CAPTURI DE MARAMUREŞ
Marin Slujeru
(manuscris pentru Ed. Valea Verde, propun format B5, 12/16, carte de buzunar)
ÎN SAT
GRĂDINUŢA FETELOR…*
„Apăi, să pune: pospan (verdeaţă de pus în mijlocul pâinii de nuntă – cepoi sau ţâpoi), sansiu (garofiţe), măieran (la clop, la feciori, de struţ, miroase fain), rozmarin (tăt la clop), verdeaţă (verde, măruntă, să pune roată, pe lângă clop), schinteuţă (roată pe lângă clop, pă firuţu’ de verdeaţă), t’idru (un pomuţ verde, tot pentru împodobit), lăcrâmioare, gura lupului, gura leului, bărbânoc (verde, de cunună la mirese), lalele, narcise, flori domneşti, muşcate, tătăişe – da’ aieste le ştii…” (M. T., 60 de ani)
CIUPERCILE…
Ciupercile îs: de stâjar, maro, grăsucă, albe pe dedesubt; bureţi albi sau „usturoi”, că ustură un pic, să pot face ca şniţelu’ sau fripţi cu usturoi, îi bine să arunci un pic de lapte pe ele; bureţi galbeni sau „crestăţăi”; la cele crescute mai adânc, în pământ, le zâce „vineţele”, să mănâncă aşe’ cum îs; hribe de fag – tot maronii, da’ galbene pă dos; de mesteacăn – tăt aşe, da’ mai micuţe; de tufă – mai negrii, mai moi, mai slăbuţă. Ce’ mai bună îi ce’e de stejar, după aceea de mesteacăn, apoi de fag şi tufa-i ultima, că-i mai slăbuţă şi neagră, ca mine… Ce poţi fa’ din ele: fripte de tocăniţă, servite cu tocană, cu maioneză, cu smântână; ori zacuscă ori pusă la uscat pentru la iarnă, de tocăniţă sau sarmale de post,…” (& M.T., 60 de ani).
PĂSTĂILE…
“Aș mânca nişte păstăi aite!” “Şi mie-mi plac, da’ să fie cu boabe mari, vădăcuță. Nu cu păstaie lungă, păntru zamă… Întâi se fac păstăile OLOAGE, care nu treabă rudite, nu să rădică-n sus, pă rude. Apoi, sunt păstăile DE RUDĂ, care să urcă pă rudă, pă ziță şi care îs: late, pestriţe, de d’ibol, de unt. LATE – bune de supă, da’ să pot mânca și scăzute, cu usturoi; PESTRIŢE sau cârliguță, că nu-s drepte, îs îndoite – îs cele mai bune cu usturoi, aite; DE D’IBOL, cu pui mari – se fac zamă scăzută, de fasole; DE UNT – verzi, potrivit de mari.”(M. T., 60 de ani)
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
* Am folosit un singur semn fonetic: ‘ – apostroful, pentru absenţa unor sunete, dar şI după ”e” larg, înaintea silabei accentuate sau după consoane muiate.
NUME DE OI
”Păi, dacă-i fătată într-o sărbătoare, i se pune numele după acea sărbătoare, de exemplu ”Mărțișor”, că o fost fătată de 1 Martie și așa i-o rămas numele. Le mai zic după nume vechi, de ex.: ”Năstacă”, ”Șofrona”, ”Fiștula” (habar n-am de unde vine numele ăsta, l-am auzit) sau ”Tocățâța”. Le punem și nume noi, de exemplu la una care avea fața jumătate albă și jumătate neagră i-am zis ”Cruela”, după desenul animat ”101 dalmațieni”. Am mai avut una ”Calu’” , așa i-am zis, că are breton ca un armăsar, îi curge părul până peste ochi și pe nas. Când îi cu lână stă numai cu capul în sus. La una care avea lână și pe față, i-am zis ”Leu’”. Pe alta, ”Sofia”, am cumpărat-o de la niște copii, ăsta era numele ei; le trebuie numai când sunt miei, le țâpă pe când ajung oi. Am mai avut una ”Mândra”, că așa i-o zis niște ciotornari veniți la lucru la noi când o văzut-o: ”Ioai, ce mândru miel!”…La berbecuți n-am tare pus nume, că n-am avut berbec și apoi n-am avut timp de nume.” (de la I. Ș., 23 ani, Sarasău)
BERBEC RĂU
“Tăt’e mă dor!… Îmi tăt miros mânurile, că am tăiat oaia… Pre’ tare o lozit-o berbecu… El s-o făcut tăt mai mare, ea o slăbit la jumătate… Ş-amu, câinele doarme şi berbecu’ păze’ curtea, cu coarnele lui întoarse şi răsîntoarse… Nu intră nimenea, că odată-i cu roata-n sus!”( – biciclistă de la marginea oraşului)
SĂ IE’ ORI NU SE IE’?…
Vară, demult, culoarul unui tren pe Valea Vişeului. O blonducă cu ochi albaştri priveşte şi priveşte, încremenită. Înainte de coborâre, şterge uşor, cu un deget, braţul studentului negru de alături. (Omul venise din I-le Mauriţiu, da’ nu ştia nimeni de-a cui îi…)
.VINĂ
„…Nu, n-o prins-o… Baiu- altu’… Pt’iu! mblă feştită tătă ca un ţângalău…
Tătă-i găurită!”
