

până porneau toate la braţ

/ val calm înflorat pe drumul colbuit /

să treacă prin faţa celor ieşiţi la porţi,

ce mai efort de organizare pe două-trei verişoare

– cât după, din toată Duminica, rămânea mai nimica

*

pomii marcau aiurea încremenirea satului

difuzorul din Coastă răsuna singur

după-amiaza era cineva la care căutam

*

satul nu avea preot

biserica a stat închisă toată vara

venea cineva la răstimpuri

ce-mi amintesc e lumina

pătrundea vraişte cu zgomotul Văii

şi huma trupului

în răcoarea umbrei lui

*

gimnazistele au chicotit toată vara

despre cum a fost la serbare:

Duminică după slujbă în curtea şcolară

învăţătorul-director ţinu o mare cuvântare

domnii elevii şi oamenii toţi tăceau

purta o cămaşă albă-albă

purecii-i jucau pe guler

menţiune au luat numai proştii

*

„noa mai zboarră acum dacă poţi!”

zise în crucea amiezii

bătrânul suplinitor de franceză

nimerind musca pe mămăligă

– asta se petrecu în tot satul 

în Duminica aceea

scrie şi aici

CUPRINS

În sat………………………….pag.

Poveşti, povestiri…………pag.

La oraş……………………….pag.

Interetnice………………….pag.

La doctori…………………..pag.

Educational………………..pag.

Dulce grai………………….pag.

Poezii pentru Voichița……pag.

Standard

La ordinea zilei (haiku)

***

înnorat Brumar –

se sparg lemne în curtea

cu tufănele

***

soare în Brumar –

de mari VIP-uri râsetul

vechilor amici

***

vârtej de frunze –

trec sigheteni ferecaţi

în balonzaide

***

pe furiş, toamna… –

craii numai ce apar,

cu mustacioara

***

un parc în toamnă –
copii desenaţi zburând
pe role, frunze

***

…și vântul toamnei –

văduvi în ușă la fix,

au Menu du jour

***

după Sărbători –
palpit de stanioluri
pe bradul din drum

***

griuri de iarnă –
ne tot vedem prin oraş,
bătrâni şi în gând

***

Februar, spre râu –

ea cu garoafa dintâi,

el dublând garda…

***

dezgheţ intensiv –

tot mai albastru cerul

umplând bălţile

***

cer de Martie –
un bătrân pe trotuar
prins între umbre

***

grădină sub nori –

tremură ghioceii,

stând trecătorul

***

soare de April –

aer cald pe ‘coperiş,

mugurii pocnind

***

florile de prun –

cele sclipind sunt neaua

moale, de April

***

în izolare

aleea plină de cer,

copaci ‘mărmuriţi

***

pe floarea de prun –

trandafiriu apusul

şi încă seara

(***

梅の花
ピンクの夕日 まだ
夕方です。

*

Ume no hana –

pinku no yūhi mada

yūgata desu

*

pe flori de prun

apusul roz

spre înserat

( traducere și transcripție: Rozalia Paloşanu )

***

în izolare,

ne aşternem de noapte

– steaua singură

***
cireşi fără rod –
magică înflorirea
și risipirea

***

fereastră la râu –

un pian, înfluturări

peste întristări

***

casă cu batrâni –

sirul lalelelor strâmb,

neclar, tremurând

***

Mai, carantină

se aud drapelele

la hotelul gol

***

Mai, seara la râu –

doua femei stând la sfat,

încă tinere

***

o casa  la râu –

dupa geam o bătrână

adorând seara

***

grădină în Mai –

doarme roșu bujorul,

dar și dulăul

***

strada cu grădini –

fotograf cu mâna-n șold,

la bujorii roz

***

seri lungi de vară –

inși la pod în uitare,

singuri cu râul

***

tineri înspre râu –

cu strălucirea verii

de accesoriu

***

“e mare apa!”… –

nimeni în ploaia rece,

nici cioara pe horn…

***

Salvări prin vară –
zgâlţâind porţi mari, de fier,
trandafiri în somn… 

***

fereastră în zori –
dealurile-n şir deja
pentru orășeni

***
bătrâni la zebră
maşini oprind din vreme
ci ei, deja ştiu…

***
soarele serii –
roşul trifoi se scaldă
în violaceu

***
chemări la rampă –
balerina ieșind greu
din dansul urzit

***  

ei pe o bancă,  

în focul despărțirii –

parc întunecat  

***

singuri la cafea –
țin toate distanțele
sociale și…

***

casa de pensii –

un porumbel coborât

în nemişcare

***

toamnă policrom –

enoriaşe cu flori

la fel în braţe

***

o casă mică-

un bătrân înalt zâmbind

de după geamuri

***
plimbare la râu –
spițe-n spate țăcănind /
sound de cicade?

***
își fac poze-n drum –
apoi, trecătorii trec
prin acel zâmbet

***

flori ici și colo
la casa pianistei –
sunete-n aer

***

fete vesele –

pe terase alţi băieţi

nu le văd cum trec…

***

trandafiri roșii

împăturiri de velur

– Apus octombrin

***

…alte frumuseți –

noi răni în memoria

orașului mic

***

soare pal, grădini –

zgomote de nuci căzând

după gardul vechi

***

briză de toamnă –

porţi deschise vraişte,

frunze arămii

***

liniştea crescînd
pe strada cu linişte –
infectări la zi

***

ochelari neclari –

aburiţi de la toamnă?,

toamna de la ei?

***

terasă, toamna –

le privim cum trec,

ne privim trecând

***

trecători în zbor –

vântul bătând de-a lungul

burgului cazon

***

trecători răzbind –

vânt din faţă în burgul

poliţienesc

***

trandafiri regali –
cu picuri după ploaie
mari, împărăteşti

***

pe dig, cu râul –

alergăm în neștire /

ne târâm abia

***

mic oraș, toamna –

Întristații Locului

ocupând parcul

***
parcul ruginiu –
seara bubuit de mingi
dinspre stadion

***
bruma prin grădini –
mingi color printre gulii,
nemaijucate

***
grădină goală –

la mijloc ‘nalta roză

semiveștedă

***
case în soare –

sunet fin de tacâmuri,

mâța miorlăind

***

râu rece, toamnă –

pe dig, un cuplu grăbit

la palton negru

***

sfârșit de toamnă –

râul cel limpede stând

cu dealul color

***

casa cu roze –

plimbărețul trecând

zilnic pe vârfuri

***

un pod în ceață,

o creionare în gol –

râu fără maluri…  

***

brad întunecat –

copil în admirarea

fulgilor albi, rari

***

Soarele absent –

un parc înalt în iarnă,

tot în alb, demult

***

acasă, iarna –

fulgii ce ușor se sting 

atingând geamul

( & A. D.)

***

cleme de gheață –

faina nevastă ieșind  

la întins rufe

( & D. A.)

***

trec tineri râzând –

omul de zăpadă stă

singur după gard

***
ninge alene –
gazda iese în curte,
pisica nici gând

***

Februar, soare –

rochii înflorate lungi

străbătând centrul…

***

râu primăvara –

un bătrân în fervoarea

mâinilor sale

***

fereastră la drum –

ea scutură tot felul,

de praf, de noapte

***

un râu cu arbori /

tată cu fiu cu râul

sub arbori înalți

***
stadion pustiu
prunc privind păianjenii
din vinclul porții

***

April, înfloriri –

un măr păzind o casă  

în paragină

***

el o cuprinde… –

o mașinuță trece,

toată strălucind

***

nouă zi de Mai –

alte aceleași vederi

pe vreun chip vechiu

***

stradă în soare –

în praf, un zăvod negru

ori numai umbra

***

un bondar verde

survolând trifoiștea

– aer albastru

***
biserică-n drum –
trei bătrâni în stație
de făcut cruce

***

câmpul cu mille fleurs…–

puneți și un fluture

alb călătorind

***

senior în parc –

se zbat filele cărții

citite în vânt

***

apus de vară –

el tot pozându-i chipul

viu, copilăresc

***

vară toridă –

mai albi crinii în soare,

ori la răcoare?

***

vara molcomă –

doar iarba asaltând clăi

vechi, metalice

***

după furtună –

gladiolele din rond

în înclinare

***

crini în grădină –

sunet de argint abia

în porțelanuri

*** 

seară de vară –

în parc, oameni mult mai mulți

în vântul serii

***
burg de piatră –
tineri pe lângă ziduri
pe furiş, ziua

***

casa de la râu,

nu mai cântă pianul –

numai flori, sub geam

***

vară toridă

umbra cicorii abia,

de albastru-i șters

***

vântul de toamnă

haijini bulucindu-se

în e-ziare

***

deal octombrin

aievea curcubeul

foto eronat

***

Noiembrie calm –

râul stând cu pescarii

coborâți în el

***

dezastrul toamnei –

albul rozei neatins

de ploaie, de vânt

Standard

CAPTURI DE MARAMUREȘ ( var. II)

 ÎN SAT

GRĂDINUŢA FETELOR*

„Apăi, să pune: pospan (verdeaţă de pus în mijlocul pâinii de nuntă – cepoi sau ţâpoi), sansiu (garofiţe), măieran (la clop, la feciori, de struţ, miroase fain), rozmarin (tăt la clop), verdeaţă (verde, măruntă, să pune roată, pe lângă clop), schinteuţă (roată pe lângă clop, pă firuţu’ de verdeaţă), t’idru (un pomuţ verde, tot pentru împodobit), lăcrâmioare, gura lupului, gura leului, bărbânoc (verde, de cunună la mirese), lalele, narcise, flori domneşti, muşcate, tătăişe – da’ aieste le ştii…” (M. T., 60 de ani)

NOMENCLATOR…

Ciupercile îs: de stâjar, maro, grăsucă, albe pe dedesubt; bureţi albi sau „usturoi”, că ustură un pic, să pot face ca şniţelu’ sau fripţi cu usturoi, îi bine să arunci un pic de lapte pe ele; bureţi galbeni sau „crestăţăi”; la cele crescute mai adânc, în pământ, le zâce „vineţele”, să mănâncă aşe’ cum îs; hribe de fag – tot maronii, da’ galbene pă dos; de mesteacăn – tăt aşe, da’ mai micuţe; de tufă – mai negrii, mai moi, mai slăbuţă. Ce’ mai bună îi ce’e de stejar, după aceea de mesteacăn, apoi de fag şi tufa-i ultima, că-i mai slăbuţă şi neagră, ca mine… Ce poţi fa’ din ele: fripte de tocăniţă, servite cu tocană, cu maioneză, cu smântână; ori zacuscă ori pusă la uscat pentru la iarnă, de tocăniţă sau sarmale de post,…” (& M.T., 60 de ani).

DULCI  PĂSTĂI…

Aș mânca nişte păstăi aite!” “Şi mie-mi plac, da’ să fie cu boabe mari, vădăcuță.  Nu cu păstaie lungă, păntru zamă… Întâi se fac păstăile OLOAGE, care nu treabă rudite, nu să rădică-n sus, pă rude. Apoi, sunt păstăile DE RUDĂ, care să urcă pă rudă, pă ziță şi care îs: late, pestriţe, de d’ibol, de unt. LATE – bune de supă, da’ să pot mânca și scăzute, cu usturoi; PESTRIŢE sau cârliguță, că nu-s drepte, îs îndoite – îs cele mai bune cu usturoi, aite; DE D’IBOL, cu pui mari – se fac zamă scăzută, de fasole; DE UNT – verzi, potrivit de mari.”(M. T., 60 de ani)

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

* Am folosit un singur semn fonetic, anume apostroful, ‘, pentru absenţa unor sunete, după ”e” larg și consoanele muiate, înaintea silabelor accentuate.

 BERBEC  RĂU

          “Tăt’e mă dor!… Îmi tăt miros mânurile, c-am tăiat oaia… Pre’ tare o lozit-o berbecu… El s-o făcut tăt mai mare, ie’ o slăbit la jumătate… Ş-amu, câinele doarme şi berbecu’ păze’ curtea, cu coarnele lui întoarse şi răsîntoarse… Nu intră nimenea, că odată-i cu roata-n sus!”( – biciclistă de la marginea oraşului)

SĂ IE’ ORI NU SE IE’?…

Vară, demult, culoarul unui tren pe Valea Vişeului. O blonducă cu ochi albaştri priveşte şi priveşte, încremenită. Înainte de coborâre, şterge uşor, cu un deget, braţul studentului negru de alături. (Omul venise din I-le Mauriţiu, da’ nu ştia nimeni de-a cui îi…)

.               VINĂ        
„…Nu, n-o prins-o… Baiu- altu’… Pt’iu! mblă feştită  tătă ca un ţângalău… 

Tătă-i găurită!”

BIATA….
După Sărbători, constatând că nu i se închid fermoarele de la rochii, Ioana,

orăşeancă de la ţară, trece la o cură de slăbit dură.

– Uă, tu, Ionucă, bd’iata de tine, ce slabă eşti! Gândeşti că eşti scrisă! Să vede că ţi-i rău… – o compătimesc,  revăzând-o, băbucăle din satul natal.

ZADII NEON

       “Amu ar trebui să porţi sugnă roşu cănit o’neagră, că-i Post, puiu’ mamii…”

ROMY

          “Numa’ be’u şi fumează: dăă-mi o ţâgară!… Nu mai dau nimic nimănui. Nimic. Nici on ban! Şi tata de-ar ieşi din mormânt – “hăi, fa’, dă-mi de-o pungă de bomboane”! – , nu i-aş da: stăi acolo şi putred’e!”

AICIUCA
Un  moroşan era  la  lucru  în  Bărăgan. Aflat la magazinul din  sat, cere: “un

font de miere, o kilă de hrișcaș și o  pară la bec”. Vânzătoarea se uită la el: „Dumneata ce limbă vorbești?” Omul nostru îi răspunde: „Dacă nu știi ce grăiesc oamenii, cine te-o pus aiciuca să vinzi?”   (& Il. B.)                                                                                                                  

DIGNITAS
La 89 ani, se ridică din pat: „Adă caieru’!…  Să mă duc în poartă, să torc…  

Că mie  nu mn’i-i hia să ştie tăt satu’ că mor!”

BUNICA

„…Aiasta, ni…, a lu’…, noa…, încătă are liceu’!… Fără bacoloriat…, nu-i bai! …Şi tăt’e fetele de pă uliţă-l au … Numa’a a noast’ă să n-aivă? Atâta-i de proastă? Da’ d’ip ce?!”

        WHAT’S UP?
        –  Ce mai faceţi, mătu‘şă?

        – Apooi, facem ce ne-ajută Dumnezeu…

        ÎN FRIG
        Maramureş,  şoseaua  dintr-un sat, Postul Crăciunului. „Ai  multe  haine  pe  

dumneata?” – întreabă reporteriţa TVR o băbucă în lecric, zadii, pânzătură neagră.

„V’o cinci: sfeter, bluză, t’eptar… Am, de bună samă!…”

       TRACTORU-N GÂT…

      ”…Ăla micu’? Are 13 ani!…Îi în Italia, la părinți… Lucră, ce să facă? Ști’ 

cosî… I-o plăcut caii, da’ acuma  n-au… Are  tractor!…. Nu-s numa’ tractoare

în tăt satu’… Numa’ oamenii bătrâni, de peste 70 de ani, care o crescut cai, mai țân… Nu se lasă fără cai… De-ar trăi moșu-său, i-ar băga tractoru’ pe gât!…”

                                                             ( & E. V.)                                                                                                                  
          FEREASTRA CU DOR
          Un  turist  străin,  într-un sat  îndepărtat. La un moment dat, omul vrea să vorbească acasă, însă  mobilul  nu-i funcţiona. Este îndrumat la o băbucă. Ajunge şi o roagă să-l lase să-i folosească mobilul, pe bani. Gazda îl conduce în odaie, la măsuţa mândru tomnită de sub geam. Dă făţoaia la o parte, dezvelind o adevărată colecţie de celulare, fiecare de altă culoare. Îl îmbie: “Poftiţi şi vorbiţi, cu orșicare!” Pe unul vorbea cu fata din Italia, pe celălalt cu nepotul din Franța, pe altul o chema băiatul din Spania… Culorile le știa bine… ( &T. I.)

DEVER

          Un tânăr întreprinzător aproviziona cu “Mona”, printre alte alimente, nişte sate îndepărtate. Nu apuca să bage albăstrucu’ în magazen. Sătenii  făceau coadă lângă camion şi cumpărau rapid toată marfa. “De ce beţi aşa ceva, uncheşule?” – întrebă tânărul un cumpărător bătrân. “Mn’e primen’iuiet na rânzu!”- explică omul. ( & N. I.)

  MIŞCĂRI DE TRUPE…

            Trecem Duminică seara prin Câmpulung-la-Tisa. Din goana maşinii, sesizez o foire de oameni în faţa unei băncuţe înguste, înalte. Nişte bătrâni ( dintre aceia care citesc Cartea Sfântă până se vede în grădină, din „economie de bec”)  făceau mişcări de trupe. Unul, subţirel, tocmai se ridicase şi trecea alături, în picioare, altul mai robust se aşeza, ceilalţi îi făceau loc. Au rămas acolo, înghesuiţi, la şosea.

VIS  DE DUMINICĂ

           Ginerele îşi cumpără un Logan alb. Soacra îi zice: „Duminică să mă iei cu tine în mașână, acolo, înainte! Tăţi oamenii ‘or fi ieşiţi de la biserică și io tăt ‘oi ieși pe geamu’ acela: Lăudăm pe Iisus… Lăudăm pe Iisus! – şi ei: ”uă, ce maşână  mândră ţ-ai loat!” ( & F. H.)

REFUZ FINAL

           „… Şi o duce,  nu la un azil – la unu’ privat, tu, ca la un hotel! Ie’ numa’ să semneze. Şi nu vre’ me’re… Nu se predă!”

ISPOVEDIRE

  •  …Cum cu alt bărbat!? Da’ când o fost asta, mătuşă?
  •  Uăă, de muult…
  • Te-ai mai spovedit de-atunci? Datu-ţi-s-o canon? L-ai ţinut?
  • Daat… , ţânuut, cum nu…          
  • Atunci, nu mai spune nimănui! Că te-o iertat Dumnezeu! Să n-audă moşu’…
  • Apoi, cum n-oi spune, părinte ? Că, doamne, bine-mi place când îmi amintesc!

DISPUTA ICOANELOR…

           Moşu’ venise zdruncinat de bolşevism de pe front. Îşi petrecea timpul trăgând din pipă şi privind oamenii, de pe pragul înalt al casei. Nu prea mai umbla la biserică.  Într-o Duminică dimineaţă, după lăut, bătrânul se pieptăna cu cărare pe mijloc, în oglinda cât o icoană de mare – între timp, îşi spunea Tatăl nostru.
          – De-ar si mai primit aşe’, ar si plină biserica de oglinzi! – comentă ca să comenteze credincioasa de nevastă-sa, privindu-l câş de sub o icoană…
(& N. I.)

 JIPANU’

         Ce frumos! Peisaj din peisaj! – îmi spun urcând Uliţa Pădurii de la marginea unui sat. Sunt copacii de pe lizieră. Dincolo de ea, cioate şi cioate. Au tăiat pădurea ca-n codru… A rămas un cimitir de cioate. Jupânul locului cu jeep-anul urcă drumeagul hârtopat, prăfuit, în trombă. Ne înclinăm cu toţii…

 PANĂ

           Un zilier de pe un şantier al IREM îşi pune ochii pe un tânăr electrician şi îl însoară cu fata lui. După vreo două săptămâni,  fata îi comunică printre lacrimi că tânărul este impotent. ”Cum impontent? Ce impontent? – se apără omul nostru. Io am ştiut că-i  corentâş!”

         INTRAREA…

          Venind vorba despre un personaj foarte popular din Săpânţa, care a dus de nas Miliţia şi Securitatea în epocă, întreb dacă-i îngropat în „Cimitirul vesel”. „Nu are el intrare acolo!” – îmi răspunde un avizat.

 STRANIERI

          Străbunică pe  autobuz: „…Uă, dor mi-i de ei! Ş-asară, atâta am zd’erat pă internet!…”

          IPOSTASIS ÎN MAI

           Zi toridă. Bătrânica iese cu sapa de-acasă şi o ia spre câmp:

          –  Cum  să nu mă duc? Nu vedeţi cât îs de albă? Acuma-i de făcut plajă… Azi  ‘i mai cald. Nu ştiu cum ‘oi rezista. Ieri am săpat cinci rânduri de mălai. Da’  mi-oi pune o frunză de captalan sub pânzătură ş-apoi nu mai văd nimic – numa’ nainte!….

OMĂTUL

          „ Miez de Martie şi ninge şi-i frig cum n-o fost tătă iarna!… Tot aşa, în tinereţe, eram În Hotare cu oile, pregătiţi să le ducem În Deal. Era prin 20 mai, dimineaţa, când ne trezeşte vătafu’ ciobanilor:  – Haidaţi, oameni buni, avem zăpadă!…. Am  dus oile mai jos, la hrănit… Da’ n-o ţânut mult, s-o topit repede şi le-am suit înapoi În Hotare şi apoi În Deal.”

 PE HĂLEŞTEU

          „Ieri am fost în sat la noi. Am văruit pomii. Am vorbit cu cucu. Numa’ odată ce l-am auzit pe Hăleşteu ( sunt acolo nişte stejărei în soare, îi place, i-i bine ): “Cu-cu!, cu-cu!” – şi eu: “Bani, cucule bani! / Mie bani tătă vará,  / Ţie frunza şi iarbá”! –, iară cucu: “Bine zâci, bine!” …Că la noi pe Hăleşteu, / Cântă cucu’ când vre’u eu!”

           INEXPLICAŢIE

La mânăriile şefului direct şi ale superiorilor acestuia, un diac de pe sate conchide: « Aşe’ li-s şcolile. »

VARĂ

         “…Noaptea târziu ies din casă. Numai ce aud sub dud: “nţo, nţo…”. Ariciul

ţopcăia  la dude… ” 

         SENTINŢĂ

       Duminică după  slujbă. Prin centrul comunei trece ea. Babele de pe lăiţi o gră-

iesc. Moşii numa’ şed şi se uită. Unul conchide: „Îhî, îhî… Aiasta nu-i femeie de-un bărbat!”

NIMENI

Mai mulți bărbaţi la o masă, într-un sereleu. Apare Ion, slăbuţ,  agitat:

– Măi, Vasali, aceia vre’u să mă bată! – arată el liderului de gup nişte zdra-

honi care se apropiau.

– Io ţ-am spus, când eşti cu mine, nu te temi de nime’! Care? Da’ amu fugi, că-i lua-o!… (& I. A.-P.)  

 MĂRIEȚII

            „De ce nu mai veniți pă la noi? Vă țineți  mărieți!… Ne-ați uitat numele, hehe?!”

DUMINICĂ

„ Cum zic italienii: mi dispiace…” – ridică nevasta din umeri, râzând. În centrul satului, o negustoreasă locală nu se înţelege la preţ cu nişte  germanici.

         DE PE AUTOBUZ…

DELAY

          … – Coboară! – strigă, de pe scaun, un bade, pleând autobuzul.

          – Cine? – strigă şoferul, privind în sus.

          – Io! – strigă badea, ridicând mâna în oglindă.

PREZENTARE

Nişte copii din ciclul primar se întorc de la şcolile din oraş, în sat. Îi ştiu specializaţi în fel de fel de gadget-uri şi cam impertinenţi. De data asta stau grupat, cuminți, în mijlocul autobuzului, privind un zgărdan prezentat de o fetiţă. Alături, bunica ei se măreşte:  ” Uăă! Nu şti’ nimeni câte au aieştia: câ’ne, iepur’ , mâţ, puiuţ’, mnel…!

PRIMĂVARA ÎN AUTOBUZ

Femeie cu păr argintiu, tocmai urcată în autobuzul plin:

– Încălete eşti cu biţikli, Ioa’!

( În spate, unchieşul Ion numai  şede cu nişte „cameri” de cauciuc în faţă. Ea are ochii albaştri-cicoare şi râd.)

CUM ÎI

Un bătrân călătoreste sandwich, între nevestele din spatele autobuzului.

– Ce te bagi în femei? Eşti om bătrân, nu pune mâna! – îl ia la rost taxatoarea.

– Cine, eu? Să pun mâna?? Au bărbat acasă! – se apără omul.

– Au, au… – concede femeia –,  da’ ştii cum îi…

FALĂ

– …Unde să m’argă ce’e peritură? Ce-a umbla atâta?…  Bughe’t îi! …Stau p-acasă…Tăţi îs duşi…  – se vaietă o băbucă unei cucoane, în autobuz.

– …Ai fost şi cu  avionul, mătuşă?

– De 5 ori. În Franţa şi la Roma… Tot la geam am stat, nu m-o vrut lăsa, da’ am vrut să văd tot…

– De 5 ori… Şi eu nu fost niciodată… – se vaietă doamna.

– Cum „nu fost”?…   ‘N  bd’iata-ţi!… – comentează, pentru sine, bătrâna.