BIATA….
După Sărbători, constatând că nu i se închid fermoarele de la rochii, Ioana,
orăşeancă de la ţară, trece la o cură de slăbit dură.
– Uă, tu, Ionucă, bd’iata de tine, ce slabă eşti! Gândeşti că eşti scrisă! Să vede că ţi-i rău… – o compătimesc, revăzând-o, băbucăle din satul natal.
ZADII NEON
“Amu ar trebui să porţi sugnă roşu cănit o’neagră, că-i Post, puiu’ mamii…”
ROMY
“Numa’ be’u şi fumează: dăă-mi o ţâgară!… Nu mai dau nimic nimănui. Nimic. Nici on ban! Şi tata de-ar ieşi din mormânt – “hăi, fa’, dă-mi de-o pungă de bomboane”! – , nu i-aş da: stăi acolo şi putred’e!”
AICIUCA…
Un moroşan era la lucru în Bărăgan. Aflat la magazinul din sat, cere: “un
font de miere, o kilă de hrișcaș și o pară la bec”. Vânzătoarea se uită la el: „Dumneata ce limbă vorbești?” Omul nostru îi răspunde: „Dacă nu știi ce grăiesc oamenii, cine te-o pus aiciuca să vinzi?” (& Il. B.)
DIGNITAS
La 89 ani, se ridică din pat: „Adă caieru’!… Să mă duc în poartă, să torc…
Că mie nu mn’i-i hia să ştie tăt satu’ că mor!”
BUNICA
„…Aiasta, ni…, a lu’…, noa…, încătă are liceu’!… Fără bacoloriat…, nu-i bai! …Şi tăt’e fetele de pă uliţă-l au … Numa’a a noast’ă să n-aivă? Atâta-i de proastă? Da’ d’ip ce?!”
WHAT’S UP?…
– Ce mai faceţi, mătu‘şă?
– Apooi, facem ce ne-ajută Dumnezeu…
ÎN FRIG
Maramureş, şoseaua dintr-un sat, Postul Crăciunului. „Ai multe haine pe
dumneata?” – întreabă reporteriţa TVR o băbucă în lecric, zadii, pânzătură neagră.
„V’o cinci: sfeter, bluză, t’eptar… Am, de bună samă!…”
TRACTORU-N GÂT…
”…Ăla micu’? Are 13 ani!…Îi în Italia, la părinți… Lucră, ce să facă? Ști’ cosî… I-o plăcut
caii, da’ acuma n-au… Are tractor!…. Nu-s numa’ tractoare în tăt satu’… Numa’ oamenii
bătrâni, de peste 70 de ani, care o crescut cai, mai țân… Nu se lasă fără cai… De-ar trăi moșu-său, i-ar băga tractoru’ pe gât!…”
( & E. V.)
DEVER
Un tânăr întreprinzător aproviziona cu “Mona”, printre alte alimente, nişte sate îndepărtate. Nu apuca să bage albăstrucu’ în magazen. Sătenii făceau coadă lângă camion şi cumpărau rapid toată marfa. “De ce beţi aşa ceva, uncheşule?” – întrebă tânărul un cumpărător bătrân. “Mn’e primen’iuiet na rânzu!”- explică omul. ( & N. I.)
VIS DE DUMINICĂ
Ginerele îşi cumpără un Logan alb. Soacra îi zice: „Duminică să mă iei cu tine în mașână, acolo, înainte! Tăţi oamenii ‘or fi ieşiţi de la biserică și io tăt ‘oi ieși pe geamu’ acela: Lăudăm pe Iisus… Lăudăm pe Iisus! – şi ei: ”uă, ce maşână mândră ţ-ai loat!” ( & F. H.)
ISPOVEDIRE
- …Cum cu alt bărbat!? Da’ când o fost asta, mătuşă?
- Uăă, de muult…
- Te-ai mai spovedit de-atunci? Datu-ţi-s-o canon? L-ai ţinut?
- Daat… , ţânuut, cum nu…
- Atunci, nu mai spune nimănui! Că te-o iertat Dumnezeu! Să n-audă moşu’…
- Apoi, cum n-oi spune, părinte ? Că, doamne, bine-mi place când îmi amintesc!
DISPUTA ICOANELOR…
Moşu’ venise zdruncinat de bolşevism de pe front. Îşi petrecea timpul trăgând din pipă şi privind oamenii, de pe pragul înalt al casei. Nu prea mai umbla la biserică. Într-o Duminică dimineaţă, după lăut, bătrânul se pieptăna cu cărare pe mijloc, în oglinda cât o icoană de mare – între timp, îşi spunea Tatăl nostru.
– De-ar si mai primit aşe’, ar si plină biserica de oglinzi! – comentă ca să comenteze credincioasa de nevastă-sa, privindu-l câş de sub o icoană…
(& N. I.)
PANĂ
Un zilier de pe un şantier al IREM îşi pune ochii pe un tânăr electrician şi îl însoară cu fata lui. După vreo două săptămâni, fata îi comunică printre lacrimi că tânărul este impotent. ”Cum impontent? Ce impontent? – se apără omul nostru. Io am ştiut că-i corentâş!”
INTRAREA…
Venind vorba despre un personaj foarte popular din Săpânţa, care a dus de nas Miliţia şi Securitatea în epocă, întreb dacă-i îngropat în „Cimitirul vesel”. „Nu are el intrare acolo!” – îmi răspunde un avizat.
STRANIERI…
Străbunică pe autobuz: „…Uă, dor mi-i de ei! Ş-asară, atâta am zd’erat pă internet!…”
IPOSTASIS ÎN MAI
Zi toridă. Bătrânica iese cu sapa de-acasă şi o ia spre câmp:
– Cum să nu mă duc? …Nu vedeţi cât îs de albă? … Azi ‘i mai cald. Acuma-i de făcut plajă!… Nu ştiu cum ‘oi rezista. Ieri am săpat cinci rânduri de mălai… Da’ mi-oi pune o frunză de captalan sub pânzătură ş’apoi nu mai văd nimic – numa’ nainte!….
OMĂTUL
„ Miez de Martie şi ninge şi-i frig cum n-o fost tătă iarna!… Tot aşa, în tinereţe, eram În Hotare cu oile, pregătiţi să le ducem În Deal. Era prin 20 mai, dimineaţa, când ne trezeşte vătafu’ ciobanilor: – Haidaţi, oameni buni, avem zăpadă!…. Am dus oile mai jos, la hrănit… Da’ n-o ţânut mult, s-o topit repede şi le-am suit înapoi În Hotare şi apoi În Deal.”
PE HĂLEŞTEU
„Ieri am fost în sat la noi. Am văruit pomii. Am vorbit cu cucu. Numa’ odată ce l-am auzit pe Hăleşteu ( sunt acolo nişte stejărei în soare, îi place, i-i bine ): “Cu-cu!, cu-cu!” – şi eu: “Bani, cucule bani! / Mie bani tătă vará, / Ţie frunza şi iarbá”! –, iară cucu: “Bine zâci, bine!” …Că la noi pe Hăleşteu, / Cântă cucu’ când vre’u eu!”
INEXPLICAŢIE
La mânăriile şefului direct şi ale superiorilor acestuia, un diac de pe sate conchide: « Aşe’ li-s şcolile. »
VARĂ
“…Noaptea târziu ies din casă. Numai ce aud sub dud: “nţo, nţo…”. Ariciul
ţopcăia la dude… ”
SENTINŢĂ
Duminică după slujbă. Prin centrul comunei trece ea. Babele de pe lăiţi o gră-
iesc. Moşii numa’ şed şi se uită. Unul conchide: „Îhî, îhî… Aiasta nu-i femeie de-un bărbat!”
DUMINICĂ
„ …Cum zic italienii: mi dispiace…” – ridică nevasta din umeri, râzând. În centrul satului, o negustoreasă locală nu se înţelege la preţ cu nişte germanici.
DUPĂ SĂRBĂTORI
Prin ninsoarea ce stă să cadă: * „…-a lu’ Floare-a lui Gheorghe…, n-o vrut să-l ieie nici unu’ în braţă, …numa’ o stat şi s-o uitat cum l-o dus oamenii de la Salvare”.
LA SFAT
„…Cum am coborât în jos, aşe’ m-o durut în gerunţi!…” „…Ştiu, ştiu… Aşe’-i când cobori în jos…”
PREDICĂ…
În cadrul predicii din „program”, sunt incriminaţi „păgânii care au făcut rău credinţei: Socrate, Platon şi… şi…” ” Aristotel! – sare o băbucă dintre ”participanţii” la înmormântare.
OPINIE
”„…amu aşe’ stau, câte doi-tri ani…, să cunună şi-i bine…”
OCOȘ
Badea nu poartă masca de protecţie: „Lasăă!… Io ştiu mai bine… Ştiim noi de unde vine!…”
CONSULT
– …Da’ câţi ani ai, uncheşu’?
– Hia unu din 80, domn’ doctor!
– Noa! – Ş-atunci…!?
– Daa…, da’ uite, vecinu’ are 81 şi zice că poate…
– Zi şi dumneata!! (& I. A-P)
EXOD
Numa’ vezi că nu se mișcă nimic la geam, nu se aprinde lumina seara…”
LUCRU’
Băbucă urcând Ulița Pădurii, cu sacoșele pline, către o alta: „…Laudăm pâ Iisus!… Că mi-am lăsat lucru’ meu…, da’ l-oi face… Ai auzit c-o murit Mărie a lu’…?”
LEACURI
Bătrânica în haine întunecate, vorbind cu telefonul, spre stația de autobuz din oraș: ”…dacă ‘oi me’re acasă și-oi me’re la Ilenuca să-mi scriuă pă hârtie…”
PREZENTARE
Nişte copii din ciclul primar se întorc de la şcolile din oraş, în sat. Îi ştiu specializaţi în fel de fel de gadget-uri şi cam impertinenţi. De data asta stau grupat, cuminți, în mijlocul autobuzului, privind un zgărdan prezentat de o fetiţă. Alături, bunica ei se măreşte: ” Uăă! Nu şti’ nimeni câte au aieştia: câ’ne, iepur’ , mâţ, puiuţ’, mnel…!