ARĂTĂRI

Vin de la serviciu seara, pe beznă, cu o ocazie albastră. La un moment dat, ajungem din urmă autobuzul. În spatele acestuia, peste ultimele scaune, băltește o lumină tulbure. Acolo şed, de obicei, umăr la umăr, bărbaţii care se duc la fabricile din oraş. Femeile şed mai în faţă, două-câte-două, cu mâinile încrucişate pe genţile lor mari – înfruntă schimbul de noapte. Uneori, au părul roşu, toate. Bineînţeles că rulăm într-un adânc de Noiembrie.

REVEDEREA DIN AUTOBUZ

…- Tăt După Coastă stai, Ioa’?

– Acolo. Am doua căsi. Şi una în oraş.

– …Da’ eşti sângur acuma…

– Nuu! Cu hainele şi căciula. …Am doi feciori. Nu vre’u lucra. Numa’ şed, în oraş, la bloc – urcă şi coboară, urcă şi coboară….

– Îmbătrânim…

– Da’ dum’ata câţi ani ai?

– Şeptezăci… Io batrână şi tu …ciolovik.

 – Nu-i bai! Bine c-am ajuns să  îmbătrânim! – încheie bătrânul şi coboară în staţie.

 

 

 

 

POVEŞTI, POVESTIRI… 

 CAVEIU

După ’90 , consumul de cafea s-a răspândit şi prin bufetele din satele noastre. Bătrânii au văzut că licoarea e caldă, dulce şi s-au apucat de băut, cu obiceiul de rigoare: “dau şi eu un rând!”. Beau toată ziua, cafea după cafea. A doua zi se văietau: “măi, tătă noaptea n-am durnit de la caveiu acela!”. Aşa că reveniră definitiv la “şpirturile” tâlhăreşti („33” şcl.), după care dormi tun.

UN CIRCUSIST LOCAL

Iarna se dădea pe gheaţă  la Grădina Morii, sau chiar pe Iza îngheţată, cu nişte patine improvizate. Pe patinoarul de la Baia comunală era Regele gheţii… Patina atent, aplecat adânc, cu o mână la spate, precum patinatorii de viteză. Era instructorul de patinaj al copiilor din blocurile de pe strada „Eminescu”.  Avea un ochi cu albeaţă şi celalalt albastru spălacit, fes negru, un balonzaid  alb, lung. Cu primăvara, Mârza ieşea dinspre Bujurgău spre Centru, cu o muzicuţă şi un câine bătrân. Rula semeţ prin Centru, pe bicicleta înstruţată cu steguleţe colorate, oglinzi laterale înalte, trompete cu mingiucă  de cauciuc, multiple sonerii.  După-amiaza, străbătea în viteză maxima printre mesele de beton ale Pieței  de alimente după-amiaza. Copiii se ţineau lanţ după el.

Un alt număr pe care îl oferea cu generozitate urbei a fost rularea pe centru, în premieră, pe nişte role prinse cu sfoară – desena nişte laterale foarte largi, asemenea fetelor: „ferea!, ferea!”. Cum artefactele i se defectau adesea, trebuia să şi le repare mereu. Lumea se aduna în jurul lui, ca la urs. Poate şi datorită reputaţiei sale de  „Spaima femeilor”, zic unii.

                                                 ( & V. T., V. P., D. B.)

SLUGĂ LA DIRECTOR

          Prin anii ’50, directorul unei şcoli de lângă Sighet, învăţător, îi convocă la el acasă pe cei  trei profesori suplinitori locali. Avea de săpat beciul la casa în construcţie. După câteva ore de muncă, veni prânzul: coleşe cu sămăt’işă. “Apoi, aiasta nu-i mâncare în lucru!” – protestă unul dintre zilieri. “Atunci, Mamica, pentru domnul profesor să faci papară dintr-un ou,…!” – dispuse directorul neveste-sii, terminând comanda cu mâna ridicată: „…ia,  ni!”

 (Doamna directoare fiică de preot – se văieta deseori: „Io, Regina balului de la „Coroana”, din Sighet, mi-am luat d’ibolul acesta!” Despre ea, un vechi camarad venit în vizită la director remarcă: „Toate bune, măi Mitică, da’ tare hâdă slujnică ţi-ai găsit!”) ( & V. O.)

CONFESIUNE RATATĂ

           Tot pe atunci şi tot în satul acela, acelaşi învăţător-director se îmbătă la bufetul din centru. Suplinitorul de matematică şi miliţianul îl petrecură acasă, cu grijă – îl duceau de umeri, din lateral, pe cărare. “Am nişte probleme, măi băieţi…” – se scuză oarecum învăţătorul, ajuns în livada casei. Suplinitorul sări isteţ: “ Cam des, domn’ director, cam des…”

         – Soarele vost’! Di’p’ce-mi păşiţi iarba, mă? – se trezi domn’ director.

            ( Se mai zvonea despre el că era cam zgârcit. Vizitându-ul un fost elev, Mitică ordonă neveste-si să-i pună un un “păhar de horincă”, dar reveni: “nu-nt’a cela, mamica, înt’unu mai mic, ia, ni!” Pe copilul unuia din suplinitorii săi, venit cu un bilet, îl puse la masă, ordonă “mamichii” să-i aducă o pancovă, din cele teminate, o nucă, din cele folosite la recentele Sărbători, cocianul mărului pe care tocmai îl mâncase şi aruncase… Apoi, necăji  băiatul transmiţîndu-i tatălui său ba că “ştie scrie, da’ nu şti’ citi”, ba invers, până ce, zăpăcit, speriat, copilul fugi, jurându-se că nu mai vine la “tovarăşu’ director” singur, în veci.) ( & V. O., V. B.)

BINEŢE

           Învăţătorul-director D. urca greu uliţa, în Poderei. Deodată, o nevastă „ţâşni” dintr-o casă în ocol, îşi desfăcu picioarele, îşi suflecă sumna şi…

       – Pişi, Ileană, pişi? – salută învăţătorul.

      – Piş, Mitică, piş… – răspunse femeia. ( & I.P.)

VAIET LA SIGHET

 Prin anii ’50‚ sighetenii începură să scoată la iveală tot felul de vehicole din vremea  războiului, printre care şi motociclete ( MZ, Simpson…). În centru, un evreu masiv explica  neofiţilor secretele unor astfel de maşinării şi făcea ture demonstrative. Într-o zi, motocicleta îi scăpă de sub control. Maestrul n-o mai putu opri kilometri întregi. Tot drumul semnaliză: „Oi, mamălă, oi!”, îngrozind oamenii. Abia pe la Rona dihania se opri singură.

VIS DE IARNĂ

          Doi fraţi săraci de pe sate şi-au depus banii de porc “la Stoica, la Dracu, la Cluj”. Rămânând fără animalul rânduit de Sărbători, îşi cumpărară o oaie. O mânau la junghiere – unul cu o nuia, din spate, celălalt trăgând-o uşor, de-o sfoară: „te-te-te, te-te-te!… De Anul Nou, unul dintre ei avu un vis: mânca sarmale. Simţindu-le reci şi cu seu, le puse la încălzit. Aştepta, ci, dintr-odată îi sări somnul: „ N-am ştiut să le mănânc reci?!”

ELICOPTERUL  LEIT…

„CIL”-ul, Combinatul de Mobilă din Sighet, avea mii de angajaţi. Acolo lucra şi prietenul meu, S. „Eram fericit. Cunoşteam pe toată lumea, aveam vreo sută de prieteni” – îmi povesteşte el. „Chiar dacă, pentru a ajunge la diverşi şefi şi şefuţi, trebuia să urci vreo …200 de etaje. Nu conta!”

 Pe la mijlocul anilor ’80, veni în „vizită de lucru” la Combinat  însuşi Tovarășu’ Ceuşescu. Ateriză chiar în piaţeta din faţă  Sediului.  A doua zi, S desenă întocmai elicopterul prezidenţial, pe o foaie de placaj. Creionul de lemn era foarte potrivit pentru asta, scriind uşor „în toate părţile”. Folosi şi culori. „Bravo! –  îl  felicită  maistrul – , te propun la  Proiectare!”

 În aceeaşi zi, însă, S fu chemat în laboratorul secţiei. Îl luară în primire doi străini, în civil: ”To’arăşu’, dumneata nu-ţi dai seama ce-ai făcut! Dacă cineva copiază elicopterul to’arăşului Preşedinte? Să dispară!”. „Să nu te mai prind cu aşa ceva, că te dau afară!” – încheie muştruluirea maistrul, de faţă cu cei doi străini. Aşa că, omul nostru îşi aruncă opera la tocător.

          Atunci se sfârşi şi cu „fresca”, o foaie de placaj pe care prietenul meu desenase mutrişoarele colegelor din secţie. Fetele stăteau la coadă, emoţionate, pentru a poza. Până acolo încât, în ziua în care îi venea rândul, Anuţă, săpânţanca, apăru cu un „permanent” impozant, în locul coadelor lungi: „Şonilă, astăzi io îs la rând!”.

                                                               (  & F. S.)

LA EST DE OCNĂ

          … Armeanul băuse toată noaptea în crâşma lui Feri din Şugatag. „Na, Isten, Isten!” salută el ieşind şi o luă împleticindu-se pe drumul Budeştiului, pe care-l cunoştea cu ochii-nchişi. „Manyika, Rózinéni, Pistabácsi, Málcsinéni, Joszi… Julcsa…” mormăia în dreptul porţilor, fără a întoarce capul. Într-un târziu, ajunse la cimitirul catolic de la capătul satului. Mai avea de mers. Se aşeză pe un bolovan şi scoase din buzunar un pachet mototlit de ţigări, pe care le împrăştie pe jos. „Hogy az a….!” înjură omul şi se lăsă în genunchi, piăpăind

prin iarba umedă. Găsi o ţigare, o răsuci în dreptul urechii şi se spijini de piatră, să se ridice.

         – Jeszus Mária! – exclamă el deodată. I se arăta în vale satul vecin, în vâlvătăile Soarelui. Se ridică şi o luă în goană spre casa lui Baciu Vasile, prima casă de lângă cimitir, bătând cu cizma în poartă şi strigând:

        – Ard’e Sârd’i! Ard’e Sârd’i!. – Aşa i-a rămas numele, „Ard’esârd’i” –  lui şi urmaşilor lui.

                                           ( & I. J. P.)

IONU’ NOST’

          Dând oraşul pentru a 4-a sau a 5-a oară, lui Ion, rapsod popular local, i se cere să intre pe sens interzis. După o vreme,  omul nostru întreabă:

        – Da’ bine mărg, tovarăşu’ locotenent?

       – Bine, Ioane, bine…

       Mai rulează o vreme şi iar întreabă:

      – Da’ tăt bine mă duc?

     – Bine, Ioane, bine…

     Dintr-odată, Ion se burzuluieşte:

    – Da’ cum, doamne, mă duc bine, că toată lumea zine, numa’ io mă duc?!

     *

    Altădată, ajuns responsabil de club, Ionu’ nost’ îşi dădu spargere la instrumentele muzicale şi staţie. Înscenarea eşuă, dovedindu-se că fereastra de la balcon, pe care, chipurile, intrase hoţul, fusese deschisă pe dinăuntru. Îl anchetau însuşi comandantul Miliţiei şi un tânăr locotenent – de fapt, îl loveau şi consemnau, cu schimbul. La un moment dat, comandantul fu chemat la telefon. Ion:

    – Da’ bine bateţi, tovarăşu’ locotenent!

   – Cum, Ioane, la maşină?

   – Şî-şe, şî-şe! Mai bine şi ca tovarăşu’ comandant!

DISCUL

Anii ’90. După o inspecţie la o şcoală dintr-un sătuc izolat, suplinitorul de religie e înlăturat. Orele se dau preotului locului. Nu trece  mult şi inspectorul de rută, popa, directorul şcolii cu nevasta şi o cumnăţică urcă la stână. 

Duceau de toate, cu raniţa – cartofi, salată, carne, horincă ş.a, mai puţin inspectorul şi popa. Un cioban roşu în obraz le făcu tocăniţă de viţel şi mămăligă cu brânză. La coborâre, inspectorul insistă  să ducă şi el ceva în spate.

– Vai de mine,  părinte inspector, nu se poate!…- protestară popa şi ceilalţi.

 – Nimic! Eu duc discul. Nu  discut! – decise inspectorul.

Până la urmă, se înţeleseră să ducă discul împreună, inspectorul cu popa. Coborând spre sat, se mai ştergeau cu mâna pe faţă, pe frunte – erau roşii, băuţi, transpiraţi, trăgeau de disc asincron. O gazdă îi pofti în casă, dar se scuzară că sunt murdari.

–  Nu-i bai, v-om da nişte ştergători – zise gazda. Poftiţi la noi!

Nu ştiau la ce se referă omul, până nu s-au văzut în oglindă. Apoi au înţeles de  ce se ciudeau femeile, prin porţi.  Fiindcă au mers aşa, o vreme, de-a lungul satului, mânjiţi cu funingine, cu Viflaimul în Mai…                                                                                                       ( & N. I.)

LA ORAȘ

SENIN…

Acum ani buni, iarna… Trec pe lângă cimitirul cu trandafiri în racle de nea, dinspre gară. Țipenie… Apare un țăran cu o traistă în spate. Deodată se oprește și îmi arată țintirimul: ” ‘Ei, domnișor!… Câtă lume hodinește aici… Și nu cere nimeni nimic.”  

NU I CUM O  FO’

Toamna târziu, un domn angajează un cosaş de pe sate, în piaţa Băii-Mari. Îl duce şi îi arătă und  Vede că iarba e ciumpăzită ici-colo, nici vorbă de cosit.

        – Apoi, unchieşule, pentru aşa muncă, eu nu p lătesc!

       – Da’ cum, domnule, să nu plăteşti?…

       – Ăsta-i cosit?

      – Noa, bine, domnúle, da’ totuşi, nu i cum o fo’ …

 ALEEA PEDAGOGICII

          „…Nu ştiu de unde să te iau, dom’nule…” – se adresează o nevastă către un tip în pantaloni scurţi şi ochelari de VIP. „Din Barcelona. Îs bărbatu’Ioan’ii Mării lu’…” – răspunde …stranierul.  (& I. C.) 


          FEBRUARIE LUMINAT

          Stradă lăturalnică. Două băbucă în capoate nu se-nţeleg dacă-i primăvară. Una-i numai zâmbet şi speranţă, cealaltă – neîncrezătoare, sceptică: “…mikor lesz lilion!…. ”   

          DOMNII

Doi domni pe corso. Unul dă să dicteze un număr de telefon: “Stai să-mi iau ochelaru’!” „Pune, pune, că nu ştiu ce nu-mi scriuă pixu’!” – îi răspunde celălalt, de pe aceeaşi Vale. 

CONCEDII

          –  …La mare me’r’em, …2 milioane pă zi hotelu’ şi micu’ dejun!…

          – Oo! De banii ăştia mai bine mărg la noi la piscină şî mă pun de-a moiu tătă zâua!” (&  Gh. M. B.)

DAMĂ

         „ Vai, tu, gagica, ce elegantă eşti!” – strigă de peste trotuar o tânără. „Mulţumesc!” – răspunde dama vizată, ţanţoşă, pe tocuri, într-un costumaş în carouri… Gândeşti că eşti o mochetă!” – continuă tânăra coborând vocea, cât s-o audă trecătorii.

 GURA FB  …

 * Nevastă către o alta: „ …Câţi ani ai, tu? 57, aşe’-i? Io tăt’e le știu, de pe feisbuc. Tu nu ştii n’imn’ică!” 

* Vâji, la blocuri: „…cu feisbucu’ lui cu tot! Numa’ fotografiază ş-apoi poste’!”

SĂRBĂTOARE

La coadă, la îngheţată.

– Vezi, dacă eşti doamnă te lăs în faţă, Ilea’, hehe…!
          –    Daa, esti foaarte gentelmen, Ioa’, haha…!

          PETRE LA VEDERE

          Duminică la Spital. Bolţi de trandafiri, vizitatori. Bolnavi în pijamale pe bănci.

        – Da’ aici eşti, Pă’? – dă să-l căineze pe unul dintre ei o nevastă  venită în vizită.

       – Da’ unde’ai vrea să fiu? – o repede Pătru. Aici vin oamenii! – şi îi arată cu un  gest larg marea de bolnavi şi vizitatori.

CORSO LA SIGHET

          – Domnu’,  nu vă supăraţi!… Io vă ştiu de undeva… D’e nu din Irlanda…(?)
          –   Ha, ha!  Hai, încoace! – răspunde domnu’…

          DIMINEAŢA LA ORAŞ

          „Noa, asta-i!” – zice unchieşul, după lecturarea orarului farmaciei veterinare închise şi închide cu pocnet tocul ochelarilor. Mai precis: întâi aşează ochelarii în toc şi îi prezintă spre Soare, apoi răsună strada şi el priveşte cocoşeşte de jur-împrejur. Nevastă-sa îl priveşte cu admiraţie mută, de sub pânzătura ei.

ORAŞUL CHIOR

          Seara,  staţia de autobuz de lângă Troiţe, tineri de la “liceauă” blochează trotuarul. Gunoi, întuneric, înjurături. Pentru o clipă le văd chipul duios, după chipul şi… Sunt  însemnaţi cu frumuseţe.

             SAU-SAU

          Peronul Gării, dimineaţă. O nevastă tânără, în strai popular, îşi aşteaptă bărbatul de la lucru, din lume.

        – … Şi nu ţi-i greu singură ? – o întreabă un ”peronist”.

        – Apoi, domnúle, când te legi de lume, ori mori, ori tri’eşti.

            THE MULUŞAG VALLEY

Duminică. Sub acăţul de la „Pariuri” un bătrân gătit de sărbătoare, cu o cipilică verde, îşi numără bancnotele de 1 leu. Un biciclist de vârstă mijlocie colectează deşeuri menajere din tomberoane. Un invalid îşi cară nepoţelul cu căruciorul. Dinspre centru imami în difuzoare, de pe străzile de departe imne zglobii. „Memorialul” nu are nici astăzi liniște. Cuiul, tarabele, tejghelele, muzichia au program şi în week-end… 

            ANIVERSARĂ

– Noa, ce să scriu pe el, Ilea’? – întreabă din spatele tejghelei cofetăreasa, în mâini cu un tort imens, în culori zvăpăiate.

– “Pentru cel mai iubit soţ!” – strigă de la o masă o nevastă, cu cheile de la maşină alături.

Înfulecă  nişte haioşe uriaşe, dimpreună cu alte două cumetre. Poartă năframe verzi tustrei.

SÂNPETRU

          Duminică, după-amiază. Calm, un nou bătrân o ia spre centru – pieptar, cămeşă albă suflecată, mâini nervoase, un leu împăturit în buzunarul de la piept. Nimeni nu-i va lua vreodată Sărbătoarea.

IROMIE  

 Streașină curgând în soare, vânzător sub ea:

 – Ţâgări, ţâgări…, ţâgări, ţâgări… Mer’i la şcoală astăz’? – se adresează omul fiului său, care tocmai trece.

– Î-î! – răspunde beizadeaua.

– Ei da, am uitat că tăţi umblaţi la ”fără”.

ACCEPT

Admir Duminică de Duminică doamnele şi domnii oraşului, cu vestimentaţia lor istoric diversă, ţinuta ireproşabilă. Azi-dimineaţă, mergând spre centru, m-a depăşit o astfel de pereche. Încl in capul. Doamna se întoarce uşor, se-nclină la rândul ei şi-mi răspunde: “…kivánok !“.  În sfârşit, după atâta amar de vreme, calc şi eu a sighetean!…

SACUL

 ”Ţine-l tu de gât, că io îl prind de cur!” (Strălucitoare amiază, două neveste prind sacul cu vinete tocmai cumpărat şi o iau la goană, să prindă autobuzul.)

 CHILOŢIADA

          „Vai, tu, ce faină eşti! De când nu te-am văzut!”. August, „luna pupăturilor”. Româncele în pantaloni scurţi umplu oraşu l. „Ce s-a alege de lumea aiasta?” – se întreabă vâjii din parcul municipal. 

SIHOT

 Sighet, ninge, frig. Ţigani cu tolcere şi făraşe de tinichea de-a lungul centrului. Felurite tunsori, frizuri, cărunteţe “la 12”. Gene mov, ochi-neon, extensii lila. Vânzătoare blondină cu pantaloni rozosin aleargând după mărunţiş. Neveste învăluite scoţându-şi bănuţii din sân, din batiste înnodate. La mijlocul propoziţiei, o unguroaică luând-o pe franco-vlahă:  „ …a sufrágeriábon…” Cumetrii şi cumetrele locului îmblăniţi ( ”Ioai, feri Doamne!”) În mijlocul trotuarului, între Crăciun şi Anul Nou pe stil vechi, nişte femei în blănuri artificiale, la sfat. Pe prietenul meu îl umflă  râsul: „N-ai auzit? Se duc la magazenul chizinesc.”  Ăsta-i  oraşul meu! În el mă simt în siNguranţă.

INEXPLICAŢIE (2)

          – Nu ştiu ce s-o-ntâmplat cu Sărbătorile. Nu mai sunt ca înainte.

          – Amu-i sărbătoare în fiecare zi.

          – Nu mai colindăm… Nici loacsalni nu ne mai ducem…

          – Locsolni, nu „loacsalni”, mă…

DOMN’ DOCTOR

          Un chefliu iese de la Curtea Veche.

          – Trai bun, Ionuc! – se adresează, scoţându-şi căciula, statuii înzăpezite.

ZAMĂ BUNĂ

 Duminică, la ieşirea de la biserică. Un bărbat “trecut de-amiză” cuprinde o enoriaşă  și-i  şopteşte vorbe dulci la ureche: ”Mulţumesc de  compliment, Mi’ha’, da’ de-amu îs bâtrână” – râde femeia./ ”- Bătrânăă, da’ încă me’rre!…” – încalecă el bicicleta, să ajungă enoriașa din față.

          LA ORAŞ

Zi toridă. Chioşcul din staţie. Nevastă:

– … Din care, Ioa’?

– … Cola!…  Auzi: „din care?”!… Ce mă inervezi!…

CELALTE VÂNZĂTOARE

 Intru la raionul de lactate din piaţă. O tânără nevastă mă ia rapid de braţ şi-mi vinde ultimele 700 grame de smântână din cantă. Văzuse că am la mine un recipient potrivit. Celelalte vânzătoare dormitează lângă roţile lor de brânză întregi  & sticle, borcane, ulcioare pline. „Iar o vândut asta tătă marfa!” – cârâie una…

LA NOI…

Supermarket. „O, avocados!”- rosteşte încântată o stranieră  în  ie chinezească. „Să vedem cât coastă! 3, 99 lei. Ca la noi fix: 0,95 euro!”    

 SÂMBĂTĂ

Negustorese pe centru,pe lângă bicicletele supraîncărcate: “V-am ajuns şi vă-ntrec!” “Cât de bine-am ispră’it! Şi tu?”

EL

Nevastă tânără, la mobil: „…O zîs că ie’ el compleu nou de la ruşi, dint’acela fain, să nu cumpăr, feri’Doamne!…” 

“PAŞTI ÎN MARAMUREŞ”…

O nevastă dezgheţată privește standul cu artizanat. Vede o sticlă cu împletitură, pentru țuică. 

– Cât îi uiaga, moșú?

– Vezi-ți de drum! – o repede cu un gest larg vânzătorul, un bătrân înalt, frumos.

 – Ioai de mine, aiesta nu vre’ vinde! Din aieste n-am mai văzut! – nu pricepe femeia, către trecători.

           CULOARUL PIEŢEI

* Din care-aveţi? / – Zebra./ – Zebra nu. Da’ Kent ai?/ – Are băiatu’!”

* „Capoţiăl, capoţiăl!”

* “… Noi nu fumăm, tanti!” “Bine faceţi!…” „Nda, bine fac…”

*„Tu, Mări! Uită-te la gat’e! Cât îs de mândru împăturate!” “Împăturite!” “Ţâgări, ţâgări…”

* ”Domnu’, domnu’, nu loaţi lapte?… vi-l dau cu 40… groşcior…, morcozi, domnu’…, avem ouă proapete…, luati petrenjel din Iapa, domnu’… !”

MÂNDRIE

           În parcarea supermarketului un automobil cu 1, 2, 3 pânzături verde-măşcat şi aparţinătoarele. La volan o pălărioară Gio Jeans verde-întunecat cu un nenea mic, vessel – de  fapt, o semicamionetă „Dacia” ticsită cu marfă (străiţi, saci, lăzi, sacoșe de plastic).O ia spre sat, cu ocupanţii drepţi, mândri, la …trap.

           LA PIAŢĂ

 –  Să facem sămădaşu’? – întreabă vârstnica moroşancă.

 – Să-l facem!… – zice clienta.

 – Sunătoarea patru lei, mintă şe’să lei, chiminoc, busuioc…, 17 lei tăt’e.

 –  Lasă 20, mătuşă!

 –  Nu-mi treabă mn’ie pomană de la nime’, doamnă!”