PRIMĂVARA ÎN AUTOBUZ
Femeie cu păr argintiu, tocmai urcată în autobuzul plin:
– Încălete eşti cu biţikli, Ioa’!
( În spate, unchieşul Ion numai şede cu nişte „cameri” de cauciuc în faţă. Ea are ochii albaştri-cicoare şi râd.)
CUM ÎI
Un bătrân călătoreste sandwich, între nevestele din spatele autobuzului.
– Ce te bagi în femei? Eşti om bătrân, nu pune mâna! – îl ia la rost taxatoarea.
– Cine, eu? Să pun mâna?? Au bărbat acasă! – se apără omul.
– Au, au… – concede femeia –, da’ ştii cum îi…
FALĂ
– …Unde să m’argă ce’e peritură? Ce-a umbla atâta?… Bughe’t îi! …Stau p’acasă…Tăţi îs duşi… – se vaietă o băbucă unei cucoane, în autobuz.
– …Ai fost şi cu avionul, mătuşă?
– De 5 ori. În Franţa şi la Roma… Tot la geam am stat, nu m-o vrut lăsa, da’ am vrut să văd tot…
– De 5 ori… Şi eu nu fost niciodată… – se vaietă doamna.
– Cum „nu fost”?… ‘N bd’iata-ţi!… – comentează, pentru sine, bătrâna.
REVEDEREA DIN AUTOBUZ
…- Tăt După Coastă stai, Ioa’?
– Acolo. Am doua căsi. Şi una în oraş.
– …Da’ eşti sângur acuma…
– Nuu! Cu hainele şi căciula. …Am doi feciori. Nu vre’u lucra. Numa’ şed, în oraş, la bloc – urcă şi coboară, urcă şi coboară….
– Îmbătrânim…
– Da’ dum’ata câţi ani ai?
– Şeptezăci… Io batrână şi tu …ciolovik.
– Nu-i bai! Bine c-am ajuns să îmbătrânim! – încheie bătrânul şi coboară în staţie.
POVEŞTI, POVESTIRI…
UN CIRCUSIST LOCAL
Iarna se dădea pe gheaţă la Grădina Morii, sau chiar pe Iza îngheţată, cu nişte patine improvizate. Pe patinoarul de la Baia comunală era Regele gheţii… Patina atent, aplecat adânc, cu o mână la spate, precum patinatorii de viteză. Era instructorul de patinaj al copiilor din blocurile de pe strada „Eminescu”. Avea un ochi cu albeaţă şi celalalt albastru spălacit, fes negru, un balonzaid alb, lung. Cu primăvara, Mârza ieşea dinspre Bujurgău spre Centru, cu o muzicuţă şi un câine bătrân. Rula semeţ prin Centru, pe bicicleta înstruţată cu steguleţe colorate, oglinzi laterale înalte, trompete cu mingiucă de cauciuc, multiple sonerii. După-amiaza, străbătea în viteză maxima printre mesele de beton ale Pieței de alimente după-amiaza. Copiii se ţineau lanţ după el.
Un alt număr pe care îl oferea cu generozitate urbei a fost rularea pe centru, în premieră, pe nişte role prinse cu sfoară – desena nişte laterale foarte largi, asemenea fetelor: „ferea!, ferea!”. Cum artefactele i se defectau adesea, trebuia să şi le repare mereu. Lumea se aduna în jurul lui, ca la urs. Poate şi datorită reputaţiei sale de „Spaima femeilor”, zic unii.
( & V. T., V. P., D. B.)
SLUGĂ LA DIRECTOR
Prin anii ’50, directorul unei şcoli de lângă Sighet, învăţător, îi convocă la el acasă pe cei trei profesori suplinitori locali. Avea de săpat beciul la casa în construcţie. După câteva ore de muncă, veni prânzul: coleşe cu sămăt’işă. “Apoi, aiasta nu-i mâncare în lucru!” – protestă unul dintre zilieri. “Atunci, Mamica, pentru domnul profesor să faci papară dintr-un ou,…!” – dispuse directorul neveste-sii, terminând comanda cu mâna ridicată: „…ia, ni!”
(Doamna directoare fiică de preot – se văieta deseori: „Io, Regina balului de la „Coroana”, din Sighet, mi-am luat d’ibolul acesta!” Despre ea, un vechi camarad venit în vizită la director remarcă: „Toate bune, măi Mitică, da’ tare hâdă slujnică ţi-ai găsit!”) ( & V. O.)
CONFESIUNE RATATĂ
Tot pe atunci şi tot în satul acela, acelaşi învăţător-director se îmbătă la bufetul din centru. Suplinitorul de matematică şi miliţianul îl petrecură acasă, cu grijă – îl duceau de umeri, din lateral, pe cărare. “Am nişte probleme, măi băieţi…” – se scuză oarecum învăţătorul, ajuns în livada casei. Suplinitorul sări isteţ: “ Cam des, domn’ director, cam des…”
– Soarele vost’! Di’p’ce-mi păşiţi iarba, mă? – se trezi domn’ director.