EZOTERICĂ
         
Sighet, cartierul  “Cuza-Vodă”.

–  Nu loaţ’ lapte, doamnă?

– Azi îi mn’ercuri!

            DUMINICĂ, MARTIE

Duminică. Țărani cu sacoșele pline de răsaduri ies de la supermarket: ” Banii se strică, da’ așeˈ, le pui și încălete îți rămân…”  

POZĂ

          Supermarket, ziua în amiaza mare. Pe culoar, două neveste vârstnice povestesc şi povestesc: „…Noa, ş-auzi tu…”

– Nuu mai cumpără aieste nimic astăzi!…. – observă uşor disperat manipulantul şi le ocoleşte băgând viteză.

          TONETĂ ÎN SOARE

El vinde ţigări, în mişcare. Ea vinde bilete la  Bingo, pe loc, în soare – se confesează   unei prietene:

–  Tătă ziua îmi rulează ăsta prin faţa ochilor, tu!

DEVENIRE…

Cumpăr de zeci de ani lapte de casă de  pe colţ, din cartier, de la femei de pe sate. Am fost, pe rând, “domnişor”, apoi  “domnuc”, apoi “domnu’ “.  Azi dimineaţă,  am cumpărat de la o nevastă cam la 40 de ani, pe care n-o mai văzusem:

– Numai un litru mai aveţi?

– Numa’..  Îl vrei cumpăra?…

Am ajuns şi acestă zi  de noiembrie.

                DEZAMĂGIRE

La ”Casa Verde” s-a deschis un nou magazin. O bătrânică în strai popular coboară cu greu treptele: „Uăă, am gândit că-i angro, da-i numa’ andetai!…”

                DIFUZOARELE

Sâmbătă, sărbătoare, zona Casa Mihalyi. La magazinul de pânzături, prin ușa întredeschisă, se vede o nevastă pe un scaun, cu pânzătura desfăcută, mâinile împreunate. Slujba la îndemână, difuzoarele – dăi să margă!…

Străzile de la râu   

Acolo, capotul nou, înflorat, al vecinei venite în povești este senzațía serii. * Acolo mai vezi, târziu după-amiaza, gimnaziști venind agale de la școală, de pildă vreo ea, cu un ghiozdănaș sport pe umăr, cu ochii în pământ, cu junele biciclist din vecini evoluând alături: „…Tudod mien vagyok…, szégyellem…”- Luume, dor!…  (P.S. Spre seară, în zona fostului ştrand, am văzut o altă domnișoară, cu lungi plete, făcându-și selfie din profil cu Râul, cum totul curge…)

COLEGI

Pe dig. Niste puştoaice provoacă un băiet să urce într-un nuc. El nu vrea. Una îl trimite la origini. „M-aş duce, dacă aş şti unde!” – îi răspunde galant colegul de Casă familială.

Spăimântătură 

Nevastă la mobil: „Cum ţi-i pozitiv, tu?! …Noa vezi? Ţi-i negativ, eşti bine!… Mânca-te-ar nărocu’!” 

CENTRU

Fotografiez uimit niște trandafiri sălbatici din parc. „Ce filmezi, patroane?” – mă cuprinde în trecere, din spate, un tânar manelist de-al locului.

REALITY
După ploaie. Alinierea cepelor în straturi perfect plivite, inter-oglindirea stânjeneilor,care

de care mai păliți, mai decoloraţi. O fermieră de oraş, după un bade: „Ioa’, ştii pă cineva să-mi tungă doi mn’ei? Or să vii tu?…”

În vuietul verii

Două octogenare, chitilin, prin piaţa Sighetului:
– Marişca lu’… trăieşte? – întreabă cea mai înaltă, aplecându-se la urechea celeilalte, după care se îndreaptă:
– Trăieşte, da – răspunde cea scundă.
– …Trăieşte? – repetă înalta.
– Trăie’! – răspunde din nou scunda.
– …Da’ Mărişca lu’… trăie’? – se apleacă din nou înălţimea-sa.
– Cine?… Trăie’, dară!
– Atunci îi bine! – se îndreaptă întrebătoarea la loc, din nou.
După care, doamnele îşi continuă periplul de fiecare zi, împreună… ( & M. V.)

TERASĂ
Vânzător de „Graiul…”, „Glasul…” oferindu-le pe la mese. O nevastă ieşită de la avocaţi: „Nu ne treb’e ştiri! Ştim destule ştiri…”

CONSOLARE
August, spre amiază. Două femei în floarea vârstei, de pe sate, se intersectează pe centru. Fără să se oprească din alergătură:
– …Ce să fac? Lucru şi lucru. Când n-ai viaţa ta, eşti o maşină de făcut bani. Robot!…
– Lasă, că şi când ai om, tăt maşână eşti!…

AMBÂȚ  

           Aleea pietonală, dimineaţă de toamnă, frig. Trece o domniţă cu un dosar, hotărât. Încât i se clatină fardurile pe faţă.

 *

„…Alo, i-n comă, tu…, alaltăieri m-am întâlnit cu el, la Ocnă…, ţi-am povestit, ceva de genul…”
         

*

 „…El o plecat la facultă’…”„Serios?!…N-am realizat…”
         

*

„Uită-te, uită-te, zice c-o creat nu știu ce sait pentru mine!…”

*

Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încăle-

cându-şi biţoacla. 

          *  

          Domnișoare pe’nserat, în parc: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”

„Să stăm şi la colţul acela!” – îşi târăşte una copilul spre „Tisa”, de-a lungul

Centrului. Şi mai poartă unul, la sân.

*

“…Cu averi cu tăt…, virusul ăsta ne omoară! … Mulțumesc că stai cu mine!”

*

“-Unde te-ai răcit așa?! “/“-Așa am eu, dimineața , probleme de genu’… “

*

O patroană rearanjează suvenirurile străineze pe un raft în magazin: „Cum să le ştiu pune, Ioa’?”

*
Mătuşi la sfat, în piaţă: „…Mai am nişte pământ în sat… Să mă duc…, ce să fac…?”!


*

O stradă în oraş. Cineva bate şi bate coasa în adâncul unei livezi – de cât dor a adunat, până să i se strice maşina de tuns iarba.

„Ce frumoase-s! Ioai, frumoase-s!” – ciuperci la vânzare.

          *

         „Alo! …Sunt corigentă, sau repe’? … Repetentă, aha!… Ea budu…” (- o domniță pe lângă făbricuța de patalamale)

          *

          Bucătăreasă: “…Nu mai pun suflet… şi de ştiu, nu spun… să mă ştie de proastă…, îi mai bine!” ( – la patron…)

*

          Spre Puskapor. Neveste: „…Noa, mă duc, rămâi cu bine! Dacă mai apuc tr’i femei ca tine, nu mai ajung…”

         *   

         Vârstnici, în pre-Sărbători: „Salut! Ce mai faci?” „Apăi, nimica nu mai fac! Lucru ş-atât!” 

*

          “…  Fecioru-meu are tr’i băi, cu muzică, interfon, bă!… –Și io m-am spălat la ciotornă!…”  ( – vânzător de țigări)

*

Nouă angajată la stat: “Cine? Io?!La câţi bani am dat, mn’ie nu-mi dă ordine  nimeni!”  ( – sarcini de serviciu)

            *

       „Grăie mai tare, că tare-ncet te-aud p-aicea, e-o larmă de numa’!” ( – în handsfree)

          *

Sâmbătă, gospodine cărându-şi ţoaclele supraîncărcate pe centru: “…Tăt umblăm şi numa’ nu ne gătăm!…”

*

Puştoaice pe centru: “…Şi i-am spus: dacă mă-nblochezi, pă mine mă-nblochezi definitiv, nu numa’ la “Mesaje”. Să ştiu o treabă!”  (- relații…)

*

           Albă, uscăţivă, vârsta în jur de 40 de ani: “…umblu în Italia din 2012…, pă agricultură…”(- stranieri…)

             *

 Bărbaţi tineri, de pe sate, pe o terasă la oraș: “ …Ia-o:…!”…, “ A cui ‘i?”…, “De lângă noi… Femeia lu’…!” 

          *

Sâmbătă,corso. “Stăi un pt’ic, că şi eu am umbletele mele – după apă, după votcă, după vin…!” ( – șef de plasă)

**C  *

       Nu se văd, doar se aud:  „Pui, pui, Sebi!…”. ( – sfârșit de vară la blocuri)

*

Bade dând  faţă cu întunericul dintr-o private la oraș: “Uă, Doamne!”

*

“…tăt să vede pă feisbuc… și sara la tăte știrile…, c-o filmat tăţi din clasă…, cum o prins-o, și tăt!” ( – extrașcolară…)

*

         “Măă, nu vinzi freza?” – strigă pe centru un fecior, după altul, proaspăt ferchezuit. de la ei din sat,

*

“Alo! Amu ietucă ajung, de la Piaţa ruşilor vin!… Am fo’ să văd ce pânzături o mai ieşit…”  ( – raport…)

        *

        Nevastă, într-un magazin, cu telefonul la ureche, răscolind printre bluzițe sclipitoare: “No, tu Ilea, ț-oi cumpăra ce-oi găsî și nu mă stresa atâta. Auzât-ai?!” ( & I. A.-P.)

    *
    Țărancă ‘hodină, arătând spre o alta, subţirică: “Ni-o, cu sugne scurte – şi ce’e, bd’iata!” ( – la oraș)

INTERETNICE

AJUNUL

          Întoarsă de la grădiniţă, fetiţa anunţă plină de bucurie: „Mami, mami, mâine preede Jézuska!” (& I.J.P.)

         PRET’ENU…

        Pe autobuzul local, un el şi o ea, cam la 50 de ani. El:

        – …És? Mit csinál a barátod?

       Ea:

       – Noa! Szé descurcă!

 VARA LUI MIHÁLYI

Cafenea, sâmbătă, înainte de-amiază. Verdele se sforţează în soarele noiembrin.

– Bune-ziua! …Ha-ha, lányok! V-am salutat pe româneşte! Nu mai ştiu de capul meu! – zice tânăra  pensionară, intrând.

– Akár hogy –, nici un bai! – o liniştesc fostele colege de şcoală, făcându-i loc la masă.

SOLUŢIA. DE SĂRBĂTORI

       “Vettünk egy disznó Unicárbon es meg csinálunk hogy akarunk… “

BĂTRÂNUL…

           Nu bine urc în autobuzul de Câmpulung şi mă pufneşte râsul. Bărbatul care urcase înaintea mea tocmai declina, arătându-mă cu capul, peste umăr, invitaţia de-a lua loc pe unul din scaunele din spate ( „Gyere álj le!”):

 – Kössz’!… vannak öregebbek.

        EGY SIGHETEANO VERO

       – Tiszteletel urak! – salută un domn înalt, cărunt, intrând în frizerie.

       – Jó napot,  Dezsö bácsi! Luaţi loc! – îi răspund frizerii.

CONVERSZÁCZIO

          – Csupa tiszta! – exclamă alcoolistul, contemplând paharul umplut-ochi

cu vodcă “33”,  de chelneriţă..

        – … Dacă şi viaţa ăsta ar fi aşa… – îl acompaniază femeia.

CUM SĂ ZICEM?

Culoarul Pieței: ”Zmeură, pastăi!… De ce râdeţi?” „Pastăi!” „Cum, nu zicem bine?!” „Sunteţi di pa Iza-n sus?” „Nu. De la Ukraina… Da’ cum să zicem noi?…”

 A LEVES

           Vară, amiază toridă, o casă pe o stradă izolată. Pe fereastra deschisă se

revarsă un val de căldură – duduie teracota.

         – Marikaa! Gyeere! Forro a leves! – se aude glasul unei bătrâne, de după perdelele grele.

           CRIZA  

În preajma Sf. Paşte catolic, pe autobuzul de Câmpulung, două gospodine

se conversează:

        – … Egy kis saláta…, egy kis húsvéti sonka levében főzve…, tojás…,

torma…,  töltött bárány…, töltött káposzta…, mákos és diós és almás és turós kalács…, kifli… és… cam atât!

        – Hát, e criză…. A cholesterol… Mai încet cu mâncatul!

 CONTROL

           „…hát én nem tudtam hogy meg fogják ánulálni az ordonáncát din oficiu!…”

ASFALTĂRI

          Gospodine: „Csak peticsálták… Olyan csúnya! Incáb…!”

STILURI… 

          Întreprinzător despre fetele de la birou”: „Szimoná mint az időjárás. Márianá pe loc csinál!”
 

         BUCĂTĂREASĂ

          “Azt monta nagyon tetzet data trecută ce-am făcut..” 

          HOSSZÚMEZŐ  LEÁNYKA   

          În staţia de autobuz, la Sighet: “Daţi, vă rog, un ‘suCola?

AMABILITĂŢI

          …Nu vezut f’inca ‘teiat pork.

         …Es, nagy diszno vagy?

ÎN LOAN

          Foste textiliste: “Egy lei spor de noapt’e! Igy soktunk dolgozni…”

MAGAZEN

Vânzătoarea îmi împachetează marfa:

– Atăt?

          – Atăt – îi răspund (– n-am ce lucra ).

*

Trece val-vârtej o ceată de bicicliști, în gura mare, fără pantaloni. Gospodine, din poartă:„Hogyan beszélnek ezek a fiatalok! Tiszta cigány’’!

*
Zi de pensie, o terasă şic. Două gospodine se aşează alert la o masă:
– Permiteayiunk nekünk és egy kiss kávét!
Apoi, către ospătar:
– Nu scriem pe tabel?… Atunci, nu-mi treb’e!
Trecând, o altă néni le întreabă:
– Mennyi egy kávé itt?
– Hat lej.
– Jaj, Istenem! – dispare ea.


            *

Trei turiste vopsite blond se plimbă spre Grădina Morii: „…Jaj, de szép ház!… Nézd meg milyen egy rózsat!… Itt volt egy régi ház, amikor nem voltak bolţari… Az ablakok kicsik… Semmi baj, kevesebb less látható!…

LA DOCTORI

(Sala de așteptare)

*

  – N-am crezut c-a fi atâta lume vinerea…

  – Amu cu gripile aieste, atâta controlează…

  – Noa, şi-i început de an… Pierdem autobuzu’…

  – Amu, dac-am zinit…

  – Ş-amu-s două săptămâni, până-n noapte am stat la doctor! Am ajuns la PECO tăt făcând cu mâna, până mi s-o scrintit. De-acolo m-o luat unu până-n Bârsana, apoi iară pă jos. Norocu’ meu c-o trecut pă lângă mine un prunc ş-o întors – era de la noi. Am sunat-o pe nevastă-mea să m-aştepte cu de tăte’, că vin acasă cu lemuzina.  …Din Botiza-s!

  – …Uă, amu şi să-mi cadă mâna pe jos, n-ar opri nime’!… Când eram mai tânără, opre’u tăţi: “Da’ unde meri, hăi?”

*

– …O lăsat familia ş-o plecat cu alta, de pe internet. Ce fac şi internetele aiestea!…

*

–  …Şi te-ai predat cu tă’te pemintele?

– Cu tă’te, da…, ioai!

 – Şi ce te macină?

           –  Că s-o ur’nit acoperişul de la grajd ieri noapte, de la ploaie…

           – L-or tocmi,  nu-ţi fa’ griji!…

           – L-o tomnit nepotu’ dimineaţă, da’, ioai …

 *

– Io n-am griji, mi-i bine, da-s zăpăcit de cap… Patu’ şi televizoru’, televizoru’ şi patu’ toată ziua…Noaptea stau treaz, mănânc, m-am îngrăşat 5 kile în Sărbătorile astea – şniţele, grătare. Ziua dorm. 

*

          – …Da’ pă asta o ştiţi? Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’, imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă. “De ce faci treaba asta, unch’e’?”  –  l-o întrebat băietul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.

*                                    

            – …Eu p’aici n-am avut cărare, de când îs! ( – nonagenară ) 

*

– Eu îs bătrână şi beteagă, da’ nu pot boli. Când  să vaietă fetele mele că le doare ceva, nu-ncap…  Se duc la servici’: “Mamă, faci focu-n centrală?” / –  Fac, ce-oi zice…

                                          *

– Au fost mulţi de dimineaţă? / – Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…

*

–  …Îi tare periculos la bloc . Pe 30 de ari le-am făcut case la ai mei, la tăţi. I-am adus de la bloc… Da’ nu-mi pare rău, că-i văd acolo, lângă mine…

– Cel mai bun doctor din Sighet îi…!” / …Ba acela-i  cel mai prost!

– …Dimineaţă atâta de frumos cânta mierla… O plouat destul!” / – Da’ ai băgat hârleţu-n pământ? …Şi ce-ai văzut, noa?

– …Sfârşitu’, da… Da’ numa’ bunu’ Dumnezău ştie… / –  E’i da, da’ după semne… / – După semne, da!…

 – …Atâta apa o băut înainte de-a muri… / – Aşe’ beu înainte…/ – Au foc, febră…

– Mă iertaţi c-am intrat înaintea dumneavoastră şi poate c-am vorbit nişte prostii… / – Ce să te iert?!  Poate că m-am mai hodinit şi eu ….  Omu’ care nu glumeşte îi prost si mut, nu steie între oameni!… “ 

*

– …Io am ştiut dinainte. Mi-o spus nepoată-mea. O pus Internetu’ în poală şi mi-o citit tot: ce boală am şi ce leacuri trebuie să ieu”.

*

„…Aștept și aici, și aici, unde avem norocul prima dată!” (la poniclenică, o pacientă așteaptă plimbându-se între cele 2 sau 3 uși ale cabinetului)

*

– …’I plină lumea de şufertiţari!… A’ meu fecior o câştigat la Loteria vizelor…Că el să duce în America!…Cu serviciu cu salar bun… Numa’ eu ştiu cât am umblat să i-l pot face… „Aici ‘i America ta!” – i-am spus… S-o dus, nu-i… Am doi nepoţi după el…, îi văd pă calculator… Mama li-i bolnavă…

– …Ş-a me’ fată-i dusă! Poţi muri de 100 de ori până vin ei de-acolo…

          – Da’ unde-i?

          – În Anglia.

– Anglia i-n spatele căsii! … A’ mei zboară 8 ore cu avionu’ până-n America lor!…

LA OFTALMOLOG

–  Mie să-mi comanzi o ramă ca aiasta, domn’ doctor !” – cere pacientul arătându-şi vechii ochelari. ” Cu ie mă înţeleg! Nu altele, noi, cu tot felul de ţărâmoane! …Ori două – una de rezervă!

 *

          “Azi îs prima…, am fost mai harnică!” – zice o bătrânică. “Da’ nu te-ai înghețat, băbuța?” – o întreabă o doamnă în halat alb. “ / – ’Ei, ha!… Ne îmbrăcăm mai gros!…” / “- Da’ nu-i așa de frig încă…“ – intervine o tanti biciclistă, dând jos din jersee… ” / ”Nu, nu… Am flori în ocol… În fiecare dimineață mă uit să văd ‘de s-o stricat… Nuu-s stricate…” – îi dă dreptate băbuca. / “…Și noi suntem flori” – conchide biciclista în de sine, împachetându-și jerseele.

*
“…Depinde ce noroc ai, și la moarte…, unii mor ușor… Toți știm că murim, da’ nimeni n-ar vre’, pă când s-apropie Măricuța…”

*

”„…Ei ce grijă să aibă? Ce specialist? Nuu te trimit nică’ri! Tu tre’be să te ce’i!… Îţi scriu nişte bumbd’i acolo… „Lasă să-i do’aie!” – aşe’ zic. “

Consult
– …Da’ câţi ani ai, uncheşu’?
– Hia unu din 80, domn’ doctor!
– Noa! – Ş-atunci…!?
– Daa…, da’ uite, vecinu’ are 81 şi zice că poate…
– Zi şi dumneata!! (& I. A-P)

EDUCATIONAL

BRADOVA

Păcurărel: ” Domnucă, pă mine să mă pui la tablă! Să scriu, să socotesc. Că io, când ies de-aici, mi se şterge tăt din minte!”

ŞCOALĂ, ÎNAINTE

– …Placă?

– Ai învăţat pentru astăzi?

– Da’ nu, tovarăşu’!

ŞCOALĂ, DUPĂ

– De ce plângi, Măriucă? – întreabă doamna de română.

– Că rămân corigentă…

– Lasă, că te-oi asculta!

– Bine – îşi şterge lacrimile copila. Da’ din toată materia! Da’ de-oi şti ceva!

 CONTINENTE…

            O şcoală de pe sate, sesiune de corigenţe, înainte de ’89. O copilă de a V- a, însoţită de bunica ei, nu ştie să arate punctele cardinale, nici continentele.

– Noa, vedeţi? – îi spune profesorul femeii.

          – D-apoi nu ţi-i ruşine, tu, mută? – îşi probozi aceasta nepoata. Cum nu ştii Europa? N-ascultăm noi în tătă sara Europa liberă?

          – Bine-bine, o trec de data asta! – se grăbi profesorul. Mergeţi cu bine!

         – Dumnezău v-ajute! – plecă femeia cu nepoata, în zdrăngănitul trăistii.

ELE…

          Nişte codane ies din Palatul Cultural, de la o serbare organizată de profii de muzică populară de acolo:

– Adică iele să cânte, iară noi să ducem câte o sută de mn’ii şi ne-o pus de spectatoare! Nu-mi pare rău după bani, că-mi dă mămuca câţi vre’u, da’ mi-i ciudă de ce ne-o luat de proaste!

INTRODUCERE…

Intru la a V-a, în şcoala din sat, unde lucrez de mult. Mă uit la copii şi-i amintesc chipul unor fraţi, surioare, părinţi de-ai lor. Pe unii îi identific „din prima”, pe alţii mai greu. Par nişte xerografii vii, mai mult sau mai puţin reuşite, ale unor modelele de demult. Stau acolo –  expuşi, cuminţi, sperând să (le) recunosc originalul… – Eu – copia tot mai palidă, mai ştearsă, a fraţilor, părinţilor, bunicilor mei…

RIDICAREA 

           Patru copii roşii la faţă ies  din şcoală în şir indian, încadraţi de nişte asistenţi de la Direcţia Copilului. Sunt fraţi, au între 3 şi 14 ani, părinţi inexistenţi, îi îngrijeşte o bunică bolnavă. Doamnele plâng, toţi elevii au ieşit să vadă cum „îi duc”…

– După două săptămâni, se-ntoarce el hăt! – se-mbărbătează unul dintre colegii fratelui mai mare.

ÎNVĂŢĂTURĂ

Tocmai veniţi cu treburi la oraş, tatăl, bunica (maternă) şi Mihăiţă se preumblă.

– Ce-i aici, tată? – întreabă copilul, în dreptul unui edificiu.

           – Nu ştiu – dă din umeri cel întrebat.

           – Da’ aici? – insistă copilul, în drepul altei clădiri.

          – Nu ştiu – repetă figura taică-său.

         – Nu-l mai întreba atâtea, Mihăiţă! – sare să fie de folos mama-soacră.

         – Lasă-l să-ntrebe… –  o contrează ginerică –, …că aşe’ învaţă.

SHARE

O ciocolată străineză  aşteaptă în colţul colţului catedrei fix.   Dirigintele cercetează din privire clasa. Vinovata  îngaimă din bancă: “A venit mama din Italia”.

DISTANŢE

La amiază, după ore, nişte ţigănuşi în uniformă aşteaptă maşina şcolii, să-i ducă la casele lor.  Le spun să vină zi de zi la şcoală, că-i foarte important pentru ei. Mă-ntreabă insistent, unul dupa altul, ca într-o stranie cântare, când vine maşina. Le cercetez ochii –  da, într-adevar, sunt de departe, şi mai de departe… 


        PROFĂ

“…Noa, nu-mi treabă mn’ie nici un fel de perfiecţionări! Să nu mă mai învieţe aieştia atâtea! Învăţ eu sângură! Auzi: cursuri gratuite, da’ costă tri sute de lei! D in aieste n-am mai vazut!” 

PLETYKA…

„Copiii de astăzi sunt foarte obraznici. Nu se compoartă cum am purtat noi.” 

***

„Cum adică “să siuă”?!” – admonestez un elev. „Să fiuă, noa, m-am corectat, ceă?” – mă repede el.

                      EMPATIE

                        Profu’ vârstnic se apropie de şcoală. „Ziniţi, de-ab’e, ziniţi?” – îl întâmpină un prunc din fereastra unei clase.  * Primăvară, sala profesorală, sfârşit de pauză. Profesorul se adună spre clasă. Îi flendură manualele, planificările, catalogul. “Îi musai a me’re…”  – îl căinează femeia de serviciu. 

 (BALCANLAUREAT, DUPĂ SCRIS )

 „Noa vezi că şi camera te lasă, tu?!… Numa’ cu bun-simţ… Cu bun-sâmţ, tu!” * „Cum a fost în sala la voi?” * „ Cum să fie? O ştiut unu’ , am ştiut toţi.” *  „ …Şase! Ura!!! Fix 6! O luat Bacu’!” – strigă babacul intrând în cârciumă. ”Să-l aibă şi pe ăsta!… Mai departe? Nu-i trebuie altceva. O cheltuit destul. Deja-i în drum, înapoi, spre Paris. M-o sunat, totuşi, din avion, să mă uit după o facultate… tot aşa…  * Tri sute de euro! Cât să fie? Ceri o ciornă la un moment dat.”