( Se mai zvonea despre el că era cam zgârcit. Vizitându-ul un fost elev, Mitică ordonă neveste-si să-i pună un un “păhar de horincă”, dar reveni: “nu-nt’a cela, mamica, înt’unu mai mic, ia, ni!” Pe copilul unuia din suplinitorii săi, venit cu un bilet, îl puse la masă, ordonă “mamichii” să-i aducă o pancovă, din cele teminate, o nucă, din cele folosite la recentele Sărbători, cocianul mărului pe care tocmai îl mâncase şi aruncase… Apoi, necăji băiatul transmiţîndu-i tatălui său ba că “ştie scrie, da’ nu şti’ citi”, ba invers, până ce, zăpăcit, speriat, copilul fugi, jurându-se că nu mai vine la “tovarăşu’ director” singur, în veci.) ( & V. O., V. B.)
BINEŢE
Învăţătorul-director D. urca greu uliţa, în Poderei. Deodată, o nevastă, fostă elevă, „ţâşni” dintr-o casă în ocol, îşi desfăcu picioarele, îşi suflecă sumna…
– Pişi, Irină, pişi? – salută învăţătorul.
– Piş, Mitică, piş… – răspunse femeia. ( & I.P.)
VAIET LA SIGHET
Prin anii ’50‚ sighetenii începură să scoată la iveală tot felul de vehicole din vremea războiului, printre care şi motociclete ( MZ, Simpson…). În centru, un evreu masiv explica neofiţilor secretele unor astfel de maşinării şi făcea ture demonstrative. Într-o zi, motocicleta îi scăpă de sub control. Maestrul n-o mai putu opri kilometri întregi. Tot drumul semnaliză: „Oi, mamălă, oi!”, îngrozind oamenii. Abia pe la Rona dihania se opri singură.
VIS DE IARNĂ
Doi fraţi săraci de pe sate şi-au depus banii de porc “la Stoica, la Dracu, la Cluj”. Rămânând fără animalul rânduit de Sărbători, îşi cumpărară o oaie. O mânau la junghiere – unul cu o nuia, din spate, celălalt trăgând-o uşor, de-o sfoară: „te-te-te, te-te-te!… De Anul Nou, unul dintre ei avu un vis: mânca sarmale. Simţindu-le reci şi cu seu, le puse la încălzit. Aştepta, ci, dintr-odată îi sări somnul: „ N-am ştiut să le mănânc reci?!”
ELICOPTERUL LEIT…
„CIL”-ul, Combinatul de Mobilă din Sighet, avea mii de angajaţi. Acolo lucra şi prietenul meu, S. „Eram fericit. Cunoşteam pe toată lumea, aveam vreo sută de prieteni” – îmi povesteşte el. „Chiar dacă, pentru a ajunge la diverşi şefi şi şefuţi, trebuia să urci vreo …200 de etaje. Nu conta!”
Pe la mijlocul anilor ’80, veni în „vizită de lucru” la Combinat însuşi Tovarășu’ Ceuşescu. Ateriză chiar în piaţeta din faţă Sediului. A doua zi, S desenă întocmai elicopterul prezidenţial, pe o foaie de placaj. Creionul de lemn era foarte potrivit pentru asta, scriind uşor „în toate părţile”. Folosi şi culori. „Bravo! – îl felicită maistrul – , te propun la Proiectare!”
În aceeaşi zi, însă, S fu chemat în laboratorul secţiei. Îl luară în primire doi străini, în civil: ”To’arăşu’, dumneata nu-ţi dai seama ce-ai făcut! Dacă cineva copiază elicopterul to’arăşului Preşedinte? Să dispară!”. „Să nu te mai prind cu aşa ceva, că te dau afară!” – încheie muştruluirea maistrul, de faţă cu cei doi străini. Aşa că, omul nostru îşi aruncă opera la tocător.
Atunci se sfârşi şi cu „fresca”, o foaie de placaj pe care prietenul meu desenase mutrişoarele colegelor din secţie. Fetele stăteau la coadă, emoţionate, pentru a poza. Până acolo încât, în ziua în care îi venea rândul, Anuţă, săpânţanca, apăru cu un „permanent” impozant, în locul coadelor lungi: „Şonilă, astăzi io îs la rând!”.
( & F. S.)
LA EST DE OCNĂ
… Armeanul băuse toată noaptea în crâşma lui Feri din Şugatag. „Na, Isten, Isten!” salută el ieşind şi o luă împleticindu-se pe drumul Budeştiului, pe care-l cunoştea cu ochii-nchişi. „Manyika, Rózinéni, Pistabácsi, Málcsinéni, Joszi… Julcsa…” mormăia în dreptul porţilor, fără a întoarce capul. Într-un târziu, ajunse la cimitirul catolic de la capătul satului. Mai avea de mers. Se aşeză pe un bolovan şi scoase din buzunar un pachet mototlit de ţigări, pe care le împrăştie pe jos. „Hogy az a….!” înjură omul şi se lăsă în genunchi, piăpăind
prin iarba umedă. Găsi o ţigare, o răsuci în dreptul urechii şi se spijini de piatră, să se ridice.
– Jeszus Mária! – exclamă el deodată. I se arăta în vale satul vecin, în vâlvătăile Soarelui. Se ridică şi o luă în goană spre casa lui Baciu Vasile, prima casă de lângă cimitir, bătând cu cizma în poartă şi strigând:
– Ard’e Sârd’i! Ard’e Sârd’i!. – Aşa i-a rămas numele, „Ard’esârd’i” – lui şi urmaşilor lui.
( & I. J. P.)
IONU’ NOST’
Dând oraşul pentru a 4-a sau a 5-a oară, lui Ion, rapsod popular local, i se cere să intre pe sens interzis. După o vreme, omul nostru întreabă:
– Da’ bine mărg, tovarăşu’ locotenent?
– Bine, Ioane, bine…
Mai rulează o vreme şi iar întreabă:
– Da’ tăt bine mă duc?
– Bine, Ioane, bine…
Dintr-odată, Ion se burzuluieşte:
– Da’ cum, doamne, mă duc bine, că toată lumea zine, numa’ io mă duc?!
*
Altădată, ajuns responsabil de club, Ionu’ nost’ îşi dădu spargere la instrumentele muzicale şi staţie. Înscenarea eşuă, dovedindu-se că fereastra de la balcon, pe care, chipurile, intrase hoţul, fusese deschisă pe dinăuntru. Îl anchetau însuşi comandantul Miliţiei şi un tânăr locotenent – de fapt, îl loveau şi consemnau, cu schimbul. La un moment dat, comandantul fu chemat la telefon. Ion:
– Da’ bine bateţi, tovarăşu’ locotenent!
– Cum, Ioane, la maşină?
– Şî-şe, şî-şe! Mai bine şi ca tovarăşu’ comandant!
DISCUL
Anii ’90. După o inspecţie la o şcoală dintr-un sătuc izolat, suplinitorul de religie e înlăturat. Orele se dau preotului locului. Nu trece mult şi inspectorul de rută, popa, directorul şcolii cu nevasta şi o cumnăţică urcă la stână.
Duceau de toate, cu raniţa – cartofi, salată, carne, horincă ş.a, mai puţin inspectorul şi popa. Un cioban roşu în obraz le făcu tocăniţă de viţel şi mămăligă cu brânză. La coborâre, inspectorul insistă să ducă şi el ceva în spate.
– Vai de mine, părinte inspector, nu se poate!…- protestară popa şi ceilalţi.
– Nimic! Eu duc discul. Nu discut! – decise inspectorul.
Până la urmă, se înţeleseră să ducă discul împreună, inspectorul cu popa. Coborând spre sat, se mai ştergeau cu mâna pe faţă, pe frunte – erau roşii, băuţi, transpiraţi, trăgeau de disc asincron. O gazdă îi pofti în casă, dar se scuzară că sunt murdari.
– Nu-i bai, v-om da nişte ştergători – zise gazda. Poftiţi la noi!
Nu ştiau la ce se referă omul, până nu s-au văzut în oglindă. Apoi au înţeles de ce se ciudeau femeile, prin porţi. Fiindcă au mers aşa, o vreme, de-a lungul satului, mânjiţi cu funingine, cu Viflaimul în Mai… ( & N. I.)
LA ORAȘ
SENIN
Acum ani buni, iarna… Trec pe lângă cimitirul cu trandafiri în racle de nea, dinspre gară. Țipenie… Apare un țăran cu o traistă în spate. Deodată se oprește și îmi arată țintirimul: ” ‘Ei, domnișor!… Câtă lume hodinește aici… Și nu cere nimeni nimic.”
NU I CUM O FO’…
Toamna târziu, un orășean angajează un cosaş de pe sate, în piaţă. Îl duce şi îi arătă locul de cosit. Nu trece o oră și lucrătorul se înființează la orășean, la serviciu. Merg să facă ”recepția”. Iarba era ciumpăzită ici-colo, nici vorbă de cosit.
– Apoi, unchieşule, pentru aşa muncă, eu nu plătesc!
– Da’ cum, domnule, să nu plăteşti?…
– Ăsta-i cosit?
– Noa, bine, domnúle, da’ totuşi, nu i cum o fo’ …
ALEEA PEDAGOGICII
„…Nu ştiu de unde să te iau, dom’nule…” – se adresează o nevastă către un tip în pantaloni scurţi şi ochelari de VIP. „Din Barcelona. Îs bărbatu’ Ioan’ii Mării lu’…” – răspunde stranierul… (& I. C.)
DOMNII
Doi domni pe corso. Unul dă să dicteze un număr de telefon: “Stai să-mi iau ochelaru’!” „Pune, pune, că nu ştiu ce nu-mi scriuă pixu’!” – îi răspunde celălalt, de pe aceeaşi Vale.
CONCEDII
– …La mare me’r’em, …2 milioane pă zi hotelu’ şi micu’ dejun!…
– Oo! De banii ăştia mai bine mărg la noi la piscină şî mă pun de-a moiu tătă zâua!”
(& Gh. M. B.)