*

 Educatoare: „…Ei nu-s de online! Grupa n-are răbdare să stea în fața calculatorului și…”  

*

La râu, teleconferință. Ele, în paltonașele lor color, în liniște maximă, îl ascultă pe el, dăscălindu-le rar, din iphone: „…alții nu se îndrăgostesc trei, patru, cinci luni de zile…”

*

„Uă, de tătă minunea-i coconu’ ăsta a lu’…!” – îl înşfacă mă-sa de jos, de pe asfalt, unde copilul se trântise.

*

Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
       – …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
       – Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)

*

„E bună doamna cu voi, mami?” „Foarte bună! Tot mi se rupea creionul de ăla galben şi ea…” (Private Grădi’)

*

Zi de previzualizare la grădiniță. Ţinându-se de mâna mămicii, o fetiță se desparte de doamna educatoare. Brusc se desprinde şi aleargă la colegul ținut de mână de educatoare, îmbrăţişându-l. „Scumpa de ea!” – zice educatoarea. Ci, adaugă repede: „Nu se poate îmbrățișările astea!”

*

”Tati, uite, vreau să-mi cumperi asta …si asta…!” “Bine, uită-te, tati, uită-

te…” “Când aveți bani, vreau sa-mi cumperi…” ( – la vitrina chinezească)

*
Un fecioraş către altul, în goana bicicletei: „…Era să nu-mi deie bani de îngheţată! …Că să nu mă doară gâtul… He, he! Da’ când mi-o luat piş’ină, n-o avut grijă…!”

Bărbaţii…
            – Nu mai stropi casa, ţi-am spus de-o mie de ori! Vezi că-ţi dau două!… – se-aude după ploaie, de după un gard.
           – Da’ nu dai două, tati! – vine răspunsul.

          *

 O mămică pe bicicletă. Fetiţa de pe scăunelul din faţă se smiorcăie: „C-am vrut să te iubeesc!” Cea din spate habar n-are…

            *

           O liceană boboc vine de la școală neagră de supărată. Auzise cum înjură colegele ei. Tace și tace, dar, la un moment dat, își varsă năduful: ”Pe mine m-ați ținut ca-ntr-un borcan!”

*
Spre seară, la dig, trei băiețași în jur de 10 anișori. Bicicletele claie peste

grămadă, ei uzi, cum  făcuseră baie în Iza și cu julituri, vânătăi, de la drifturi…

Băiatul 1, frământat: Ce-o să zică părinții noștri?
          Băiatul 2, scâncind: Io nu, io nu am vrut, …voi!
          Băiatul 3, limpede: Măi! Dați vina pe mine! Ziceți că-s eu vinovatul!

DULCE GRAI…

* „Noa,  şi ce mai dolgozoieşti?”

* „Am terminat! Pa, fetelor! Todosî’, Mări’!…Ne vedem luni!” „Pa luuni! Să-mi scrii!…” ( – vineri după-amiază, în piață)

* „Mândră eşti!” „Păi, orişicât!…/ Poţi să ştii!…”  

*Şî eu un aiz cofi!”

* Albăstruc, verdiuc, luhău, câc, câcău, rupt în două, horticoniac =  MONA.

* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!” 

* „Minervaa! Hăi, Minervăă!” ( – la blocuri)

* ” „Hai să me’r’em la ea, tu!… Că nu-i departe Acatena aia…” ( – corso, Sighet)

* „Hai,  noroc! Cum trieşti?”*  “Noa, me’rem?”/ “Me’rem, dară!”

*  Nu serviţi o hreanzlă?”

* “O perişoară, smântă şi un ardel! Poftă!” ( – ospătăriță)

* ”Plăcinte ’mboboşe’t’e”.

* „Pt’iu, nu-ţi sie de deoch’i, că îndemânos eşti, mintenaş ai ajuns unde-o trebuit!”

* „Jani be’, Jani plăt’e’, taşca lui feleluié’!” ( – chefliu) ( & V. D.)

* Un Rusal fericit!

* Du-t’e-n trebd’iţi!

* Nu t’e-ntre’!

* Ce te judeci atâta…?

* Nu mă zăhăi!

* Dă-mi bună pa’!

* „Vai, tu, ce şică eşti!”

*  Du-te-n bd’iata ta!

* “Da’ eu cum să mă suu în cireşi?!”

* E precoci de mici, dragă!

*  Ce urdiniţi atâta, măi prunci?

* Haidaţi pă la noi în Sărbători!   

* Ciao’s toc!

* Nu mă face de groază şi de comedie-n lume!

* „Nu mai be’ atâta, că-i muri!” „ – Ş-apoi!”

* Atâta ‘a ninge, până ‘or umbla şoarecii în gerunţi, pe sub cer!

* ”- O trecut autobuzu’?” ”- Amu ietucă!” / – ”De când îi  lumea!”  

* „De ce nu faci, tu, numa’ o notă? ’A ce faci şapte noţi?”*

*  „Ioai, ce bine mi-o pânit!” ( Băbucă la cafea, bând ultima picătură din cană.)  

* „ Haidaţi, neveste, că se duce autobuzu’!” „ – Ş-apoi! Că n-om duce lumea-n  ce’e lume! Ne mai uităm prin bolduri, c-atâta-i a nost’.“

* ” Alo, Mări’!…  La Devis sîntem, tu!…   Hehehe! … Haidaţi şî voi!”  ”  

* „ …Auzi, tu! Or vinit la Parastas şi ei… Tăţi i-o-ncongiurat… ”( – eno-

riaşe, după slujba din Duminica iertării)

*  „…E’i:…!?” ( – raionul de lactate din piaţă, o băbucă fuge dintre caşuri la intrare, îşi scoate mobilul  din sumne şi-l pune la ureche.)

* Comeseni la o nuntă. Unul închină. Celălalt: „- Nu mai beau de câţiva ani.” „ – Da’ cum?  Te-ai ciumurluit?…”

* ”- Oare mai așteptăm mult?” ” – Două minute, trei maxime!” 

* Serbarea de Crăciun. Mămică din public: „Alex, tomn’e’ smirna pe tine!”

* Școală, îngrijitoarea despre fochist: ”De dimineață atâta urdine’ˈcu bota cee,  gândești că-i fuleru-n Viflaim!”

* Duminică, Martie. Țărani cu sacoșele pline de răsaduri ies de la supermarket: ” Banii se strică, da’ așeˈ, le pui și încălete îți rămân…”            

* Sighet, pe un afișier stă scris de mână: ” Vând cățelup /…/”

* ”…Chitilin, chitilin? Da’ unde te-ndemni a me’re?  

* Locomoţie cerebrală,  pancreatism, Şaieu, clanson, branconieri, clansonează, dencapotabilă, glandiole, gânscă, famfară,  să scriuă, să fiuă, sa puă, poniclenică, analizuri, barolă, pagine, pelerini, prăjiture, cameri, trepţi, ardel, jucăree, jucărei, hoanghi’nă, halipoandră, boltăitură, hâltăşag, Iucăs, Hejăr, glajă, fârtâmbrâcs, portugale, ştampel, deţ, plev, bluhă, kevert, verdiuc, albăstruc, tri’ş’tri (33),  cleoambe  ( ghioambe?), turi…

 GLOSAR DE COPILĂRIE

( după volumul de amintiri “…leptém?…”, ED. ECHIM, 2007) 

Tinel, Marin, Moni, Tibi, Sanyi, Miki, Rodi, Gyurka, Jóska,Gabicza,Valentin, Pisti, Jancsi, Anti, Annuska, Aniko, Cunci, Eliz, Öcsi, Lajcsi, Arthur, Aladár, Nancu néni, Mureşan né, Iobanyné, Petöné, Fodor néni, Fodor bácsi, tanti Loga, tanti Ioana, Orsi néni, tanti Ilus, Manci néni, Icuka, Csőpike, Grasu, Csontos, Ţâncu, Káki, Kancsika, Porodica.

Tupu, Baklövés, Pui-pui, la perete!, Hentof, Iţic, Léptem?…, La gaură / La găvoazdă/ La bijboacă, Filipic, Nouă pietre, La perete, T’iuz, Crăiţă, Tronf, Foţi, Prinsa.

Soră-sa lu’, frate-so lu’, toţi doi, amântrei, oformã, viorist, prinzoner, pioner, gugulaş, figurist, malagambist, ganţ-ghibir, la şpiţ, inţi-finţi, spihoze, soşete, budigăi, pond’iole, pijamală, stalajă, ţoaclă, biţoaglă, motorbicicletă, sărsame, cribituri, credenţ, tepşă, talgere, sforgace, pocroţ, camera combinată, mobilă combinată, bili, lavor, gaică, mesălău, terpentină, târboanţă, hârleţ, bermancs, şcarpe, piţule, ţernă, paiţli, bighidiuri, şpargă, şparga, şparlit, bonzar, rădaşcă, ţinţă, feldere, zibzar, fulgarină, fioc, tragacs, tolcer, firispor, hatijac, taşcă, plafon, vaspor, moaşli, gaică, pirule, lomuri, coanţe, şurluit, chef`e, videre, valing, ţângălău, puţerka, coiţe, pină, temeteu, plafon, famfară, mâzdă, primadomă, fotografist/-ă.

Rá(n)totthús, ratotă, lecsó, sclănină, kuştulaş, hurcă, piftele cu pireu, porodici, bufte, cârmoaje, hremzle, hígtojás, mâncăruşă, bundoskenyer, gomboţ cu prezli, aranygalluska, ciurigauă, coşte, eugenă, eugene, caramelă, parfeu, savariană, indiene, turos / dios laska, lapte de pasăre, ligvar, mere pe roştar. ce mi-i de foame!, mă cort’eşte, pâine albă demnicată-n lapte.

O să ploaie!, săr’mâna!, mă foleşte!, stinge robinetu’!, trage oblonu´!, bagă şubleru’!, trage ruleta!, aşa mi-i de foame!, mânâncă petre farfurie!, nu crâşca!, mă foleşte, păşi înainte!, fac pareu!, trage zibzaru’! aprinde umbrela!, sigurat!, să mor io!, nu mă-ntere’!, nu mă-npasă!, nu piscăli!, nu mă tuna!, nu mã celui!, nu fircăli!, nu bloji!, nu mă conturba!, nu mă hârâi!, nu mă piţiga!, nu mă inerva!, nu mă bobona!, nu-ncepe la mine!, nu te mădări!, nu conteşte!, flitu’!, să-ţi fie de ruşine!, spus!, spusă!, scris!, scrisă!, şi de-aceea!, ţi-am spus de-atâtea de ori!, te-ai nebunit?, fără mişcuraţii!, ce te- agâmbă?, ce te râzi?, nu se egzistă!, s-o văzut dreptatea românească!, gubics!, de-a hina-her, (umbli) pe horariţ, pizdiri mă-si!, ţilit!, ţilită!, când îţi vine, mult te ţine?, eşti cronic?, n-ai herbac!, iar te-apucă bâha / herediile?, kampetz!, ţuki!, eram precis!

Bohoţ!, nimuric!, şflinder!, ixoş!, proasta de…!, sfârdoc!, puţuka!, puţuri!, tekergeu!, trogher!, hoher!, fondean!, rablău!, keniuhă!, meletiuc!, brihan!, sclepţ!, g(h)ebe!, rongyios!, taknyos!, fingos!

Serbus!, Szer’us toc!, Szia‛! Larevetindeo!

POEZII PENTRU VOICHIȚA

                               (selecţie )

MĂTUŞA

se-ndreaptă spre scaunul din colţul sufrageriei

înconjurând cu pantofii în mână covorul:

ce să merg pă ţol când am pă unde, ni

n-am număr, care cum s-o-ndurat

acela număr l-am purtat –

v-am adus o plasă de păpădii din sat

mândre măşcate

să faceţi suc până-s în floare –

şi răiuţ’ de sub vişinu’ din umbra căsii

Vasalie acolo-şi petrece tare nu’i bine

AŞA O LINIŞTE

tata a plătit şase trâmbiţaşi

să cânte după mama

când au trecut Valea a fost

ca şi cum apa plângea după ea

noaptea pe la unu s-a aşternut

aşa o linişte în curte

era noiembrie nu era frig

tata a rămas la o masă plângând

POVESTE FĂRĂ NOI

a revenit cineva din sat

de la morminte

tocmai povesteşte

mama îl ascultă

– şi noi importanţii ei orăşeni

nu eram, nu suntem

MĂTUŞA LA ORAŞ

stătea în ultima casă în sus pe Vale

– câteva lucruri în nici un fel

flori lúcii străvezii sub geam –

la urmă s-a mutat la oraş

venea să ne vadă mereu

parcă o aud: „stai unde stai,

că alt loc n-ai, domnuc”

aveai la faţa cui să râzi

doarme acum la marginea cimitirului-burg

de dincolo de gard s-a făcut

o grădinuţă pe mormântul ei

ca într-un ţintirim

PETRECEREA UNCHIULUI PĂTRU

trâmbiţe bocete prapuri albaştri

în curte rămâne o zăpadă de lumânări

Valea cu zgomote satul în verde

casele clopotul noi

tot oprindu-ne înşirându-ne

lume în alb şi în negru la cer

FELINAR ÎN AMIAZĂ

anii au trecut

în satul cu oameni puţini

mi-a rămas chipul de la 15 ani

– de-aceea mă cercetează

purtătoarea de busuioc

la înmormântarea unchiului meu

…se ţinea de noi

fetele o alungau de ruşinea

Domnişorului venit în vacanţă 

VACANŢĂ LA SLĂTIOARA

*

peste peminte se vesti crimă

şi-o strigau unii altora

cântecul s-a-ntrerupt

am fost şi eu la înmormântarea-nuntă

şi în îmbelşugata lumină

în strălucirea care spinteca satul

în podişuri la florile inului

în tremurul după-amiezii Duminică

*

aduceau apă din Vale

de lângă drumul de cară

Maică Sfântă Preacurată,

arată-mi orânda-ndată

şi-n oglinjoară la lumânare

li se-arăta o arătare

dulăii păzeau ţipenia

eu şi puzderie stelele ne ţineam străini

*

până porneau toate la braţ

/ val calm înflorat pe drumul colbuit /

să treacă prin faţa celor ieşiţi la porţi,

ce mai efort de organizare pe două-trei verişoare

– cât după, din toată Duminica, rămânea mai nimica

*

pomii marcau aiurea încremenirea satului

difuzorul din Coastă răsuna singur

după-amiaza era cineva la care căutam

*

satul nu avea preot

biserica a stat închisă toată vara

venea cineva la răstimpuri

ce-mi amintesc e lumina

pătrundea vraişte cu zgomotul Văii

şi huma trupului

în răcoarea umbrei lui

*

gimnazistele au chicotit toată vara

despre cum a fost la serbare:

Duminică după slujbă în curtea şcolară

învăţătorul-director ţinu o mare cuvântare

domnii elevii şi oamenii toţi tăceau

purta o cămaşă albă-albă

purecii-i jucau pe guler

menţiune au luat numai proştii

*

„noa mai zboarră acum dacă poţi!”

zise în crucea amiezii

bătrânul suplinitor de franceză

nimerind musca pe mămăligă

– asta se petrecu în tot satul 

în Duminica aceea

scrie şi aici

CUPRINS

În sat………………………….pag.

Autobuzul…………………..pag.

Poveşti, povestiri…………pag.

La oraş……………………….pag.

Interetnice………………….pag.

La doctori…………………..pag.

Educational………………..pag.

Dulce grai………………….pag.

Poezii pentru Voichița……pag.

Standard

La ordinea zilei

ÎNCHIPUIRI

chiar dacă umplu geamurile lui Noiembrie,

nu mai este cine să mă vadă,

nu  mai este cine să mă-nchipuie, în gând –

pădurea stă încremenită pe povârnişul Solovanului

închipuie o cetate  spre cer

Iza în vale o tot o ia la vale, tot pierde chipul dealului din ea

dezastru prin grădini, înfloresc împuţinările

lumină puţină şi frig puţin şi emoţii uşoare

DECÂT

pe lângă cimitir,

mă depăşeşte o octogenară uşoară

„Bună ziua!” scânceşte ea

„Bună ziua!”-i răspund

– de-ar vedea

ce-i în capul meu,

ar şti că nu-s chiar aşa,

că decât mersul…

***

înnorat Brumar –

se sparg lemne în curtea

cu tufănele

***

soare în Brumar –

de VIP-uri râsetele

vechilor amici

***

vârtej de frunze –

trec sigheteni ferecaţi

în balonzaide

***

pe furiş, toamna… –

craii numai ce apar,

cu mustacioara

***

un parc în toamnă –
copii desenaţi zburând
pe role, frunze

***

au Menu du jour – 

văduvi în ușă la fix,

cu vântul toamnei

***

după Sărbători –
palpit de stanioluri
pe bradul din drum

***

griuri de iarnă –
ne tot vedem prin oraş,
bătrâni şi în gând

***

Februar, spre râu –

ea cu garoafa dintâi,

el dublând garda…

***

nu călcaţi iarba… –

e plin de viorele

proaspăt vopsite

***

dezgheţ intensiv –

tot mai albastru cerul

umplând bălţile

***

cer de Martie –
un bătrân pe trotuar
prins între umbre

***

grădină sub nori –

tremură ghioceii,

stând trecătorul

***

soare de April –

aer cald pe ‘coperiş,

mugurii pocnind

***

florile de prun –

cele sclipind sunt neaua

moale, de April

***

în izolare

aleea plină de cer,

copaci ‘mărmuriţi

***

Soare de  April –

unduiri de ramuri noi,

în vindecare

***

pe floarea de prun –

trandafiriu apusul

şi încă seara

(***

梅の花
ピンクの夕日 まだ
夕方です。

*

Ume no hana –

pinku no yūhi mada

yūgata desu

*

pe flori de prun

apusul roz

spre înserat

( traducere și transcripție: Rozalia Paloşanu )

***

în izolare,

ne aşternem de noapte

– steaua singură

***
cireşi fără rod –
magică înflorirea
și risipirea

***

fereastră la râu –

un pian, înfluturări

peste întristări

***

casă cu batrâni –

sirul lalelelor strâmb,

neclar, tremurând

*** 

locuri uitate –

departe, maci tremurând,

cerul  aproape

***

Mai, carantină –

se aud drapelele

la hotelul gol

***

Mai, seara la râu –

doua femei stând la sfat,

încă tinere

***

verdele de Mai –

oglindindu-se dealul

întruna, în râu

***

o casa  la râu –

dupa geam o bătrână

adorând seara

***

stânjenei în Mai,

în inter-oglindire –

movul tot mai șters

***

grădină în Mai –

doarme roșu bujorul,

dar și dulăul

***

crinii, cu vara –

săraci în strălucire,

un alb închis, mat

***

strada cu grădini –

fotograf cu mâna-n șold,

la bujorii roz

***

seri lungi de vară –

inși la Pod în uitare,

singuri cu râul

***

solitari la râu –

și azi ținând distanța

ce se cuvine…

***

tineri înspre râu –

cu strălucirea verii

de accesoriu

***

“e mare apa!”… –

nimeni în ploaia rece,

nici cioara pe horn…

***

Salvări prin vară –
zgâlţâind porţi mari, de fier,
trandafiri în somn… 

***

fereastră în zori –
dealurile-n şir deja,
pentru orășeni

***
bătrâni la zebră
maşini oprind din vreme
ci ei, deja ştiu…

***
soarele serii –
roşul trifoi se scaldă
în violaceu

***
chemări la rampă –
balerina iese greu
din dansul urzit

***  

ei pe o bancă,  

în focul despărțirii –

parc întunecat  

***

singur la cafea –
țin toate distanțele
sociale și…

***

casa de pensii –

un porumbel coborât

în nemişcare

***

în zbor policrom –

enoriaşe cu flori

la fel în braţe

***
mâţa tărcată
în grădina pestriţă –

tablou de toamnă

***

o casă mică –
un bătrân înalt zâmbind

de după geamuri

***
plimbare la râu –
spițe-n spate țăcănind /
sound de cicade

***
își fac poze-n drum –
apoi, trecătorii trec
prin acel zâmbet

***

stradă cu grădini –
trandafirii rezonând

mult după mașini

***

la poarta casei –

o doamnă cu chei, pungi, crini,

toate atârnând

***

flori ici și colo
la casa pianistei –
sunete-n aer

***

graiul moroşan

la ghişee în Sighet  

– și de sub mască

***

fete vesele –

pe terase alţi băieţi

nu le văd cum trec…

***

Roșul Trandafir –

împăturit în Seara

de Octombrie

***

alte frumuseți –

noi răni în memoria

orașului mic

***

soare pal, grădini –

zgomote de nuci căzând

după gardul vechi

***

briză de toamnă –

porţi deschise vraişte,

frunze arămii

***

liniştea crescînd
pe strada cu linişte –
infectări la zi

***

galben, ruginiu… –
în roşu doar pădurea
şi trandafirul

***

ochelari neclari –

aburiţi de la toamnă /

toamna de la ei?

(& P. R.)

***

dintr-o cafenea –

le privim cum trec,

ne privim trecând

***

trecători în zbor –

vântul bătând de-a lungul

burgului cazon

***

trecători răzbind –

vânt din faţă în burgul

poliţienesc

***

trandafiri regali –
ce picuri după ploaie,
mari, împărăteşti!

***
Octombrie rece –
semnalul mobilului
dregându-şi cântul

***

pe dig, cu râul –

alergăm în neștire, /

ne târâm abia

***

mic oraș, toamna –

Întristații locului

ocupând parcul

***
parcul ruginiu –
seara bubuit de mingi
dinspre stadion

***

un râu prin toamnă –

pe dig, inși trecând încet,

precum liniștea

***
bruma prin grădini –
printre gulii mingi color,
nemaijucate

***
grădină goală –

la mijloc ‘nalta roză

semiveștedă

***
case în soare –

sunet fin de tacâmuri,

mâța miorlăind

***

râu rece, toamnă –

pe dig, un cuplu grăbit,

la palton negru

Metallica

plopii până-n cer,
în aur, în galben imperial

– noi pe lângă ei,
de-acum în argint 

***

sfârșit de toamnă –

râul cel limpede stând

cu dealul color

Metallica

plopii până-n cer,

în aur, în galben imperial

– noi, pe lângă ei,

în argint de-acum

***

casa cu roze –

zi de zi plimbărețul

trecând pe vârfuri

***

un pod în ceață –

o creionare în gol,

râu fără maluri…  

***

fața-i rotundă… –

se fac un cuib mâinile

privitorului

TURA ASTA NU

pentru că am fost un înlocuitor,

un însoțitor,

un așteptător  

pentru că ocup teritoriul

singurătății celorlalți,  

tura asta nu –

tura asta nu se poate

să nu fi fost una de probă,  

o schiță, o prefigurare

ian. 2021

***

brad întunecat –

copil în admirarea

fulgilor albi, rari

***

Soarele absent –

un parc înalt în iarnă,

tot în alb, demult

***

acasă, iarna –

fulgii ce ușor se sting 

atingând geamul

( & A. D.)

***

cleme de gheață –

faină nevastă ieșind  

la întins rufe

( & D. A.)

***

trec tineri râzând –

omul de zăpadă stând

singur după gard

***
ninge alene –
gazda iese în curte,
pisica nici gând

***

Februar, Soare –

rochii înflorate lungi

de-a lung de centru…

***

Martie, un râu –

un bătrân le contemplă,

în freamăt de mâini

Apropieri…

***

locul de joacă –

nu, nici o domnișoară

în palton roșu 

–  e în parcul gol,

cu păr roșu, i-Phone,

și țigara scrum

***

zi fără soare –

un tânăr în albastru

la râul verde

– nu, nici un haijin,

e fostul nostru yogin, 

cărunt, la negru

***

tot pozând râul –

ce perfecte oglindiri,

la alt fotograf

***
stadion pustiu –
prunc privind păianjenii
din vinclul porții

***

postări de un an –

nu se vede pe albul

narciselor alb

***

clopote, vara –

bătrânică dispărând

dintr-o fereastră

Standard

Autobiografie

Marin Slujeru

Născut în 12 iunie 1954, la Ocna Şugatag, Maramureș.  Tata: Traian, învăţător şi profesor, unul din cei 3 băieţi ai învăţătorului, revizorului şcolar, poetului şi publicistului Ioan Gr. Marin (Popescu) Slujeru. Mama: Ioana (n. Tuşnea), soră medicală, apoi educatoare. Sighetean din 1958. Licenţiat în filosofie, cursuri f.f., la Facultatea de istorie-filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza”. Profesor la gimnaziu şi la liceu, acum  pensionar.