DAMĂ
„ Vai, tu, gagica, ce elegantă eşti!” – strigă de peste trotuar o tânără. „Mulţumesc!” – răspunde dama vizată, ţanţoşă, pe tocuri, într-un costumaş în carouri… Gândeşti că eşti o mochetă!” – continuă tânăra coborând vocea, cât s-o audă trecătorii.
GURA FB …
* Nevastă către o alta: „ …Câţi ani ai, tu? 57, aşe’-i? Io tăt’e le știu, de pe feisbuc. Tu nu ştii n’imn’ică!”
* Seniori, la blocuri: „…cu feisbucu’ lui cu tot! Numa’ fotografiază ş-apoi poste’!”
SĂRBĂTOARE
La coadă, la îngheţată.
– Vezi, dacă eşti doamnă te lăs în faţă, Ilea’, hehe…!
– Daa, esti foaarte gentelmen, Ioa’, haha…!
PETRE LA VEDERE
Duminică la Spital. Bolţi de trandafiri, vizitatori. Bolnavi în pijamale pe bănci.
– Da’ aici eşti, Pă’? – dă să-l căineze pe unul dintre ei o nevastă din sat, venită în vizită.
– Da’ unde’ai vrea să fiu? – o repede Pătru. Aici vin oamenii! – şi îi arată cu un gest larg marea de bolnavi şi vizitatori.
LA BANCĂ
– Domnu’, nu vă supăraţi!… Io vă ştiu de undeva… D’e nu din Irlanda…(?)
– Ha, ha! Hai, încoace! – răspunde domnu’…
SAU-SAU
Peronul Gării, dimineaţă. O nevastă tânără, în strai popular, îşi aşteaptă bărbatul de la lucru, din lume.
– … Şi nu ţi-i greu singură ? – o întreabă un ”peronist”.
– Apoi, domnúle, când te legi de lume, ori mori, ori tri’eşti.
ANIVERSARĂ
– Noa, ce să scriu pe el, Ilea’? – întreabă din spatele tejghelei cofetăreasa, în mâini cu un tort imens, în culori zvăpăiate.
– “Pentru cel mai iubit soţ!” – strigă de la o masă o nevastă, cu cheile de la maşină alături.
Înfulecă nişte haioşe uriaşe, dimpreună cu alte două cumetre. Poartă năframe verzi tustrei.
IROMIE
Streașină curgând în soare, vânzător sub ea:
- Ţâgări, ţâgări…, ţâgări, ţâgări… Mer’i la şcoală astăz’?” – se adresează
omul fiului său, care tocmai trece.
– Î-î! – răspunde beizadeaua.
– Ei da, am uitat că tăţi umblaţi la ”fără”.
SACUL
”Ţine-l tu de gât, că io îl prind de cur!” (Strălucitoare amiază, două neveste prind sacul cu vinete tocmai cumpărat şi o iau la goană, să prindă autobuzul.)
INEXPLICAŢIE (2)
– Nu ştiu ce s-o-ntâmplat cu Sărbătorile. Nu mai sunt ca înainte.
– Amu-i sărbătoare în fiecare zi.
– Nu mai colindăm… Nici loacsalni nu ne mai ducem…
– Locsolni, nu „loacsalni”, mă…
DOMN’ DOCTOR
Un chefliu iese de la Curtea Veche.
– Trai bun, Ionuc! – se adresează, scoţându-şi căciula, statuii înzăpezite.
ZAMĂ BUNĂ
Duminică, la ieşirea de la biserică. Un bărbat “trecut de-amiză” cuprinde o enoriaşă și-i şopteşte vorbe dulci la ureche: ”Mulţumesc de compliment, Mi’ha’, da’ de-amu îs bâtrână” – râde femeia./ ”- Bătrânăă, da’ încă me’rre!…” – încalecă el bicicleta, să ajungă enoriașa din față.
LA ORAŞ
Zi toridă. Chioşcul din staţie. Nevastă:
– … Din care, Ioa’?
– … Cola!… Auzi: „din care?”!… Ce mă inervezi!…
CELALTE VÂNZĂTOARE
Intru la raionul de lactate din piaţă. O tânără nevastă mă ia rapid de braţ şi-mi vinde ultimele 700 grame de smântână din cantă. Văzuse că am la mine un recipient potrivit. Celelalte vânzătoare dormitează lângă roţile lor de brânză întregi & sticle, borcane, ulcioare pline. „Iar o vândut asta tătă marfa!” – cârâie una…
LA NOI…
Supermarket. „O, avocados!”- rosteşte încântată o stranieră în ie chinezească. „Să vedem cât coastă! 3, 99 lei. Ca la noi fix: 0,95 euro!”
SÂMBĂTĂ
Negustorese pe centru,pe lângă bicicletele supraîncărcate: “V-am ajuns şi vă-ntrec!” “Cât de bine-am ispră’it! Şi tu?”
EL
Nevastă tânără, la mobil: „…O zîs că ie’ el compleu nou de la ruşi, dint’acela fain, să nu cumpăr, feri’Doamne!…”
CULOARUL PIEŢEI
* “ – Din care-aveţi? / – Zebra./ – Zebra nu. Da’ Kent ai?/ – Are băiatu’!”