Prezenţe sporadice în presa judeţeană, în câteva antologii şi reviste literare. La  „referinţe critice” îi menţionez pe: Vasile Gogea, Echim Vancea, Ion Zubaşcu, Amalia Pecican, Ioan J. Popescu, Horia Picu. Am publicat volumele de poezie: Pauza de lectură, la Editura ECHIM, 1999, Tresăriri, 2002 și Târziu în iunie, 2003, la aceeaşi editură, În neştire, la Editura LIMES, 2008. La Editura „VALEA VERDE am publicat: ” Anotimpul neprevăzut, 2013, În pas de 17 (alături de volumul ”În ce mă priveşte”, de Doina Rândunica  Anton), 2015, Cum trecem cuminţi…, în 2020. De asemenea, la Editura ECHIM am publicat și un volum de reminiscențe intitulat ”… léptem?”, în 2010. În continuare, scriu poezie, inclusiv haikú și vânez Capturi de Maramureș… (o carte cu acest titlu va apare, tot la Ed. VALEA VERDE.)

 

Standard

EMISFERA 20 (primele…)

***

Pe crengile negre-nflorește zăpada,

Sunt pomii în floare prin țintirim,

Zidiți în albastru copacii sunt crini,

A prins promoroacă și zada.

Și-s morți trandafirii în racle de nea,

Obrajii mi-s plini de lacrimi senine.

Ca flori de salcâm căzând în lumine

Îmi cad niște vorbe din gură abia:

Aici sub zăpezi odihnește-n tăcere o lume

Și nimeni nimica nu cere.

Au chip de neant și trupul de brume,

Zadarnic rămâne pe cruce un nume.

Și calc zăpada zidită  în geruri,

Trecând încruntat de soare prin ceruri.

***

O briză printre marmurele albe a mai rămas

Seninul obosit

Și frigul serii urcă din pământuri.

Ei privesc și acum râurile

Cum trec pe sub porți  neguratic.

Fiecare e singur

Pe marmuri gladiole tremură.

***

Cineva a murit în spatele meu,

Luna-l va petrece ziua în uitare.

Ochii tăi sunt galaxia rotitoare,

Trupul meu e lutul primăverii, greu…

Nu e unde să mă-nfăţişez,

Cerul mi-aminteşte atâta  moarte…

Întristat,  prin ierburi tulburate,

Mă petrec sub constelaţii verzi.

***

Poarta grădinii a rămas deschisă,

Printre narcise e altcineva –

Umbră albă pe zidul de aur.

Cel plecat ca o salcie crudă respiră

În dimineţi ce nu sunt.

***

De nici o primejdie să nu mai poţi şti,

Iar seara să-ţi fie ucisă vederea,

O, numai vederea…

Să cazi sub păduri şi sub cer

Omeneşte.

Să nu mai ştii,

O, să nu ştii

Ce s-a mai dus fără să te ucidă.

***

Alb animal năvăli dintr-o lume înaltă pe dealuri

Zdrobitor se-ndreptă înspre casele noastre

Ştiam – şi îl despicarăm,

Ştiam – şi îl căsăpirăm.

Faţa-şi întoarse spre codru:

„Lume liniştită eşti,

Nu minţî că mă i’beşti!”

***

Prin livezi doar nucii odihnind,

Doar vultanii-n zbor liniştitor,

Şi albastrul prunelor neclar

Pe vestonul  negru de învăţător.

Mă aşteptau copilele îmbrobodite,

Ci numai prunii au rămas în zare.

Mie-mi şoptise cineva:  „Arată-mi-te,

În codrii roşii, lângă râul mare!”

Purta surâs din cel mai vechi argint

Şi diademă-n ger meşteşugită…       

***

Spre Apus alergăm, spre Apus

Pădurea de aur învie,

Străjuiesc umeri dragi și înguști

În margini  de câmpie.

Ochii tăi de soldat privind cerul toamnei,

Silueta mea oblică îmi spun clar:

Nimic nu va începe,

Totul va continua întâmplător.

***

Ce frumoasă ești,

Cât sunt de obosit!

Caut poemul

Care să mă închidă în el.

***

…Ca o piatră fumurie de mormânt

Ceața peste mare,

Numai valurile orice gând spărgând

Și orice  negând făcându-l gând

Pentru surupare…

***

Iată-ne iar în hățișul speranței,

sălbatici trandafiri irump din tristețe,

cuvintele ne-ntraripează,

ne leagănă-n cer,

până când

Până când gândul albește

la amintirea privirii rătăcitoare

și iată-ne iar în hățișul speranței.

***

un cerc de aur cerul toamnei

un om în umbra ierburilor spulberă bruma

se fură noaptea crizanteme

pentru un prieten mai tânăr

și iată, în zori,

un cerc de aur cerul toamnei,

un om în umbra ierburilor spulberă bruma

***  

Singur, sub Sărbători pe pământ

adun, adun existență în cuvânt.

S-a întâmplat întrupare de fluture alb în săli de aur,

îngenunchere și dor sub sceptrul purității neiertătoare.

Și nu nimici îndepărtarea noastră stârnindu-mi surâsul,

pustiu de străbătut până la realitatea lacrimii.

Singur sub Sărbători pe pământ,

să mă pot aduna în cuvânt.

***

…pomi fumurii

și cer fumuriu

și iarbă mult posomorâtă

era primăvară

un singur cais înflorea

rezematu-mi-am fruntea de el…

***

oglindire de soare fugar în ferestre un om

și petrecere a unei umbre de aur

***

Aprilie, sunt hiacint albastru

În giulgiurile tale înalte,

Durerea toată am cerut-o,

Ci, nu se poate

Mereu o fericire se pogoară

Pe floarea îngerilor, fără rost

Și potopind surâsuri de argint

Ce nu au fost.

Standard

Cum trecem cuminţi (triptic) Editura Valea Verde, Sighetu Marmaţiei, 2020

ÎN  PAS  DE  17

(II)

***

clopote-n urbe –

zâne nevricoase stol,

palizi îngeri soţi

***

hainei ce o port

i se lasă umerii

– singuri la cafea

***

Iunie, ceruri –

văduvul pescar plecând

în zori de-acasă

***

clipa Sakura,

de prins în obiectiv

– intangibila

***

lozie la bloc –

galben înflorind în damf

de igrasie

***

Iunie, plouă –

ştearsă Răstignire-n  drum,

cu flori vâlvătăi

***

Christ  bătut de ploi –

sub trupu-I  ruginit  flori

învăpăiate

***

calm de Iunie  –

mâţa fixând vrabia,

ochii-i de sticlă

***

vară, o curte –

abia disting câinele

(ochii-i)  de  lucruri

***

puiul de salcâm –

se  tot  unduie  roată,

în vântul străzii

***

râsete-n vară –

văzându-ne peste  ani,

atât de cărunţi

***

vară, dimineţi –

bătrân veghind livada

pe întâiul rod

***

un boboc roşu

în grădina vraişte

–  spre minunare

***

copiii vara –

toată  ziua în apa

aceluiaşi  Râu

***

urbe toridă –

prăvăliţi şi oltenii,

cu pepenii lor

***

Sântămărie –

o augústă paloare

de-acum, pe cicori

***

urbe, dimineţi –

chipuri dragi, ostenite,

înfruntând lumea

***

de-atâta vară,

nu mai rulează alt film

în mica urbe

***

perdeaua trasă,

creștet cărunt după geam

–  seară de vară

***

impecabile

înscrisurile morţii

– măr stricat pe ram

***

marfa, pieţarii –

claie peste  grămadă

în înserare

***

după fereastră,

privind afară toamna –

cum plouă sticla…

***

Septembrie, iar –

duduia-și lasă breton

încă o toamnă

***

câte feţe ai… –

toamnă luminată iar,

toamnă ieri stinsă…

***

soare de toamnă –

dame-n rochii uşoare,

foşnind a vară

***

o fată în parc –

frunzele sunând pe jos,

tastele icnind

***

Noiembrie, burg –

ceaţă, neguri, ploi noian

colportând neaua

***

frunzele covor,

toamna ne lasă tablou

– Lecţia de kitsch

***

cafenea goală –

hainele   noastre pline

de vântul toamnei

***

frunze  cad şi cad –

măturători bucuroşi

de-atâta muncă

***

grădina noastră –

plină de Noiembrie,

goală de tine

***

mângâi un câine –

că-i şi el pe jos, ca noi,

prin Noiembrie

***

I pet a stray dog –

he’s down, as the rest of us, deep in November

( trad. Ioan J. Popescu)

***

sentant le café –

nous prolongeons la presence

de la belle serveuse

***

inspir cafeaua –

prelungind prezenţa ei

şi-a chelneriţei

***

I scent the coffee –

lingering presence of the

beautiful waitress

(trad. Ioan J. Popescu)

***

sfârşit de toamnă –

oile înlânate,

cioban jerpelit

***

om palid la bloc –

întîi intră el în bloc,

apoi, blocu-n el

***

“Vând casă, teren” –

oferta oraşului

în părăsire

***

plouă, cafenea

cu absenţii la masă

–  Noiembrie, mda…

***

rain and coffee shop

absentees at the table

November, what else…

(trad. Ioan J.Popescu)

***

debut de iarnă –

râsete în soarele

fugar, decembrin

***

soare de iarnă –

inşi stânjeniţi, fermecaţi,

pe străzi dosnice

***

doamne-n cafenea –

îşi spun actualităţi,

post lăsat deschis

***

in the coffee shop –

old ladies are sharing news,

channel left open

(trad. Ioan J. Popescu)

***

peniţa-n fugă

caligrafiind  gândul

– haijin inspirat

***

black China ink pen –

Calligraphy of the thought

–inspired haijin

(trad. Ioan J. Popescu )

***

şezând la cafea –

cât de grăbit sfârşitul

de An de-afară…

***

tineri ştiutori –

stau îmbrăţişaţi la Râu,

petrecând Anul

***

invulnerabil –

în juru-i o aură

de mari prieteni

***

brad în cafenea –

aşa cresc globurile

după Sărbători?…

( & C. L.)

***

dimineţi albe –

mai dispare câte-un fulg,

dintre cei uşori

***

dimineţi albe –

nu muri, prieten fulg,

atât de uşor

***

se-adună-n blana-i,

să strângă ce căldură

crăiţă, iarna

***

după ninsoare –

oraşul ivindu-se,

câte-un leneş fulg

***

noapte de iarnă

cu luminile joase

– intrus după geam

***

de Valentine’s Day –

fete-n rochii de seară,

de dimineaţă

***

cu primăvara –

fluierat în staţie

şi-n autobuz…

***

un tren în noapte –

tremurul fluorescent

al orelor mici

***

cafenea, singuri –

lumina împietrită

de primăvară

***

amintirea lui –

cuminte, în scrinul ei

cu levănţică

***

poveşti la cafea –

se deschid lalelele

de tot, pe masă

***

calde mâinile –

bând cafea în cafinea

şi de la oameni

***

oile-n luncă –

noi forme de relief

albe la Tisa

***

primăvară, iar –

largi orizonturile,

viaţa azi scurtă

***

Martie, plouă –

sub umbreluţe obraji mari,

de necuprins

***

mersul de iarnă –

în marş forţat, hârtopat,
prin primăvară

***

curtezan bătrân –

leagă şireturile

nepoatei sale

***

luminat April –

bătrânei în haine  noi

de la Second hand

***

blondină-n April –

se ţine de iPhonu-i,

bătând-o vântul

***

pomii înfloriţi –

plimbăreţi tot privindu-i,

de sub greu argint

***

trandafiri roşii –

conflict cu florăreasa:

cică-s aievea

***

sâmbăta la bloc –

profu’ cu trandafirii,

tot îndreptându-i

***

femei în doliu,

agale prin „Lux fashion”

–  eternal beauty

***

în parc,  sub  castani –

bătrâni injectându-se

cu cele ce trec

***

liceu, după Paşti,

elevele intră, ies

– wow, Botticelli!

***

prin seara de Mai –

tineri intangibili trec

prin vechi poeme

***

la sapă-n amiaz’–

maci împodobind hatul,

decoloraţi rău

***

un fluture alb –

ne ciocnim în soarele

de după ploaie

***

Duminică, crini –

ea deschizându-şi barul

pe  strada goală

***

albe picioare –

prin rochia verde pal,

într-o vitrină

***

cireş doldora –

tunet sau supersonic

în cer, totuna

***

blitz pe terasă –

chelneriţa fulgerând

clientela-stup

***

amic de cafea –

azi tace de bunica,

ieri de bunicu-i

***

vară, asfinţit –

la barul străzii bărbaţi

râzând şi râzând

***

clienţi îndrăzneţi –

chelneriţele roşind

la zeci într-o zi

***

avion de nor –

fără nici o boare ‘n cer

destrămându-se

***

râsete, dive –

pe marile terase

din oraşul mic

***

lumini şi umbre… –

sus, pasărea spintecând

albastru cerul

***

vara la bancă –

clienţi semnând diferit,

fetele plicti

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

***

 ‘străinat amic –

picăţele pe sacou,

în loc de scame

***

un geam, surveniri –

oameni rămaşi locului,

spre ilustrare

***

Strada, aceeași –

fete spânzurându-se

peste fereastră

***

urbea mea în zori –

un ins ieşind din casa

din amintire

***

livadă smirnă

prin aer trec fluturi albi,

stilul fluture

***

August prin livezi,

crengi grele, prune polog

literatură…

***

arborii tiviţi

cu Auguste fireturi

– noi, cu arșita

***

nu ştie când pleci

nici labradorul,  lipit

– exersând, vara…

***

zi fără trafic –

reapar vechea stradă,

orașul iubit

***

terasă-n August –

vizionăm pantere,

de după gratii

***

pe sfârșite vara –

inşi nemişcaţi prin grădini,

păsări în voie

***

în dimineaţă

încremenind grădina

– doar fluturimea…

***

faceţi linişte,

intrăm în Septembrie –

să nu se ştie…

***

grăbit la cafea,

pe vechea scurtătură,

ce lungă şi ea…

***

„ABC” la bloc –

unii fac o linişte

aşa de mare…

***

fluturii, toamna –

schimbând orizontala

cu verticala

***

seară de toamnă –

bruneta ‘şi trage fusta

scurtă fără greş

***

colaj de toamnă –

două  duamne-n blănuri

lunge, second  hand

***

intrând în toamnă –

ţircule, drujbe-n duet

glăsos, la blocuri

***

după Festival –

dive, rokeri bântuind

locul arenei

***

Duminică, burg –

nemişcaţi porumbeii

de pe arcade

***

deodată  bătrâni –

nu ne vedem zi de zi

p e t r e c â n d u-n e

***

școală, Prima Zi –

“topa-top” pantofiorii

pe trotuare

***

lumina, toamna –

paingii îşi ţes plasa

peste trotuar

***

o dalie roz

în adâncul grădinii –

negura toamnei

***

în drum spre liceu –

el aprinzând ţigara,

ea inspirându-l

***

muntele, toamna –

pădurea murind

în toate culorile

***

Vara lui Mihai

enoriaşe trecând

la mânecuţă

***

clienţi neglijaţi –

tânăra vânzătoare

privind ninsoarea

***

albi,  prin ninsoare –

vânzătoare după geam,

petrecându-ne

***

aici Crăciunul… –

bancomatele icnind

în tot oraşul

***

prunci traşi de mână

din globuri mari, vitrine

– Decembrie, fulgi

***

stai cinci minute!

să vezi caligrafia

pomilor de-argint

***

Stop for a minute

to watch the snowcovered trees

calligraphy glow

(trad. Ioan J. Popescu)

***

dalbe flori de măr… –

fără tine-n Sărbători,

viscolindu-se

***

celofan roşu,

în ferestre pantofiori

roşii – Miculaş!

***

bright red cellophane –

little  shoes in the window,

red, for Santa Clause

(trad. Ioan J. Popescu)

***

neaua de Crăciun –

toţi urgisiţii ieşind

de prin abstracţii

***

iarna, cu anii… –

tot mai mare lumina,

nevoia de ea

***

fulgi rari după geam –

cum, tot mai înceţi, se sting

limpezind cerul

***

neaua peste tot… –

în zori, câte-un  fulg  uşor,

de peste  noapte

***

ger, Ghenarie –

se trec ionatanele,

de la focărit

***

16 ani!… –

mlădie prin ninsoarea

mult insistentă

***

abis la ghenă –

liniștea săracului

scotocind în ea

***

bătrân şi liber –

rostind în clar un nume

din tinereţe

***

anii spălând răni –

se risipesc, numai nu-s… –

oarbe cuvinte

***

bărbaţi la bere –

tatăl mângîind fiul

mai  puţin cărunt

***

doi nevăzători –

în briza lui Martie,

privind Soarele

(& I.J.P.)

***

încet, pietoni!… –

trec hulubi prin Martie,

cu rămurele

***

se ţin de mână –

oare cât din focul ei

este de la el?

***

ochi mari de tătic –

pe cât pruncul cu ochi mari,

din braţe, de mic

***

surâsuri stinse –

pe faţa chelneriţei,

ieşind din tură

***

arcade-n April –

peste şinele căii

ferate pustii

***

după furtună –

geamuri cu nemişcarea,

încă şiroind

***

de Paşti, la stropit

băieţii cu parfumuri,

în haine noi, mari

***

seară de April –

“Ave!”, salut bătrâna

cu cerul în geam

***

hulubi agale

pe sprânceana ferestrei

living pe centru

***

sub genele lungi –

vinovată privirea

de blugii rupţi rău

***

profesor în Mai –

stând în briza mărilor,

cu harta-n faţă

***

stâlpi de lumină

la mesele cu bătrâni

– o terasă, luni

***

urări, surâsuri… –

apoi, sărbătoritul

singur cu ele

***

cicori palide,

prieteni cu voci stinse

–  vuietul verii

***

Sântămărie –

apoi, soarele mai  blând

cu făpturile

***

veterani în parc –

pocnindu-şi degetele,

mitraliere…

***

cerşetor olog

mângâindu-şi mustaţa

–  stol de fâşneţe

***

zi fără poze –

ce străveziu albul crin

vara, la final

***

zi fără poze –

August în rod prin livezi,

frunze galbene

***

se duce August… –

cu tot  cu  luminile-i

netemătoare

***

VIP pe terasă –

capetele se întorc,

frunze după vânt

***

Mutrişoara ei,

de după umerii lui

– copilandrii-n zbor

***

întraripare:

mâini de idiot în vânt,

pipăind ploaia

***

clopote, toamna –

acompaniind sound-ul house

din cafenea

(& E.V.)

***

domniţe-n Brrumar –

albastre, în blugii rupţi

de peste vară

***

toamna-n cafenea –

domniţă venind din frig,

ci, stins e focul

***

soarele toamnei –

dres mieriu pe faţa ei

mult strălucindă…

***

fereastră la bloc –

o bătrână de pază

argintului greu

***

răstimp de toamnă –

ochii bătrânului plini

de trecutul său

***

ziua cu pensii –

voie bună-n farmacii,

belşug de leacuri

***

…se duc frunzele

şi vin amintirile

– toamna-n grădină

***

să-mi citesc visul –

adorm cu ochelarii

seara, de-o vreme

***

verde, ruginiu

pictură pentru haijin

– grădină, toamna

***

un acordeon –

încetinind vechiul vals

şi trecătorii…

***

un sărman râzând,

un maidanez alături

– soare de toamnă

***

Noiembrie, nori –

îndesire de ramuri

în copacii goi

***

picotind în parc –

nou tovarăş în argint

târgului uitat

***

centru, cafenea –

burlaci din periferii,

în gura mare

***

neaua, liniştea –

în locul culorilor,

al cuvintelor

***

cafenea, vacarm –

râsetul cochetelor

punte între ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 ***

 adult viscolit –

furându-l o zgâtie,

din ochi, pe ascuns

***

cafenea, vacarm –

noi, orbi la ultima zi

din încă un An

***

St. Valentine’s Day –

adolescenţi strălucind,

orbi de-a binelea

***

iarnă fără nea –

sub moina lui Februar,

vai, brânduşele

***

fulgii tot mai rari,

oamenii tot mai înceţi

– urbe în week-end

***

Duminică, burg –

imne frânte prin neaua

oprită de tot

***

contur de scrisori

în cutia poştală

– Martie-n scară

***

Martie, seară –

cerul de Windows  dublat

de cel de-afară

***

ea toată gânduri,

în albastru dens, curat,

– o, primăvară…

***

ciori, anapoda –

lăsându-se prin pomii

încă ne-nfrunziţi

***

perdea de Paşte,

cu pliuri fără număr

– mâinile Bunei

***

livadă-n April –

împietrit labradorul

ţuşti, după fluturi!

***

intrus prin cepe –

labrador înnebunit

de un fluture

***

Duminică, burg –

un  clopot abia atins

sporind liniştea

***

toată strălucind! –

vaiet de admirare,

în luna lui Mai…

***

bătrână-n argint

îngrijind margarete

– grădină în Mai

***

adânc de stradă –

vibrează un prunc fugind, /

aerul verii?…

***

Sighetul galant –

albe  peruci pe  corzo,

până-n amiază

***

ea-l pune la gri,

el vine cu albastrul

și argintiul

***

seară la blocuri  –

fiica-n argint umplând

fereastra mamei

***

bătrâni pe corzo –

salutând congenerii,

sau dimpotrivă

***

fete-n tricouri

cu înscrisuri străine

– greu de citit

***

fiu de militar –

îşi tot înalţă tatăl

în grad post mortem

***

soarele toamnei –

desişte nespusele,

văzându-ne rar

***

toamnă, trece ea –

apoi el, de după colţ,

de după ani zeci

***

pluta roşie

în oglinda râului

– pescar în apus

***

toamnă şi seară –

un tânăr înfăşurat

în amândouă

***

un zăvor închis,

apoi, la loc comanda

– trecând poetul

***

toamna cu lumini –

doi corbi stând ore-n nucul

uscat, din zare

***

ramuri goale-n vânt –

în spate, fâşii de cer

tot mai albastre

***

ieşind din Windows

mă-ndur de peisajul

de la fereastră

***

frig, umezeală –

un câine trecând strada,

un câine preluung…

***

cu Iza-n faţă –

fotograful priveşte

în juru-i, întâi

***

orăşel pustiu,
cafenele ticsite
– între Sărbători

***

soare alb în nori,

ninsoarea drept în faţa

tânărului trist

***

iarna sub dealuri –

gospodari vorbind singuri

cu pomii, câinii

***

un bătrân prin ger –

seci obrajii  arzând iar,

roşii, bucălaţi…

***

cântând cucoşii,
de luna strălucindă

–  noapte de iarnă

***

cuconiţele –
unde-n lume nu apar
şi râd dispărând?

***

Martie, Întâi –
tineri, prima plimbare,
cât mai înceată

***

tineri dinspre Râu,
ce aglomerare-n grup
– Martie, Întâi

***

Martie, local –
masa şi laleaua ei,
albă, de plastic

***

un hipster pe vânt –

ţinut la sol de rama

ochelarilor

***

casă, Martie,

la maximum “Balada”

– să o închipui?

***

căţel în lesă –

doamna-l trage după ea,

pe jos şi pe sus

***

Martie, week-end –

pustiu în oraşul plin

de obiecte

***

stradă-n Martie –

apropitar măturând,

cu ochelarii

***

adulţi sideraţi –

copil ţipând în local,

că-i primăvară

***

mergând şi mergând

prin lumina lui Marte

– timpul dens, fluid

***

primavăra-n parc –

inşi într-o rână pe bănci,

mic muzeu Tusaud

***

corzo, vânt tare –

…nu se lasă cuprinsă,

de blândul coleg

***

stradă-n Martie –

doamne-n capot singure

cu casele lor

***

stradă-n Martie –

meşteri strângând schelele,

poeţi tot visând

***

copil grav, în parc –

trecând cu trotineta,

tura n+1

***

livada-n floare –

pozez merii şi cântul

piţigoiului

***

cărăbuş bătrân

traversând trotuarul,

anul nonbisect

***

fotograf ratând

clopotele amiezii

– îmbulzeala lor

***

păşim cu grijă,
cu râul şi cu dealul
aprilin din el

***

sfârşit de April –

o lalea deschisă larg,

galbenă, de tot

***

o voce gravă –
fereastră la grădină,

Aprilie, nori

***

pura culoare

a florii din grădina

fără grădinar

***

neclintit haijin

privind frunzele lui Mai

– adierea stând…

***

livadă în Mai –
trec ore cu umbrele
în nemișcare

***

Mai, dimineaţa –

cuconiţe spre Iza,

râsul lor nervos

***

Aprilie, Mai… –

schimbătoare, trec în zbor,

din floare-n floare

***

Iunie, grădini –
ferestre larg deschise,
uneori oameni

***

voci la radio,
maşină staţionând –
vara cu zarea

***

arşiţă, pensii –
lume-nceată, în argint,
şir la ghişee

***

Iunie, soare –

neclintiţi trandafirii,

mici hibe la tiv

***

aici e râul,

drumul cu ziduri, cu nuci…

– nu, nu pustia

***

încă doi copii

pe învârtitoare-n parc

– bruscă tăcerea

***

nori la piscină –

rochiţa  de mătase

pusă în grabă

***

un parc la un râu,
lume plin, care-ncotro –
o seară-n aur

***

川と公園
周り人たち
金で夕方

***

Kawa no kouen

mawari hitotachi

kin no yuugata.

***

(Râul şi parcul)

Oamenii din jur
În seara cu aur
Nu-mi pasă de nimic.

Traducere şi transcripţie – Rozalia Paloşanu

***

tineri spre râu

în liniştea dealului –

râsul lor grupat

***

Auguste Marii –

cu iphon-uri scânteind,

dinspre biserici

***

auguste grădini –

flori aprinse şi roşii

în sfârşit roşii

***

seară toridă –

din casa coşcovită

strigăte la fel

***

gureşe, gureşi –

3 fete şi 3 băieţi,

paralel, spre râu

***

gospodar, seara –

unge tâţâna porţii

spre Septembrie

***

Rosa Suprema
în grădina la şosea
– nici o maşină

***

vinete coapte –

iz adeverindu-ne,

cum trecem păreri

***

toamna cu anii… –
zilele-n lumini trecând
şi mai repede

***

toamna cu lumini –

ce rânduială-n jurul

trandafirului

***

Octombrie, iar –

discuţii prăfuite,
soţi prin lumină

***

toamna  în aur –
cinstim ceremonia
la redingotă

***

stradă în soare –

ciclist gimnazist rulând

tot şi mai tare…

***

toamna-n grădină –

‘naltă bătrână privind

departe, tare…

***

toamnă, ralenti –

biciclist pensionar

adunând soare

ANOTIMPUL NEPREVĂZUT (II)

VERNISAJ

pensionarii oraşului meditează sub blitz-uri cu pastelurile

râd cu poftă, se strălucesc

Soarele apune ca de fiecare dată pe veranda prietenului meu mort,

încă o mie de ani

LA STRADA

conducându-mă, prietenul îmi strigă din poartă:

„de ce mă încearcă un sentiment de toamnă?”

ne bântuie flori de cireş

de ce mă încearcă un sentiment de toamnă?

A-SEMENI

tânărul bolnav iese din bloc

are un glob luminos pe viziera şepcii

trase într-o  parte

noi  râdem prin oraşul acesta,

cu bătrâneţea floare la ureche

VREMEA DINAINTE

zile mătăsoase  de  vară

ne întâlnim şi tot întâlnim

va fi un sacrificiu,

va fi ales unul dintre noi

scrie în tării

– de pe acum nu obiectează nimeni

STARS

uneori, cum stăm seara la filme,

firul narativ  nu  mai  există

atât sunt actorii de frumoşi, doar ne uităm la ei cum rulează

 

trec de ecran, pulsează prin casă,

afară, la fiecare fereastră din bloc, se vede o boltă înstelată

BUCURIE

în sfârşit, poetul unanim lăudat a publicat un poem de mântuială

el, care scrie numai texte perfecte, cu idea clară sau cu parabolă

un  poem  la  firul  cuvântului,  încurcat   în  cuvinte, ca o  minge-n gazon

în sfârşit,  nu  a  făcut  priză la public,  a scăpat

poate asta şi-a dorit, poate şi-a pus în poemul de mântuială Poemul

să-l recitim, să vedem  –  mai uşor  cu  bucuria, confraţi!…

TERASĂ

cum firitisim noi cuvintele, ei gesticulează

îşi ating inima, şepcile, umerii, fără să se audă nimic

pentru că răpitoarele trec foarte elaborat,

dincolo de gratiile terasei

cu toţii ne-am depus aici  utilajul,

aparatul locomotor la casat

ORAŞUL

de mult nu mai sunt femei în ferestre

să vegheze oraşul

şi noi, văzându-ne de jocuri, de treburi

astăzi pe corzo

a trecut pe lângă mine una dintre ele

sau fiica ei, în cadră

TRAPEZIŞTII

în vreme ce noi ardeam în poeme,

băieţii cântau de departe cu pedagogistele, erau pe şine,

urmând ca după aceea să continuăm /…/ –

acum e  timpul geologic pe toţi,

se cară Circul, urma nu rămâne

poeţii tineri sar în gol cu cuvintele, abia s-au de/s/prins

POSTÚRI

cu creştetul aplecat, gulerul ridicat

şi mai ales nevăzut trece printre semeni

altceva nu face cu precădere

la asta e bună provincia

sau altul – îşi poartă prin urbe barba arhimandrită

şi cele miţoase jersee tot anul

tu întristat contempli Floarea,

Râul şi Omul

MIOPIE

intru pe  Centru

îmi văd prietenul

vine pe lângă ziduri neanunţat

cum  se  înşiră  clădirile,

cum văd flori albastre

la rădăcina livezii cu Octombrie

PIESA

străbat orbecăirea cea de toate zilele

/ datorez osteneală /, ating zidul de scânduri –

într-o astfel de seară îmi voi juca rolul

/ stalul plin, somităţi în fotolii, cortina, reflectorul /,

doar piesa să fie scrisă

SFATURI

să nu mai privesc lumea

să  nu  mă mai rănesc

să ţin faţa în pământ

să mă amintesc, să vin

să nu mai fie Celălalt o lungă teorie

 

 CASNIC

Decembrie, sunt prins cu dereticarea

aştern covor la intrare, cumpăr calendare

sunt om în casă trecerii-n Anul Nou,

am grijă să se deruleze fără impedimente

fără vreo adiere de fugit irreparabile

FILAJ

trec pe lângă cofetăria din vecini,

toţi mă văd

vodă prin lobodă prin ani,

pe toate cărările –

azi-noapte mi-a filat lumina

interioară –

( să nu  am parte de negru, să nu suprascriu albul )

MEMORIES

 

nu te văd,nu te-aud

nu te pot gândi –

doar îmi pot aminti,

când mă aflu cu trupul meu, singurătatea de  tine

CURSA

a şi cum o forţă oarbă m-ar grăbi,

ar fura startul,

pentru prima oară subiect al gândirii

și al vieții mele –

sunt  un fluture mare  dintr-un oraş mic,

cu aripile foarte prăfuite

DIMINEAŢĂ

stau în picioare în odaie, vizionez iarna

trei încremeniri: odaia, eu, iarna

trece un câine prin peisaj –

apoi, de pe un acoperiş, zăpada stă să cadă

cea  de  pe  molid  apasă  mai  greu

SĂRBĂTOARE

fără greş alinierea tuturor maşinilor în cartier,

s-a înfăţişat tot soarele

până şi SingurIticul se simte în plus,

merge de-a curmezişul trotuarului principal gol

FĂRĂ PRIVILEGII

inclusiv moartea noastră se petrece printre altele

lucruri mărunte o încadrează strâns

ieşim din scenă pe scara de servici’

nu suntem nici măcar depăşiţi, copleşiţi

– atâta suntem, prin noi nu trăieşte nimeni

/ cineva, cum ni s-a spus /

apoi, oraşul de fiecare zi

o femeie tânără iese în balcon

verifică în soare una câte una hăinuţele prinţişorului

EFERVESCENŢĂ

cel mai frumos moment al zilei este înainte să adorm, sub pleoape

sunt  acolo  cu  toţi  ai  mei

povestesc, joacă jocuri, interpretează roluri,

plâng cu drag, râd cu lacrimi

sau numai stăm, tâmplă fierbinte lângă tâmplă

– adorm abia în zori

ALERTĂ

îmi survin Leda şi Oul ei însomnorat,

din marmură albă de Thassos

– le umplu cu întuneric la loc,

închid Brâncuşiana de sub pleoape

BORNE

în 1327 când, la biserica Sf. Clara din Avignon a întâlnit-o

avea probleme grave de sănătate

 

viaţa în reprize, între consulturi şi serii de tratamente

lumina umbla [ după ea ] în genunchi,

nu a mai dus-o mult

la  primul şi ultimul meu interviu mă străduiesc

îmi tot rotesc ochii îmi tot schimb mimica

sunt   o   vietate cu  leduri,  de  care  nici  nu  ştiam

prietenului meu tânar îi tot cad ochelarii

vorbind despre cartea în care demonstrez eu ce şi

DUMINICĂ

se-ntoarce singură de la biserică

în adâncul oraşului

s-a parfumat  divin

pentru cei puţini

înşiraţi de-a lungul străzii singure

AUGUST

grădinile vraişte respiră in extremis îmbrăţişate cu pirul

cei  tăcuţi  se dedau la cuvinte  guralivi  cu străinii

pleoapa se închide tot mai mult peste noi peste noi

SEARĂ

şed atât de mic sub arbori atât de mari

August e mult pentru om

August este pentru Înălţimile Lor

Soarele curge peste grădini

câtă umbră sub ziduri, Doamne,

câtă lumină se revarsă revarsă

CARTIER

ies seara pe soare

să mă întâlnesc cu prietenul meu pe veci

tinerii oraşului îmi ies în cale

unduioși, fără sfârşire

sunt ţinut dincoace de oglinzile

până-n cer cu ei

FĂRĂ PUNCTUAȚIE

mă retrag val-vârtej în bârlogul de iarnă

am  obosit orbecăind printre şerpuitori

am obosit să nu strălucesc în inima mea

poate la primăvară va fi primăvară

poate prind din nou sensul verticalităţii

poate luminând aproapele

CU DUMINICA

divele mint,

toate sunt în căutarea Mariei

sau a Laurei

excepție gheișele

strălucind în resemnare

fără cusur –

fac față multor gânduri așa

cu sacoșele pline de cumpărături cu Duminica spre casă

ÎNFIINȚARE

tot mai des mă transformă Vieaţa

într-un  uriaş  din cârpe şi câlţi –

îmi limpezesc ochelarii și

/ bucurie de unul singur / vine peste mine noul anotimp

la fix, într-o cadenţă triumfală, în drum spre nicăieri

TABLOU DE EPOCĂ

cum deodată vreun creștet

cade frânt pe gulerul înalt

– fără drept de apel,

oferindu-se razei nimicului

 

și nu  contează dacă pictorul

a prevăzut această defectare

PORTRET CU   ABSENȚI

camaradul din tinerețe s-a dus

era bolnav de  mult

se scad griji, compătimiri,

sunt mai ușor în primăvară

creștetul nostru de mult se înclină

în tabloul de epocă

unii privesc a despărțire,

alţii orbecăie fără călăuză

PROFANĂ

și acum ce ne facem,

ne tremură-n pleoape morminte

și noi cu poemele, cu hetairele

la  nesfârșit căutăm mari  ispășiri –

și nu voi termina niciodată de construit împăcarea

SERTARE

am dat peste ciorne pline de mine

şi tine – intacte

credeam că le-am dat foc la toate,

să nu mai ştiu, să nu fie…

nimbul atâtor poeme acolo,

cu negura de  deasupra

CREZ

eu apăr orizontala clădirilor,

abcisa purtându-mi privirea

şi ordonata, ningându-mi ochiul

crezul meu este  contemplarea oraşului

trăiesc beatitudini aici,

bătut de soartă, uitat de lume, ar părea

MEMORIES (2)

şedeam lângă tine, oaspeţi –

emoţia de-a fi împreună,

speranţa difuză că şi tu

FILĂ

…………………………………………………………………………

sunt ani destui de-o ultimă vâltoare,

să mă trezesc la capătul lor: “vai, ce s-a ales din ei?nu!”

***

dintr-odată toamna, nimic de făcut –

năruindu-mă, dis…,

întruchipez o viaţă din trecut

PRIMĂVARA

spaţii se deschid

unul din altul

– pajişti cu oameni,

/ adunări câmpeneşti, glasuri?/, după

NOAPTE DE IARNĂ

orbecăind pe după geamuri ( afară aşternută neaua ) /

dansând prin lumini,

am venit şi noi, să luăm durere şi vină

pe faţa noastră aleargă un zâmbet

noi, neaua de dedesubt, Doamne

PREZENŢE

prietenul înaintează prudent pe gheaţa de pe trotuar

înalt, aplecat, cu  picioarele lui de sticlă

irelevant că a murit de mult

………………………………………………………………………..

sac de oboseală & uşoare satisfacţii,

mă poartă autobuzul de seară de la servici’, blazată absenţa-mi

INVENŢII

nu  vă uitaţi cum îmi procur tristeţea – vă întristaţi de ea,

vă cuprindeţi de sfinţenia ei

şi   când îmi  plâng de milă,

fie-vă milă de-acela,

de hohotul fără lacrimi –

spuneţi-i că i-a reuşit  poemul inventat

***

chipuri mari, singure,

în faţa mea mea,

în plină  lumină

– cunoscuţii prietenului dus,

privindu-mă

AICI

zile după voi,

în devenire continuă

a fost ca o aritmie,

o cutremurare de unde

înăuntrul unei perle

vă sunt amintirea,

vă sunt dincolo-ul

SPERANŢE

e vară ies de la doctor

mirosul de ebonită al mobilului scânteind,

ochelarii de soare pe vremuri la mare

cine să vină lângă inima mea

(– o pofticioasă – râsul, obraji tăi mari)

n-am nici un merit că-i rănită

comunicăm  tot  mai  mult pe reţele,

în oraş, cât ne recunoaştem şi râdem

şi trecem  unde

în   câmpia finală mă înconjură coline de aur

primire triumfală după ce

şi în adâncul orizontului un munte

DIMINEAŢĂ

purtându-mi trupul prin odăi,

tocmai l-am văzut pe Încă

MARTIE

în fiecare încăpere

în fiece ungher

aceeaşi Biruinţă

pe toată linia

inexplicabilă

APOI

aseară părea că ne-nţelegem

ai venit peste zi şi ai rămas târziu

cu tine – şi cu mine –

apoi, deodată, crusta de singurătate

a p o i nu m a i  ş t i u

AICI (2)

va veni cineva negreşit

să ne adune din praful şi pulberea noastră

– pe noi, cei nemasurat de mari pe aici…

– din prav şi pulberi stelare

HUZUR  DE PRIMĂVARĂ

ascunde-ţi tristeţea,

repară-ţi zâmbetul stricat arborat

cu primăvara,  mulţi s-ar deda la un aşa huzur,

oameni cu îndatoriri –

cu sete arzătoare te vor sfădi,

beşteli, săpuni, prigoni

probozî,  ocărî,  obd’ieli

ORAŞUL DE FIECARE ZI

*

Martie. Prin localuri au scos pe mese flori din plastic.

*

Vânt şi fum de primăvară. Ziduri, porţi, ziduri. Perdele, când eşarfe, când drapele, sperie trecătorii.

*

Vine agăţată de mămica ei  dinspre bazar,  admirată de trecători. E toată o încântare. Are o rochiţă nou-nouţă, cu broşă, se tot împiedică în ea…

*

Pereche la mare şpiţ se deplasează spre urbe la braţ, sprijinindu-se unul de altul în argint. Ea poartă o rochie înflorată. „ Ştii, m-am gândit dimineaţă la ideea de a-mi pune pantalonii albaştri…” – zice, căutându-i privirea.

*

Trei fire semi-moarte de iasomie, o băbucă cu ele în mâini. Se duc la slujba de Înălţare, tremură plăpând. La geamurile farmaciei au înflorit toate „pirulele”.

*

Luminile-i joacă singure… (Cafenea. La o masă, cu faţa la stradă, un copil cu părinţii săi.)

*

Intersecţie. O domniţă la volanul unui jeep verde, dirty – şatenă – trage din ţigară cu sete.

*

Apropiindu-se de biserică, domnişoara dă să-şi lungească niţel rochiţa, un mini-mini, de tiul. E cu maică-sa. Materialul nu se lasă.

*

Plouă. O bătrânică trece abia, de la biserică. Are o umbrelă închisă în braţe. Că-i plouă.

*

În micul oraș, taximetriștii aşteaptă ore pentru câte o cursă. Unul își şterge și își șterge maşina. „O mulţumeşti?…” – intră în vorbă un bătrân de pe o bancă.

*

Aprilie. “Uite cum străluceşte salcia aia de lângă supermarket! Parcă-i lângă râu.” ”Plângă” – mă corectează amicul.

*

Aprilie. De-atâta mălin în floare, se-ndoaie gardurile. Dacă îl fotografiezi în zilele de după ploi, te urmează în aparat la greu. Câte un cărăbuş ostenit traversează o zi întreagă trotuarul, până la zidul orb.

*

Cu primăvara, obişnuiţii parcului central din orăşel îşi reiau postúrile specifice – într-o rână, picior peste picior, aplecaţi înainte, frământându-şi mâinile (asta mai ales toamna) etc. Un  mic muzeu Tusaud al necunoscuţilor.

*

Iunie, seară. Un mic ministrant blond, în alb și negru, plânge în fața bisericii. Aparţinătorii îl liniștesc. Ci, are gulerul, cota și fusta prea largi.

*

Iunie în oraş – gloria perucilor noastre argintii.

*

Adânc de vară. Privesc aerul. Suntem mulţi în oraş privind astfel.

*

Parcul central, vuietul estival. Dintr-odată, deasupra, clopotele amiezii. Ce linişte, după… Zumzetul reţinut, cuviincios al oraşului.

*

Augustă Duminică, spre amiază. Prin biserici, enoriaşii se-ntrec în cuminţenie. În cimitir, toate mormintele la locul lor. Prin parcuri, bodegi, cafenele, drojdia societăţii numai şade. Pe centru, fete bronzate scrum.

*

În parc. Zi de zi, la ceasul amiezii, pe banca din faţa mea, o bătrânică scoate din poşeta tot mai mare, tot mai păzită, bucăţi din covrigul tot mai îndelungat. Mestecă, priveşte prin ochelarii tot mai mari, prin mine, spre nimeni. Porumbeilor nu le dă nimic.

*

Stranierii… Iată-i şi vara asta… Revin an de an în oraşul natal Se plimbă pierduţi,  cu şi mai puţină bucurie pe faţă decât anul trecut. „Cum s-ar face inventarul” – remarcă un amic, fost magazioner.

*

Zi toridă. Un magazin de coroane funerare. Trece, în roşu şi negru, ea. Vânzătorul, fost mare sportiv local, deschide violent ziarul. Alături, nevastă-sa gata să facă infarct.

*

Duminică, la o terasă. O pânză transparentă, pe verticală, cu oraşul de demult. Soarele de-acum tălăzuieşte asupra Şcoliii de Fete “Domniţa Elena” (nici o mişcare acolo, vacanţă, poate) şi a copacilor stradali, măturând homocul (pisocul) ultracentral

*

Ticsit oraşul de-atâtea mamiţe şi cuconiţe. Încât, doar un miros puternic de muşeţel mă face atent la bătrâna de-mi trecu razant pe sub nas.

*

Cartier, sâmbătă după-amiază, vară. Pe o bancă, o fetiţă cu mama ei: “Mami, mami, astăzi este biserică?”

*

Căldură toridă. Străbat centrul cu greu. Ici-colo, câte un congener forţează, asemenea mie, arşiţa. Văzându-ne, râdem: că suntem covârşiţi, că n-vem încotro, că nu ne lăsăm.

*

Restaurant la Râu. Ea râde, el îi mai toarnă o cupă de şampanie argintie. La urmă, el citeşte şi reciteşte nota de plată (ochelari încurcaţi), ea priveşte îmbufnată Dealul întunecat, întoarsă în sfârşit de la grupul sanitar muzical. La masa de-alături, doi inşi dau calificative angrenajului hotelier: „ţais!, Zeiss!”.

*

Duminică, spre amiază, pe străzi aproape nimeni, vezi-auzi fiecare om în întregul său. Trec și trec doi bicicliști șterși… Clădirile se relaxează, în sfârșit, se arată fiecare așa cum este, pe larg, în întregul ei. Ajungi perfect obosit la destinație, cum ai fi trecut printr-o mare mulțime.

*

Sighet, seară de vară, tineri de mână se strecoară cu umbrele spre parcul de la râu. În memoria lor, mai presus de orice, orăşelul se salvează ca loc al iubirii. Cei fără noroc îl vor ţine minte tot aşa.

*

Micul târg, vara. Noi nu plecăm, noi stăm aici – spre ilustrare, spre survenire.

*

Parcul de la râu. Un băieţaş din vecinătate se tot învârte de unul singur cu trotineta. Are o faţă imobilă, de sclav al jocului, nu de înţelept.

*

Stau în parc, vara – fără prietenul meu dus – cel puţin o spun.

*

Vară. Pe corzo un nou bătrân. O zi poartă pălărie à la ”Roland Garros”, o zi şapcă albă. La urmă, mișunăm prin oraș. În locul imaginii noastre sfinte stingându-se, purtăm, vai, bonomia.

*

Cafeaua de dimineaţă. A fost de-ajuns să-i greşească uşor arcul sprâncenelor, frângându-l aproape şi mi s-a dus ziua. În plus, chelneriţa-i somnoroasă.

*

Cartier, dimineaţă. Doi burlaci masivi pornesc agale, legănat, într-o nouă zi cu şpirt. Câinii, copiii, toţi îi petrec. Până să golească sticlele, oamenii ăştia umplu locul.

*

Mă trezesc urmărindu-i pierdut arcuirea înaltă a sprâncenelor, obrazul nesfârşit, alb… De câte ori ies în oraş, mă copleşeşte prostia-mi. Genială frumuseţea trecătoare…

*

Stradă în toiul lui Septembrie. Încremenesc la Roşul Trandafir. Merg, apoi, mult mai încet. Înainte, m-au încetinit tătăişele, ci, de îndată scăpai, luând-o râzând din loc.

*

În parcul municipal, fratele mai vârstnic al prietenului meu şade vârât în costum, sub bascul lui de argint. Câte un costum, câte un basc de argint, pentru fiecare…

*

Să vezi, să auzi: lumea la blocuri, străzile, parcul, orașul… Să nu fie înregistrare, să nu fie live, să nu ruleze. Să nu fie pe fb. Să nu fie ascuns în gând. Să fie aici, acum.

*

Pomeneşti numele vreunui concetăţean, sau doar te gândești la el, şi-l vezi deîndată pe stradă. Ticsit orăşelul de oameni care se cunosc. Trecem unul pe lângă altul zâmbind ştiinţific, doldora de ştiinţa despre celălalt. Suficient dacă ne salutăm din ochi.

*

Trec în smerenia mea. Nu-l văd pe fratele care mă admiră necondiţionat. El vede că nu-l văd şi trece mai departe, în smerenia lui. Totdeauna mă întrece.

*

La “Meniul zilei”. Îmi vine să sar la bătaie la liniştea albă de la masa cu conversaţia contondentă de alături – protagoniştii tocmai s-au cărat.

*

“ ‘Ce tot strigaţi atâta? Nu ne auziţi pe noi cum tăcem?” – dă să-i admonesteze pe tinerii vecini din bloc un vechi locatar. Tace, însă, în continuare. – Duminică, a venit seara în adăposturi.

*

Septembrie. O doamnă policolor rulează cu ţoacla pe trotuar, muşcând alene dintr-

un măr.

 *

Blondina şi-a tatuat o frunză color pe braţ. Plete-n vântul auriu, picioare bronzate, biciclişti pe trotuar. Prin cafenele, feţişoare luminate tainic, ascunse în i-phon-uri. Habar nu au de “A căzut o frunză-n calea ta…”

*

Bătrânii blocului se întorc împreună, osteniţi, de la vot. Sunt mulţumiţi, sunt importanţi. Au ‘plinit Numărul.

*

Casa cu arbori. Chiar astfel, înalt păzită, o împresoară seara.

*

Duminică, toamna. Bătrâna din fereastră ţine la suprafață toată strada cu ochii ei obosiţi.

*

Decembrie, Casa de Bătrâni. Mic Tricolor, lipit, dinăuntru, pe geam. Afară, Derâderea dansează din buric.

*

Pe drum mergând – Decembrie, ninge – a început să clopoţească – colindam în gând.

*

Prima ninsoare. În faţă la supermarket fulguie intensiv. Tinere mămici în culori aprinse, cu droaia de prunci aferentă, s-au prins în vârtejul ninsorii – cerşesc intensiv.

 *

Idele lui Decembrie. Tineri de-aiurea în port popular, între două fumuri de ţigară, aşteaptă să interpreteze datinile de Crăciun şi Anul Nou. Asaltul multiplicărilor. Şi-i doar începutul. Copiile asaltează prototipul – “fără număr, fără număr” – , înainte şi după Sărbători.

*

Decembrie, spre seară, prime becuri aprinse. Nişte adolescenţi vin de la Grădina Morii. Ritm alert, geci viu colorate, drum luminat. Plouă de rupe. Lor nu.

*

Astăzi au dat un pic de zăpadă. Piticii ies de la şcoală, bucălaţi. Oo-braji frumoşi, oo-braji frumoşi!…

*

De Sărbători, în mijlocul noului sens giratoriu din oraş a coborât un cal alb, întra-

ripat. Copiii fug la el, traversând aiurea, trăgându-şi părinţii de mână. O ocazie să se convingă şi ei că-i aievea.

*

Automobil lat  “la pas” prin ninsoare pe centru – negru, gol. La urmă, un ins chircit la volan – pe dreapta.

*

Un ger de-mi halucinează obrajii din copilărie!

*

Un tip prin ninsoare, cu linia pardesiului imaculată. Se vede că are cine să-l inspecteze  acasă.

*

Casă-n livadă – ţurţuri clari la verandă – lemnul cald, sonor.

*

Februarie, soare. La râul de graniţă se sparge lumina. Roşul aleargă deasupra răchiţilor. Spre seară, cópii albastre, de xerograf pe sfârşite.

_ . _

CUPRINS

În pas de 17 (II)……………………..pag.

Anotimpul neprevăzut (II) (panoul central)………….pag.

Oraşul de fiecare zi (III) ……………..pag.

Standard

ANOTIMPUL NEPREVĂZUT

 

 

 

 

ANOTIMPUL NEPREVĂZUT

 

Marin SLUJERU

Editura Valea Verde, Sighetu Marmaţiei, 2013

 

Lector de carte: † Fábri Sándor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MARTIE

 

goală cutia bătrânului vecin

trăieşte, şi-a ridicat corespondenţa

 

cutia mea – plină-ochi

rectangular nimicul

 

EXCLUSIVITATE

 

cum mi-ar aşterne cineva o faţă albă de masă în zbor,

mi se întâmplă liniştea

 

zgomotele serii o acompaniază

şi ochii deja-domnişoarei, calzi

 

– nu, nu mi-e sufletu-n trecut,  se mai petrec schimbări

 

IPOCRIZIE

 

nu înțeg graţia ta în oraşul sfârşit,

faptul că dau s-o notez

 

– graba ta – da

şi vulpiţele iama prin cofetării

 

VORBE LA PALAT

 

azi numai eu am venit

 

au trecut nişte casnici pe lângă zidul grădinii

 

freamăt de frunze, foşnet de vorbe

 

ÎNFRUPTARE

 

odată am să plâng pe săturate

cât a meritat, cât n-am apucat

mă voi face de râs

o să-mi tremure hainele, carnea, bărbia

abia aştept

 

 

NORDICĂ

 

ziua de iarnă iar luminoasă

 

n-o laud,

nu-i dau tuşa mea personală

 

o iau ca un lucru de la sine înţeles, cuvenit mie

 

 

***

 

singur cu mâinile goale

mănânc alimente singure

Aprilie vântură furouri prin cer

 

 

STAREA AMINTIRII

 

în copilărie –

prietenii mai mari îngrijindu-mă

şi eu, vai, bătrân

 

CORSO

 

ce dumnezeiţe, ce şcoli de manechine

cine a zis că oraşul e mort

 

se poate trăi mult şi bine la Sighet

întâlneşti bătrâni noi peste tot

 

BANCA DIN FAŢĂ

 

o, n-aţi văzut bătrânul în argint

stătea încremenit în Anotimp,

pierdut în argint

 

orice mişcare l-ar fi prefăcut

în nişte lut pe trotuar

şi m-am ferit să nu mă vadă

 

şi m-am ferit să nu îl văd

 

 

SUNT NOPŢI DE DORMIT

 

la urmă – conturi încheiate –

trecem pe pilot-automat

 

seară de seară ne culcăm,

de parcă ăsta ar fi rostul nostru

 

de parcă am avea de terminat rapid

/ cu / provizoratul –

 

( aşa cum pâlpâi eu pe-aici, în lichidare,

dacă te-ai ivi, m-aş prăbuşi încă )

 

AZI NU SE FILMEAZĂ

 

plouă, vântul bate razant cu vitrinele

oameni cu gulerul ridicat se grăbesc

la locul lor natural în compoziţie,

umbrelele se dau peste cap la fix

…………………………………………………………………………………………………

spre seară, un  fluviu de maşini târâtor prin oraş

deasupra toamna distribuie frunze color

semafoarele filează foarte feeric

 

GRĂDINA MORII ON-LINE

 

un tânăr ostil, anonim

tocmai am avut o dispută pe site-ul local

totu-i privit notat comentat

respirăm în cerneala virtualului

 

( copiii prea mici mămicile translucide

un râu cu un deal împietrit

pe dig trec perechi afundate în câte s-au scris

cândva se aude un aparat de filmat )

 

TU DEJA ŞTII

 

ce-i cu tine zilele astea

te-ai îmbătrânit te-ai încetinit

privirea ta abia ajunge la noi

abia trece de la unul la altul

 

lucrurile astea nu se petrec aşa peste noapte

mai degrabă nu se petrec

pentru că nu-i un răspuns

– doar noi, întrebători, întrebători

 

 

CONTEMPLARE

 

în stradă lumina în fel şi chip:

toate se-nteţesc, se pun în mişcare

 

în spatele meu chelneriţa curăţă mesele amãnunţit,

are o bluză albă, februarie

 

MĂRTURISIRE

 

 

pe mine să mă lăsaţi în pace eu sunt sub ocupaţie

de plictis de îngeri de farmazoane de singurătate

 

nu sunt aici şi nu am fost vreodată

am incapacitatea fiinţială de a fi prezent

pe mine să mă lăsaţi în pace

 

pe mine să nu mă uitaţi nici o clipă

 

VARA CONTINUĂ

 

cafenelele pline, parcurile aglomerate,

pe corso aceiaşi inşi – ce aşteptăm pe aici?

 

poate lumina ce enervează dimineaţa pescarii,

vreun zvelt allegro de pian, rătăcit

 

poate ziua în care, lămpăresele făcându-şi datoria,

fi-va totul clarissim

 

DANTELĂREASA. VERMEER

 

omul în exerciţiul frumuseţii sale – orice om –,

cu atributele divinităţii –aici cârlionţii, tinereţea –

 

la supermarket în lumină înşfăcăm de toate

aşteptând la cassă, Jaga-Jaga, schiţãm un dans din şunci

 

PLURAL

 

trăiesc mărginit de râuri la care nu mă duc

stau aici toata ziua cu lumina de-acolo

pe nepusă-masă ne bântuie albastrul înserării

 

 

POEZIE, POEZIE

 

vorbesc de la egal la egal cu voi,

ci eu, doamne, ce-am făcut atâţia ani?

am nişte cărţi în casă închise mai mereu

una sunt eu

 

ies tot mai des în oraş mă plimb tot mai încet

tinerii sunt de-o frumuseţe fără greş

nu îşi arată în clar fericirea

 

frunziş tulburător!

– nu, nu de iunie – de Mai, strălucitor

 

 

CONGENERI

 

în codrul orăşenesc ne pândim care moare primul

 

să nu trăim mai puţin

să nu întâlnim anumite persoane la înmormântari

 

să nu rămânem singuri

să nu murim cu poemul în noi

 

 

MENIUL ZILEI

 

nu ştiam când intrase în restaurant

deodată şedea, cu rochia ei albastră, singură la masă

 

pe sub pereţi, printre colonade, parcă eram şi noi

nici nu încercam să ne privim în legătură cu ea

 

nici eu / poet / nu mă mai pot privi în legătură cu ea

– ’ să nu plece cumva, încerc o panică uşoară

 

IMPRESIE DE LOCUIRE

 

nu bine se stinge ultimul lătrat şi începe ceasul meu

– massa oarbă a trupului

– uneori alcătuirea de la sine a poemului

 

azi-noapte mi-am simţit greutatea

– interacţiunea cu celelalte corpuri din acest cartier de univers

– ancoră a sufletului ghemuită pe acest cearşaf

 

 

***

 

noapte de toamnă creierul tace chitic

„psst!”, pe muţeşte

să auzim, să auzim

 

 

ÎN CENTRU

 

aceleaşi biciclete bibilite rezemate de vitrină,

de câte ori apare o nouă cafenea –

sunt băieţii eterni de la marginea oraşului,

ascultă muzică, discută fotbal, chelneriţele nu-i interesează

 

îmi imaginez grădinile neascultate şi Râul –

de-o vreme, copacii au frunzele tot mai mici, mai picturale, mai puţine

 

MIRAJ CLAR

 

ninge, prima zi de iarnă

mă vor întreba: “ ‘ce eşti trist, Marin?”

„aşa-i frumos acum”

 

fiecare cu părerile sale de rău

– în faţă, clar, bucuriile premergătoare

 

 

URGENŢĂ

 

! ce bine-i aici, ce linişte şi ce lumină,

adormi în clopoţitul depărtat al oxigenului

 

te dai jos din patul înalt direct în Păşunile Raiului

când merg copiii la şcoală, dimineaţa

 

 

CINEVA

 

“…Ion era în bucătarie, fuma…”

povesteşte unul din hoaverii întorşi de la înmormântare

e vorba desigur de răposat

 

a rămas de-o poveste şi din viaţa lui –

fiecare ajunge odată cineva,

are momentul său

 

 

REZOLUŢIA

 

poetul seara încurcat în cereri:

“subsemnatul vă rog să mă primiţi în rând cu lumea…” –

 

„sunt şanse mici de aprobare, cândva

o dată aţi ales, redactarea e grea, birocraţia mare

nici timp de adaptare nu-i

în plus, deja v-a cuprins o emoţie soră cu moartea”

 

 

STINGE LUMINA

 

de s-ar arăta obrajii tăi limpezi luminoşi

dimineaţă de dimineaţă prin odaie,

aş fi un boier luminat

 

– nu aş orbecăi sub becuri îngrijorat

de trosnetul gheţii de pe geamuri,

când dă să intre lumina

 

A NINS ÎNTRE TIMP

 

tot mai greu m-arunc în poezie

traiul meu poetic este în suferinţă

adio ochi în soare, inimă uşoară

mă bate gând de îmbătrânire, de realitate

 

mă bag sub plapumă rânjind a bucurie

bradul de vis-a-vis e plin de zăpadă până în vârf,

luna stă în toată regula pe muchia blocului

 

– suntem cam mulţi în noaptea asta, prieteni,

slabă singurătate poetică

 

BĂIATUL

 

mi-am vizitat prietenul bolnav

de un număr potrivit de ori

nu l-am deranjat, nu l-am uitat

 

“ întotdeauna ai fost tu un băiat bun “

– zice toatã lumea

 

şi am râs pe larg, obligat, cu fiecare

pe celelalte drumuri, în celelalte ceasuri ale mele

 

 

POZĂ

 

un pom de unul singur înflorit

tocmai mi-am ridicat ochii din gândul la tine –

primăvara este în trecut

 

 

CUMULUS PE CORZO

 

i-auzi!

palide, ‘n nor parfumat, de-alabastru

plutesc prin lumina ochilor mei,

îngrijorate să nu le cadă obrajii mari pe jos

i-auzi!

 

– mergeam la pas prin luna lui Mai,

să scriu cum îmbătrânesc

 

 

FĂRĂ OBIECŢII

 

nici nu ştiu eu cât se bucură că m-a întalnit,

îmi comunică o tanti foarte îngrijorată, printre altele:

„mi s-a spus că ai murit” –

 

iar oraşul a consemnat treaba asta fără obiecţii

şi îşi derulează viaţa ca şi cum

şi tu, Sighete, frate al meu – şi tu?

 

GRĂDINA MORII

 

plină, Iza curge în seara asta tăcut, repede

trec tineri guralivi spre dealul întunecat

 

aproape ne-atingem şi nu ne vedem

de înlănţuiţi, de amintirile locului

 

 

PIETA

 

astăzi bătrânul ce-l port cu mine mi-a căzut în braţe

( capul pe spate, ochii orbi, mâinile, picioarele-i atârnând )

 

– aşa îl duc prin oraş – îi sunt Maria –

pe stradă trec femei frumoase

 

TEAMĂ

 

sfârşit de August mai tăntălau, mai tolomac

şi decât burlacii de la marginea oraşului

mai mătăsos decât figuristele de pe centru,

fercheş, înalt cât figuriştii

 

şi nu mă pot bucura, că se trece

şi nu-i nimic după

 

 

FEREASTRĂ

 

cade un fluture galben – deja –

de mâine încep frunzele

 

AER FĂRÂMICIOS

 

soarele scaldă degeaba muşcatele

se simte la intrarea în bloc

atât de rău le-a muşcat frigul azi-noapte

 

– jale la ferestre, prăpăd prin balcoane

schelete de flori, praf şi pulbere de petale

 

AMINTE

 

târziu, ai tăi răsună în sufletul tău ca o vioară

trăieşti fără ei, după cum şi ei fărătine

 

poate şi tu în sufletul lor –

uneori acestea se întâmplă. uneori

 

VORBE

 

cu musafirul în faţă – şed

nu-i ofer nici un ceai,

cum aş fi musafir în casă la mine

 

în fotoliul de-alături – Nimicnicia  mea

împietrită, în toata gloria

 

 

ÎNGER OCTOMBRIN

 

nu te cruci de bătrâneţea mea

nu te minuna nu mă căina

ea mi-e pavăză înger cuib

cum trec, mă păzeşte de vuiet

 

totdeauna e cu mine

şi mă-nvaţă-a face bine

în tot locul mă-nsoţeşte

şi de rele mă fereşte

 

 

OCTOMBRIE. DOAR

 

îţi spun poemul despre îmbătrânire

nu încă, mai târziu, nu acum

 

– mai târziu sare asupra mea, îmi va fi prea aproape

şi cu preaaproapele eşti absolut singur

doar trăieşti – nu scrii, rămâne neştiut totul

 

scriu acum,

cât n-a venit încă

 

A DOUA ROSTIRE

 

cum am dat în fervoarea abstinenţelor

cum, de sprâncenele mele cărunte, nu vedeţi tânărul dinăuntru

cum cineva tot înclină şi eu tot îndrept ramele cailor verzi de pe pereţi

îmbătrânesc. învăţ să spun cum are loc asta. la urmă voi vorbi ca pe apă

 

 

 

ÎNVINGĂTOR

 

tocmai am terminat poemul despre îmbătrânire

cad lat în pat

oasele mi se fac foarte uşoare

dau din picioare dezordonat

o, dulce osteneală a trupului la tinereţă!

 

 

PEISAJ

 

intru în aşternut, mă aştern

patul cam scurt, totuşi comod

 

stau aşternut, cu cei duşi, cu cei din bloc

 

stăm ca zăpada –

s-a aşternut peste tot

 

 

METAMORFOZE

 

iscodesc dealul, urmăresc râul în vederi –

vinovăţia stă pe mine ca pe spini

 

din oglindă mă priveşte un bărbat sever

se-ajunge greu la inima lui

RĂSTIMP

 

de-o vreme m-am oprit,

nu ştiu când voi continua cu îmbătrânirea

 

viaţa mea – hobby-ul, amuzamentul – este îmbătrânirea

doar ea se întâmplă

de pildă: un tânăr se prăpădeşte brusc de grija mea

 

– îmbătrânirea se petrece în salturi

între ele răstimpuri imense, cu viitorul încremenit în faţă

 

 

 

LA PATROANA CREDINCIOASĂ

 

băruleţul are în faţă un perete de lemn

cu ferestre şi uşi

űgyeşe, chelneriţele intră şi ies,

prepară cine şti’ ce,

apar printre noi şi dispar

 

ori doar se arată în cadre –

acolo privim, acolo ni-i mântuirea

acolo întrezărim veşnicia

 

 

SĂRUT

 

s-au împlinit adevărurile definitive din poeme trec năruiţi congeneri

eu păzesc tinereţea noastră

/ veniţi de luaţi! /

 

uneori o sărut

buzele ei au un gust gândit

 

ÎNSPĂIMÂNTARE

 

mi-am uitat fără-veste chipul!

 

COPĂCEL

 

ani buni nu se face nici o vorbire

şi dintr-odată e prea târziu, eşti bătrân

sau, mă rog, un copil al bătrâneţii –

 

ţi se întâmplă lucruri absolut unice

sau, mă rog, la fel nimănui –

numai râzi ca un VIP între oameni

 

DE-A VEŞNICIA

 

scriu foarte greu la cartea de îmbătrânire

– nu, nu îmi propun să îmbătrânesc cum scrie la carte,

doar scriu cum îmbătrânesc. greu. adesea nu

 

iată-mă împreuna cu prietenii duşi:

cum m-aşteptau, aruncăm umbre mari pe pereţi,

avem bolţi arcuite deasupra

şi unul dintre noi, parcă, o aură aurie – capătă minte!

 

e luna lui Mai şi mi-e frig

şi nici nu vreau să vină vara,

că toată vara mi-e frică să nu treacă vara

şi la sfârşitul lui August se clatină plopii u l m i i  l u m e a

 

BĂTRÂNI ÎN LUMINĂ

 

(o noapte bine-închisă, azi-noapte)

 

perechi – trec grăbit

au o flacără albă în păr s-a aprins singură

 

– îţi poţi trece mâna prin ea poţi dărui din ea tuturor

dacă te dai pe faţă, te faci om nou

 

cum te-ai spăla cu bătrâni –

pe lângă ea, soarele e-un copil

 

13

 

a trecut ziua mea strălucitoare, goală

o urmez trist ( datoria), cu tot alaiul

 

 … domnu, domnu, a intrat pensia?…

… vai, ce tânăr eraţi în poza aceasta!…

 

Iunie, genunchii voştri!

eu cum să mă sui în cireşi?

 

EXTRA MUROS

 

trece lipit de ziduri prin parc

un sighetean adevărat, de exemplu

 

îi vizionez – pe el şi porumbeii graşi –,

pe nică’ri, în mijloc de centru

 

ERA SĂ MOR AZI-DIMINEAŢĂ

 

„cine-i?“ strig la umbra de dincolo de glasswand

dădeam să ies în hol – acolo umbra se piti

 

– nimeni, nimic, positive

apartamentul închis de peste noapte

pe jos, nişte schije din geamurile de vis-a-vis

– scintilau

 

 

! în tătă ziţa şi-n tăt neamu’, este-un pruncuţ de haramu!

 

 

 

TRAFIC

 

( „hai să vezi ce morgă nouă le-am făcut!”,

mă întâmpină directorul Casei de bătrâni )

 

ei stau depuşi pe bănci, în cărucioare

în largul porţii larg deschise

dacă te uiţi spre careva, tresare

cade la loc, cum treci

 

tinerii au pavilionul lor

din pridvor se iţesc creştete rase

te studiază ca popândăii,

te urmăresc, cum treci

 

în şosea traficul se- nteţeşte

trecerea-i tot mai mare,

pietonii ţin pasul,

pe lângă parcul Casei, î n f l o r i t

 

 

OCTOMBRIE

 

Soarele însoţeşte toată ziua copacul policolor

ce curtezan desuet, tâmp

 

totuşi, au îngălbenit  toţi copacii din jur

îşi smulg frunzele, îşi sfâşie veşmântul

 

 

PROVOCARE

 

la început numai eu ştiam bătrâneţea mea,

o înlăturam ca pe-un fulg lipicios

– a fost prima îmbătrânire

 

au urmat altele, multe, de ne’nlăturat,

strat după strat peste inimă

– stă ascunsă, nevăzută, dulce

 

cine să-şi facă drum la ea,

acum, că-i ştiu cu toţii străvechimea?

– cine să răspundă provocării?

 

DUMINICALĂ

 

tot mai rar cu prietenii la un loc,

ne-ntrerupem mereu,

mai bine am tăcea în trei, fiecare

 

mai bine am privi casnicele

( cum şi-au mai echipat masculul antemergător )

împodobite, trec-lanţ de la biserică

 

cum arde Octombrie în vitrine,

turle şi plopi se confundă în subcerime,

spaţii peste tot, fără timp, la vânzare

 

 

NOIEMBRIE

 

cineva trebuie să umble aplecat prin toată casa

după lumina asta de dimineaţă, să se uite afară

 

în spatele blocului pretenarii pornesc într-o nouă zi cu spirt,

umplu locul agale, legănat

 

se aseamănă cu lumina aceea … din poezia aceea…

pune lucrurile în ordine, în curs

 

– acolo, o oglindire a primăverii din faţă,

aici – o scânteiere cu iarnă

 

NON-STOP JOB

m-aş duce şi eu cu voi să văd lumea

dar trebuie să stau acasă cu slujeru marin

omul a trăit o viaţă aici în sighet

de-o vreme dă reprezentaţii cu bătrânețea lui

îi sunt însoţitor, nu-l pot lăsa singur

se face de toată comédia

 

trebuie să-l scot la plimbare pe corso

să-l grăbesc la traversarea zebrei

să stau zi de zi cu el la aceeaşi cafenea

să ne minunăm de fiecare trecătoare

să-i ţin sufletul când nu scrie nimic

să-l duc din an în paşte la grădina morii

în aerul ăla vede aude adulmecă

 

e foarte greu cu el

şi-i mai-întotdeauna dus

adevărat, uneori vin aici toate depărtările

 

81.DORM PE-O URECHE

 

azi suntem revoltaţi, a fost cutremur, nu s-a anunţat,

decât acest întuneric în plină zi, această ploaie murdară prin noi

 

mă culc devreme – am în calculator 80 de poezii de îmbătrânire

restul sunt floare la ureche

 

IARBA

 

anul acesta trece în tăcere cu luminile joase (de soare nici pomenire)

stăm în vitrina cafenelei,

derulăm o cunoaştere eminamente sensibilă, obscură

ce sociabili suntem

 

ninge rar se acopăr grădini

ce mare gălăgie făceam, ce cuminte plecăm – docili ca iarba

la primăvară va încolţi sau nu

 

ANONIM

 

! ce bărbat impozant străbate mulțimea,

ce coamă de-argint / ce coif attic poartă

 

ce mască de fier neputinţa pe faţă –

în paza lui păşeşte femeia – măruntă, îngrijorată

 

FEERIE

 

Ianuarie zi luminoasă

gnomi bătrâiori răsar peste tot

caută vorbă prilej

nu mai vor să fie lăsaţi în bună pa’

 

nu mai stau la răscrucea nimicului pe ultima sută

nu se mai plimbă pe corso chitilin-chitilinaş

 

umblă hai-hui prin oraş îmbujoraţi ca pruncii

 

REMOVE

 

Martie intră lumina în baie

las apa caldă să curgă din robinet peste mâini

o dau mai tare, rezist devenirii –

 

merg mai greu primăvara

la fiecare pas notez sclipiri, lumini

să mă bucur de ele pe larg, cândva

 

este ziuă seara

a fost înlăturat întunericul

 

NELINIŞTE

 

cu mine e clar: sunt cel fără faptă

paznicul Trecerii

răbduriu, imuabil,

dar tu, până când primăvara ta?

 

CE AUDE CHELNERIŢA

 

… un pescăruş!

 ori poate-un albatros,

l-am văzut dimineaţă, în grădină,

tare-aş vrea să ştiu cum de-a ajuns aici?

în excursie?

oare de unde-i?

 

… şi a cui!? a lui Cehov? a lui Labiş?

a lu’ Baudelaire??

 

ÎNFLORIREA.

 

de dimineaţă râsete păsări

( au tăcut toată noaptea ) şi

 

din toată această alergare şi stare, s-a ales ireparabilul

 

– se petrece la fel ca înflorirea lui Aprilie:

cineva pocneşte uşor din degete şi

 

timpul nu mai are treabă cu tine, nu te mai derulează

 

FEERIE

 

genial verdele brazilor în după-amiaza de primăvară

virez într-un mic somn fără griji

pot fi atent în sfârşit la cum îmbătrânesc

 

ceea ce mi se întâmplă rar

îmbătrânirea petrecându-se, ca viaţa, între timp,

când nici nu te gândeşti la ea

 

iată învinsul, iată străbătătorul,

cu armele boante alături, bucuros dormind –

nu, nu veni, mare somn, acum

 

LILIACUL SUB FEREASTRĂ…

 

 

un domn cu sprâncene albe, şapcă albă, în oglinda retrovizoare

tocmai intră pe poarta celei de-a doua tinereţi –

 

de-ar fi ceva mai blond, şi-ar lua Weltmeister-ul verde-argintiu diseară,

ar merge cu pedagogistele la serenadă,  apoi la o femeie singură

 

le chemi sau nu, se ivesc iar şi iar în amintire,

au nevoie de adorarea şi disperarea noastră

 

VORBE MARI

 

un bătrân trece razant pe lângă mine

sunt un om evitat în ultima clipă

ne-am fi îmbrăţişat cu trosnet cald, căzând

 

clopoţeşte-n oraş, vibrează votca-n pahare

trei picuri de ceai rosé îmi picură pe mâini

sunt şi eu o pată de culoare în realitate

 

de azi înainte voi purta pantaloni călcaţi impecabil,

indispensabili la dungă, pantofi lac, ciorapi albi,

ca domnii Duminica – să se vază, să se şti’!

 

 

ARĂTĂRI

 

de când scriu despre îmbătrânire, am flori la butonieră,

locuiesc într-un mare oraş,

mă strecor cu domniţele printre limuzine

altminteri, pare c-am lucrat o viaţă la vreo betonieră

 

– după ce voi fi consemnat toată îmbătrânirea,

voi fi tânăr la loc sau bătrân pentru totdeauna; încă nu s-a stabilit

 

 

 

 

 

 

 

VIZITĂ

 

„nu-mi trebuie decât această linişte cu ciori,

doctorul mi-a prescris cât mai multă”

mă întâmpină prietenul internat

 

mai departe, facem ture nebune prin oraş

surprindem un grup de manechine oprindu-se din dans,

încremenind la loc în vitrină

 

pe cer scrie VARĂ,

ni se îndesesc sprâncenele

pe toate casele de amanet scrie clar A-NA-MET

 

OBSERVAŢII

 

şed cu bătrâneţea mea

fără- a prinde chiar de veste

 

uneori, când închid mâzgălită ciorna,

se profilează poemul

 

DESFĂŞURARE

 

ce mai faceţi dumneavoastră,

sunteţi bine?

 – astăzi pot să le-ating

se opresc, râd, stăm în poveşti

 

astăzi mă desfăşor

alerg prin oraş cu tot luciul verii pe faţă,

pun în ordine vorbirile tuturor,

să fie pace şi armonie

 

îmbătrânesc. se vede pe prieteni

 

ÎMPREUNĂ

 

tocmai venea asupră-mi  bătrâneţea,

ca o fanfară implacabilă, dodecafonică,

tocmai mă ocupa în 2 timpi şi 3 mişcări

 

– tu râzi în toiul lui Septembrie

cum te-am surprins privindu-mi chipul gol, în voie

şi râd şi eu

 

 

 

 

FOTOGENIE

 

o vedere veche scrisă-n străineză toată:

un sat de la noi

 

o casă o biserică o baltă în mijlocul drumului

nişte ţărani pe câmp

 

– un obiect unicat

sub voalul verdelui adăugat, trecutu-i perfect

                                    

 

JAZZ

 

ultime zile de vară

toţi vrem să fim liberi şi fericiţi

ea, ca-ntotdeauna, ne fuge pe sub nas

 

noile mele poezii suferă deteriorări

tu, floare roşie, ai înmărmurit întreagă,

nesfârşeşti toamna

 

VIP-URI

 

de când a murit  prietenul meu, sunt mai interesant

sunt şi el, pentru cei ce l-au ştiut

mă opresc: „…ţi-a murit prietenul, poetul ?!”,

iar eu confirm, le povestesc de la capăt

 

la rândul său, prietenul meu a ajuns mult mai important

meşterul i-a scrijelit la căpătâi: Béke po(ha)raira!

s-au supărat  enoriaşii, familia

trecerea sa dincolo provoacă evenimente, are ecou

 

CONFUZIE

 

îmbrăţişez un om de care uitasem

s-a şters gradaţia dorului

( măsoară intensitatea absenţei)

gust deliciile resemnării

 

„ …anul viitor,  în  mai…”

îţi dai seama? va veni Luna lui  Mai!

altfel, de unde această bucurie,

acest foc sacru, potolit?

 

 

 

ÎN POVEŞTI

 

e linişte pace lucrurile au fost demult rânduite

noi în apartamentele noastre, ei afară sub glie

când, deodată, prietenul tânăr ne lasă singuri la masă

 

şi eu  vorbesc şi vorbesc, îmi pierd firul,

dau sfaturi zeiţei care nici nu ştia,

ci duce discuţia, mă priveşte întreagă

 

în cinstea ei, îmi voi cumpăra pălărie cu şinor,

cum poartă băieţii la San Remo pe scenă,

să-i cânt  frumuseţea, să se-audă în cafenea

 

 

PREZENŢE

 

absenţa celor duşi dintre noi se lăţeşte –

prieteni îndepărtaţi telefonează de demult,

se minunează că nu-s

purcedem la o strângere de rânduri  / să ne numărăm! /  

 

( ele aşteaptă în casele lor, în frumuseţe şi strălucire

singure, de neatins )

 

FLĂCĂRI

 

în oraşul cu femei singure în fereastră,

cu îndrăgostiţi singuri pe străzile singure,

petrecem ne petrecem

 

se vede prin noi ca prin frunzele tot mai subţiri mai străvezii,

cum trecem prin anotimpuri

 

apoi, anotimpurile trec prin noi

cu o mare viteză  &

o bucurie ne aşteaptă sigur

 

O NOUĂ ZI

 

într-o oglindă din colţul frizeriei, un nou bătrân

decelează atent fărâmele chipului din tinereţe

 

pleacă singur, lăsându-şi chipul scotocit în oglindă,

nimeni n-a observat nimic

 

VIP-ul zilei fiind frizerul al cărui client tocmai a murit în oraş

cald şi lumină, toţi au bilete la Loto, peste drum

 

DAT

 

formulez propoziţii despre lucruri implacabile

cum aş ieşi spre seară în grădină

 

asta-i bucuria, atâta-i al meu 

pacea înconjură locul şi omul

 

 

DISONANŢĂ

 

răsună trotuarele

îmi cer şi mie paşii de Duminică dimineaţă – ieşim

 

cum ne-nsoţim de-atâta vreme-n exclusivitate,

se-aud ca-n zi de lucru

 

AUTOBUZUL

 

unii călătoresc

de ex. bătrâna înaltă cu pânzătura cafenie,

nu o atinge nici un cuvânt

 

sau profesorul de geografie

vine la serviciu cu servieta cu mâinile pe genunchi,

înconjurat de munţi

 

alţii ne cărăm cu taxatoarea

într-o veselie,

uităm să coborâm

 

CÂINE

 

ceasul de perete se târăşte

dezacordat înainte

 

bate cu arţag, până-şi dă duhul,  

din toată fiinţa lui amărâtă

 

ca un câine rebegit,

ca o potaie inexorabilă

 

 

 

 

 

 

 

17

 

***

 

staniol în vânt,

brad în zăpadă, în drum

– După-Sărbători

 

***

 

într-un danţ  uşor,

fulgi mai mult în cădere –

sfârşit de iarnă

 

***

 

întroienit,

abia trece prin primăvară

– un decembrin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Standard

ÎN PAS DE 17

ÎN PAS DE 17

(5-7-5)

Marin Slujeru

Coperta: Ioan J. Popescu

Traduceri: – Rândunica  Anton ( R. A.)

– Vasile Bornea ( V. B.)

– Vasile Petrovici ( V. P.)

– Ioan J. Popescu  ( I. J. P.)

– Crina Voinaghi ( C. V.)

***
sin-gu-ră-ta-te –

ce cuvânt lung în zile

de iarnă scurte

***

長い言葉

短い冬のひ

自分孤独

***

Nagai kotoba,

mijikai fuyu no hi,

jibun kodoku.

( traducere și transcripție: Rozalia Paloșanu)

***

înfruntând vântul

două măicuţe subţiri

– burg în Martie

***

defying the wind

two delicate nuns

– a city in March

( trad. I. J. P.)

***

風に挑む

二人の繊細な尼

三月の都市

(International Haiku Magazine ginyu,

No 64, 20.10.14)

***

Kaze ni idomu

futari no sensaina ni

sangatsu no toshi

( transcripție: Rozalia Paloşanu)

***

Bravant contre le vent

deux nonnes minces –

Bourg en mars.

( trad. R. A.)

***

Deux petites nonnes

contre le vent

– Bourg en mars.

( trad. C. V.)

***

cerşetor cuprins

de elanul de-a cere

– zări de Martie

***

Clochard envahi

par le désir de mendier.

Aubes de Mars

( trad.  C. V.)

***

Clochard comblé

par l‘essor a mendier

– Les horizons de mars.

( trad. R. A.)

***

ghenă la blocuri,

fraţi în alb caută-n ea

– acăţ înverzit

***

Poubelle aux immeubles,

deux frères en blanc cherchent

– Accacia verdi

( trad. R.  A.)

***

se cască la greu,

sală plină de trupuri

– Martie, liceu

***

fluierat hai-hui –

un prunc prin hâda ploaie

de primăvară

***

8 Martie, fum –

o văduvă curăţă

de zor livada

***

Le Huit mars – fumée

Une veuve guèrit vivement

le verger.

( trad. R.A.)

***

8 Marzo, humo –

la viuda limpia

con afan el huerto

( trad. V.P.)

***

tam-tam-ul ploii,

un spor de lucşi părelnic

– nici o vrabie

***

Le tam-tam de la pluie,

Un élan de lumière illusoire

– Aucun moineau.

( trad. R. A. )

***

cobor la prima –

prind bara inox caldă

după o blondă

***

Je descends à la première –

La barre en inox, chaude,

après une blonde.

(trad. R. A. )

***

vai, stau să  cadă!

albe, în vânt, pe pervaz

– flori din livadă

(& R. A.)

***

Helas ! Presque tombent

Blanches dans le vent

– fleurs de cerisier.

(trad. R. A.)

***

Woe, close to falling! /

white, in the wind, on the sill

– flowers from orchards

(trad. V. B.)

***

ceaiu-n livadă –

pe porţelanuri umbre

de flori de cireş

***

el te en huerto –

en porcelanas sombras,

flor de cerezo

( trad. V. P.)

***

tea in the orchard –

on the porcelains the shadows

of cherry blossoms

(trad. V. B.)

***

Le thé sous des arbres –

Sur les porcelaines des ombres

des fleurs volantes.

(trad. R. A.)

***

singur pe stradă,

bântuie flori de cireş

– stare de toamnă

***

alone on the street,

cherry flowers haunts

– feeling of autumn

( trad. I. J. P. )

***

Tout seul dans la rue,

hantent les fleurs de cerisier

–  Âme d’automne

( trad. R. A. )

***

nu intru încă

în staniolul zilei

– Duminică, bălţi

***

I do not go yet

into the tinfoil of day

– Sunday, and puddles

(trad. V. B.)

***

femeie seara –

păzind casa rămasă

neterminată

***

Une femme, le soir,

En gardant la maison

Pas encore édifiée.

( trad. C.  V.)

***

ceaiu-n grădină –

gazda schimbă chimono

după chimono

***

Le thé dans le jardin –

La hotesse change le Kimono

après le Kimono

( trad. R. A.)

***

tea in the garden –

the host changing kimono

after kimono

(trad. V. B.)

***

pe roşul palton,

depusă vopsea blondă

– după Sărbători

***

Sur le rouge manteau

la teinture blonde échouée

– Des fêtes passées.

(trad. R. A.)

***

uşor speriaţi,

se văd umblând pe ape

– biciclişti prin bălţi

***

slightly terrified,

we see walking on waters

– cyclists through puddles

(trad. V. B.)

***

un arin verde,

cer vineţiu în fundal

– şi hop şi corbul!

***

Un aulne  vert,

Un ciel bleu eloigné,

Oh, le corbeau ne manque pas!

( trad. R. A.)

***

pitulice-n Mai –

îmi iţesc  scurt creştetul

– locatar la bloc

***

Fauvette en mai

Je pousse ma tête en haut

– Locataire à l’immeuble.

(trad. R. A.)

***

ne orbesc trecând

cu coase noi în soare

– ţărani la oraş

***

Ils nous veuglent

avec les nouvelles faux au soleil

– Paysans dans la ville.

(R. A.)

***

ieşind din local,

îşi scutură surâsul

– fetiţa cu flori

***

Sortant d’une brasserie

elles secouent un sourire

– la fillette et ses fleurs

( trad. R. A.)

***

cafenea goală,

dublu gheişele tac

– joc nou pe mobil

***

empty coffeeshop

geishas are silent still

– new game on cellphone

( trad. I. J. P. )

***

Le café vide.

Les geishas  se taisent doublement

– Nouveau jeu sur le portable.

( trad. R. A.)

***

bolnavi pe holuri

privesc atent nimicul

– în câte feluri!

***

Des malades dans les halls

Ils regardent le rien

– en quel mode?

( trad. R. A.)

***

Des malades dans les couloires

Ils regardent le rien

– de mille façons!

( trad. C. V.)

***

băieţi şi fete –

trec în grup, înalţi, râzând

–  la mijloc, vara

** *

des garçons et des filles

passent, grands, pleins d’éclats

– au milieu, l’été.

( trad. C. V.)

***

seară toridă –

un câine atârnă-n somn,

peste bordură

***

Soirée toride –

Un chien pend en sommeil

sur la bordure

( trad. R. A.)

***

scâncet  în vară –

vai, o înţepătură

invizibilă!

***

cri en été,

hélas! piqûre

invisible!

( trad. C. V.)

***

ciocănitoarea

stârnind toată grădina

– fluturi alene

***

Pivert  braillard

Dans le vert du jardin

– des papillons nonchalants.

( trad. C. V.)

***

furăm cu toţii

din bronzul chelneriţei

–  cafenea, vară

** *

de la belle peau tannée

de la serveuse, on en a volé tous

– un café, un été.

( trad. C. V.)

***

livadă-n August –

mărul nou se prezintă

cu un măr roşu

.

***

un verger  en Août –

la pomme nouvelle fait semblant

d’être une pomme rouge.

( trad. C. V.)

***

câine alb, bătrân –

dânsu-mi latră de-o viaţă

nopţile, la bloc

***

Un blanc chien ,vieux –

Ce monsieur abboie d’une vie

dans le noir, au bloc.

( trad. R. A.)

***

Vieux chien blanc

m’aboie la vie, pendant la nuit,

à l’immeuble

(trad. C. V.)

***

câinele turbând –

veveriţa sare lung

prin nuc, sub stele

***

the doggy barking –

the squirrel jumping at length

in trees, under stars

(trad. V. B.)

***

fluturii toamna –

cei galbeni înverzind?, cei

verzi îngălbenind?

***

Les papillons en automne –

Les jaunes en verdissant?

Les verts en  jaunissant?

(trad. R. A.)

***

citind haikú-uri,

amestecând în oală

– nevastă, toamna

( & R. P.)

***

leyendo haikus,

mezclando en la olla

– mujer, otoño

( trad. V. P.)

***

noapte la blocuri –

ploaia trecând pe ascuns,

într-un marş tăcut

***

la nuit parmi les immeubles –

la pluie passant en cachette,

dans une marche du silence

( trad. C. V.)

***

Septembrie-n parc –

fiece om un portret,

plus compoziţii

***

Le septembre en parc –

Chaque homme un portrait

– de plus, compositions.

(trad. R. A.)

***

farmacie, cald,

bătrâni la întâlnire

– ploaie de toamnă

***

La pharmacie, chaleur,

Des vieux au rendez-vous

– Pluie d’automne partout.

(trad. R. A.)

***

tablete color –

farmacistă fără chip,

bătrâni fără leac

***

colourful tablets –

a faceless woman chemist,

cureless elders

(trad. V. B.)

***

“cra-cra!” metalic

ciorile în livadă

– nuci goi, uriaşi

***

“caw-caw!” metallic

the black crows in the orchard

–  leafless, huge nut trees

(trad. V. B )

***

la Poliţie,

făptuitorii planton

– plouă de-azi-noapte

***

À la Police

Les délinquants planton

– Il pleut depuis une nuit.

( trad. R. A.)

***

întorc mâinile

iconic, la vedere

– prin urbea cu câini

***

Je plie les mains

iconiquement, a la lumière

– Dans le faubourg des chiens.

( trad. R.A.)

***

fetiţele ţin

unisonul la blocuri

– în “V”, cocorii

***

the little girls keep

the unison around blocks

– in V-shape, cranes fly

(trad. V. B.)

***

Les fillettes tiennent

l’unisson aux immeubles

– en vol, les grues

(R. A.)

***

livadă toamna –

atârnând, câte-o frunză

şi  ‘ici şi ‘colo

***

orchard in autumn –

here and there, hanging

a withering leaf

( trad. I. J. P.)

***

orchard in autumn –

hanging down, some yellow leaf

both here and there

(trad. V. B.)

***

Le verger en automne –

En balance une feuille, l’une, l’autre,

Par-ci, par-là..

( trad. R. A.)

***

huerto otoño –

colgando unas hoja

aqui y alla

( trad. V. P. )

***

fulgi reci se aştern

pe iarba veştejită

– sfârşit de toamnă

(& R. I.)

***

Des froids flocons s’allongent

sur l’herbe fané

– La fin de l’automne.

(trad. R. A.)

***

Decembrie gri –

stol de codane color

pe corso, prin parc

***

Décembre gris –

Volée de cheveux en tresses

sour le boulevard.

( trad. R. A.)

***

ore-n cafenea –

stăm pe rând în soarele

anului  murind

***

Waiting hours long

For the last sun of the year In the coffee shop.

(trad. I. J .P.)

***

prietenul meu –

trece ‘nalt prin ninsoare

nici luând seama

***

Il s’en fiche –

passe grand á travers les flocons de neige

– Mon ami

(trad. R.A.)

***

jos, “pod de gheaţă”,

sus, hâţ-scârţ podul mobil

– copiii, vântul

***

En bas, pont de glace

En haut, hârţ-scârţ, le pont mobile

– Les enfants, le vent

( trad. R. A)

***

după Sărbători,

facem burgări mari în burg

– la anu’, oare?

***

Après Noël,

nous faisons des grandes boules de neige

– L’Année prochaine, qui sait ?

(trad. R. A.)

***

văpaie-n obraz,

bătrân în bucurie

– o stradă, fulgi rari

***

Passion sur les joues

Vieux en joie

Une rue, des rares flocons

(trad. R. A.)

***

passion in the cheeks,

old man in his joyousness

– a street, rare snowflakes

(trad. V. B.)

***

măturând  neaua –

tanti formează un om

mic, de zăpadă

(& L.B.)

***

En balayant la neige,

ma voisine construit un petit

Bonhomme de neige

(trad. R. A.)

***

soare-n Februar –

auzi?, se clădesc lemne

tăiate prin curţi

***

Du soleil en fevrier.

Entend-tu ? Les bois coupés

font des murs

( trad. R. A.)

***

sarca-n pomul gol –

şade-n frumuseţea ei,

de coţofană

***

Un oiseau dans l’arbre vide –

Il s’assoit dans sa beauté

de pie.

(trad. R. A.)

***

la fereastra mea,

iarna stă înrămată

–  private collection

***

The winter stays framed

in the panes of my my window

– private collection

(trad. I. J. P.)

***

înconjurată,

mâţa fuge iar în bloc

– câini în zapadă

***

all but surrounded,

the tabby runs in the block

– dogs stand in the snow

(trad. V. B.)

***

Encerclé, le chat

s’enfuit a l’intérieur

– Des chiens dans la neige.

(trad. R. A.)

***

privirea-n pământ,

suspansul sprâncenelor

– gheţuş pe stradă

***

looking straightly down,

the suspense of the eyebrows

– an ice-covered street

(trad. V. B.)

***

Le regard en bas,

le suspanse des sourciles

– Glissement dans la rue

(trad. R. A.)

***

iarnă umedă,

om de-omăt într-o rână

– noroc cu gardul

(& L. B.)

***

Hiver humide,

Bonhomme de neige incliné

– Sa chance, une haie.

(trad. R. A.)

***

fugind zăpada –

damei îi prearăsună

plachiurile

***

En s’enfuiant la neige

retentit fortement

– une triste dame.

( trad. R. A.)

***

gheişă nouă –

îi urmez pe larg chipul

– cafenea, iarnă

***

a novel gheisha –

I follow broadly her face

– coffee house, winter

(trad. V. B.)

***

Une nouvelle geisha –

En voyage sur son visage

– Le café, l’hiver

( trad. R. A.)

***

prăvălind neaua

de pe creanga de arin

– cioară în balans

***

Renversant la neige

d’un rameau d’aulne

– corneille en balance.

(trad. R.A. )

***

overthrowing snow

from the elder tree branches

– a rocking raven

(trad. V. B.)

/

***

fulgii după geam –

unghiile-mi cresc mai nou

mult mai repede

***

snow beyond windows –

my fingernails are, lately,

growing much faster

(trad. V. B.)

***

Des flocons  au-delà de moi.

Les ongles poussent plus vite,

beaucoup plus vite.

(trad. R. A.)

***

salut un vecin,

scoate un ceas de aur

– stradă, ninsoare

***

Je salue un voisin

Il ôte une montre en or

– Rue, chute de neige

(trad. R. A.)

***

I greet a neighbour,

he exhibits a gold watch

– street, lightly snowing

(trad. V. B.)

***

zebră, câini prelungi

p r i n  f a ţ a  m a ş i n i l o r

– iarnă umedă

***

zebra, scraggy dogs

in front of the passing cars

– a clammy winter

(trad. V. B.)

***

Zebre, des chiens  longs

devant les voitures

– L’hiver humide.

(trad. R. A.)

***

gracile iviri

pe zid, cum dă soarele

– livadă-n April

***

Pegasul pitic –

umple tot cerul bălţii

cu turlă, din parc

***

vecinii absenţi –

aer albastru intens

în grădina lor

***

Iunie, seara –

nu, nu începe ziua,

arin auriu

***

! cum fluturii fug

tot în ultima clipă

– fostul drum de fier

( ***

apoi, tot ca ieri,

se-aşează pe traverse

din prima clipă )

***

seară fără vânt –

se-nchide o fereastră

înspre grădină

***

soare matinal –

fluturii fug, se pitesc

prin iarbă, de noi

***

Om cu Soarele –

pregetând să apună –

seară de August

***

casă-n ruină –

crinii în mare iarbă,

stăpâna zâmbind

***

de neînţeles

pomii stând în livadă

– vară cu haijin

***

singur în vară,

hămăit rar prin grădini

– case cu oameni

***

la geam, prin grădini,

vecine sonorizând,

tăcută, vara

***

vară fără vânt  –

în parc se-aştern un hulub

şi-o hulubiţă

** *

imit signalul

(pleacă un tren din oraş)

– vara de-altădat’!…

***

seară de vară –

salahorul tot poartă

saci, printr-un desen

***

negură, vara –

gherbera de plastic stă

deschisă, roză

***

pâcla-n livadă,

ori e bătrân haijinul

– debut de toamnă

***

un pensionar

la masă cu lumina

– toamnă, cafenea

***

ţipăt, hârjoneli –

fete, băieţi în vecini

– în preSărbători

***

prima zi din an –

iarna are vernisaj

la fereastra mea

***

scârț-scârț oțelul,

mă bărbieresc cu cântec

–   iarnă, lame noi

***

mă trezesc Iarna –

abia aştept să străbat

‘nalt, solemn, prin ea.

***

râd prin ninsoare –

ce limbaj  interior

bogat, cu iarna!

***

staniol în vânt,

brad în zăpadă, în drum

– după-Sărbători

***

aburind geamul,

ne privește un câine –

iarnă, cafenea

***

iarna, copacul

din spatele blocului

–  haikú déjà vu

***

danţ în alb, uşor,

fulgi mai mult în cădere

– sfârşit de iarnă

***

Clopote iarna –

prin burg trec dive cuminți,

foarte grăbite

***

iar înmiresmări,

brad despodobit pe foc

– după Sărbători

***
luna coborând pe blocul de vis-à-vis

– noapte de iarnă

***

toată noaptea stă

neclintit sub zăpadă

– bradul de la bloc

***

noapte de iarnă –

brad întraripat la bloc,

neclintit în alb

***

tablouri vin, trec –

expoziția ”Iarna”

în autobuz

***

vrăbiile-n draci

bat pervazul din tablă

– dusă zăpada

***

seară de iarnă,

bătrâni în autobus

– vedere slabă

***

vânt, ultimii fulgi

intră pieziș  în haikú

– ce rari, albi, apoi!

RESTITUIRI

***

nici un fluture,

Martie posomorât

–  Vivaldi ăla…?

***

another dull March,

not  a single butterfly

– is that Vivaldi?

( trad. I. J. P.)

***

soarele măturând grădina,

vrabia ‘i ţopăie-n faţă

***

la ce vă dedulciţi

din amarul de mine,

ţânţărime ?

***

șuier de sabie,

noapte fără lună

– un daimyo în munţi

***

stau la fereastră,

cade un fluture pal

– mâine, frunzele

***

vine cineva

în fiecare clipă

–  toamna-n grădină

PARA-HAIKÚ-URI

*

Bentley fumuriu / rulând pe centrul urbei /  – nimeni la volan.

*

Gard negru, înalt / – dincolo, stăpânii /de /  nevăzutelor .

*

Casnici la cafea – / îşi potrivesc dungile / de la pantaloni. ( Des domestiques au café –  / ils règlent les raies / des pantaloons.) (trad. R. A.)

*

Clopote la bloc –  / cizme val-vârtej pe scări, / blondă fără ruj.

*

Cafenea goală – / postaci combătând făţiş, / în gura mare.

*

Plină terasa – / cei mai vechi clienţi, în rând / cu cei mai tineri.

*

Suporter înfrânt –  / frământă la piept pânza / drapelului sfânt . ( Fan vaincu / froisse la toile / du saint drapeau ) ( trad. R. A.)

*

Gureşi la cafea – / fermecăm bunul amic / trist şi taciturn.

*

Pe terasa mea, / în spate cu  livada / şi mai mult a mea.

*

Roza perfectă – / singură în grădina /  geometrului.

*

Se zburătăcesc, / aproape lovindu-ne / – gingaşi porumbei.

*

În colţul mesei, / la cafea cu amicii / – singur cu mine.

*

Păsările-n zări – / fug zi de zi de viața / lor de zi de zi.

*

Poeți suferinzi – / micul oraș respectându-i, / încă de tineri.

* Tempouri la bloc: / o vioară – andante, / un cățel – presto.

Standard