* „Capoţiăl, capoţiăl!”
* “… Noi nu fumăm, tanti!” “Bine faceţi!…” „Nda, bine fac…”
*„Tu, Mări! Uită-te la gat’e! Cât îs de mândru împăturate!” “Împăturite!” “Ţâgări, ţâgări…”
* ”Domnu’, domnu’, nu loaţi lapte?… vi-l dau cu 40… groşcior…, morcozi, domnu’…, avem ouă proapete…, luati petrenjel din Iapa, domnu’… !”
LA PIAŢĂ
– Să facem sămădaşu’? – întreabă vârstnica moroşancă.
– Să-l facem!… – zice clienta.
– Sunătoarea patru lei, mintă şe’să lei, chiminoc, busuioc…, 17 lei tăt’e.
– Lasă 20, mătuşă!
– Nu-mi treabă mn’ie pomană de la nime’, doamnă!”
EZOTERICĂ
Sighet, cartierul “Cuza-Vodă”.
– Nu loaţ’ lapte, doamnă?
– Azi îi mn’ercuri!
MARTIE
Duminică. Țărani cu sacoșele pline de răsaduri ies de la supermarket: ” Banii se strică, da’ așeˈ, le pui și încălete îți rămân…”
TONETĂ ÎN SOARE
El vinde ţigări, în mişcare. Ea vinde bilete la Bingo, pe loc, în soare – se confesează unei prietene:
– Tătă ziua îmi rulează ăsta prin faţa ochilor, tu!
DEVENIRE…
Cumpăr de zeci de ani lapte de casă de pe colţ, din cartier, de la femei de pe sate. Am fost, pe rând, “domnişor”, apoi “domnuc”, apoi “domnu’ “. Azi dimineaţă, am cumpărat de la o nevastă cam la 40 de ani, pe care n-o mai văzusem:
– Numai un litru mai aveţi?
– Numa’… Îl vrei cumpăra?…
Am ajuns şi acestă zi de noiembrie.
DEZAMĂGIRE
La ”Casa Verde” s-a deschis un nou magazin. O bătrânică în strai popular coboară cu greu treptele: „Uăă, am gândit că-i angro, da-i numa’ andetai!…”
COLEGI
Pe dig. Niste puştoaice provoacă un băiet să urce într-un nuc. El nu vrea. Una îl trimite la origini. „M-aş duce, dacă aş şti unde!” – îi răspunde galant colegul de Casă familială.
Spăimântătură
Terasă în centru. Nevastă la mobil: „Cum ţi-i pozitiv, tu?! …Noa vezi? Ţi-i negativ, eşti bine!… Mânca-te-ar nărocu’!”
CENTRU
Uimit, fotografiez niște trandafiri sălbatici din parc. „Ce filmezi, patroane?” – mă cuprinde în trecere, din spate, un tânar manelist de-al locului.
REALITY
După ploaie. O fermieră de oraş, după un bade: „Ioa’, ştii pă cineva să-mi tungă
doi mn’ei? Or să vii tu?…”
În vuietul verii
Două octogenare, chitilin, prin piaţa Sighetului:
– Marişca lu’… trăieşte? – întreabă cea mai înaltă, aplecându-se la urechea celeilalte, după care se îndreaptă:
– Trăieşte, da – răspunde cea scundă.
– …Trăieşte? – repetă înalta.
– Trăie’! – răspunde din nou scunda.
– …Da’ Mărişca lu’… trăie’? – se apleacă din nou înălţimea-sa.
– Cine?… Trăie’, dară!
– Atunci îi bine! – se îndreaptă întrebătoarea la loc, din nou.
După care, doamnele îşi continuă periplul de fiecare zi, împreună…
( & M. V.)
TERASĂ
Vânzător de „Graiul…”, „Glasul…” oferindu-le pe la mese. O nevastă ieşită de la avocaţi: „Nu ne treb’e ştiri! Ştim destule ştiri…”
CONSOLARE
August, spre amiază. Două femei în floarea vârstei, de pe sate, se intersectează pe centru. Fără să se oprească din alergătură:
– …Ce să fac? Lucru şi lucru. Când n-ai viaţa ta, eşti o maşină de făcut bani. Robot!…
– Lasă, că şi când ai om, tăt maşână eşti!…
COOOL GENERATION
* „…Alo, i-n comă, tu…, alaltăieri m-am întâlnit cu el, la Ocnă…, ţi-am povestit, ceva de genul…”
* „…El o plecat la facultă’…”„Serios?!…N-am realizat…”
*„- Unde te-ai răcit așa?! “/“- Așa am eu, dimineața, probleme de genu’… “
* ”Alo! Azi sunt pozitiv… Mai lasă-mă cu norii, cu cultura!…”
*
„Uită-te, uită-te, zice c-o creat nu știu ce sait pentru mine!…”
*
Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încălecându-şi biţoacla.
*
Domnișoare pe’nserat, în parc: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”
FEMEIE SINGURĂ
“…Cu averi cu tăt…, virusul ăsta ne omoară! … Mulțumesc că stai cu mine!”
*
O patroană rearanjează suvenirurile străineze pe un raft în magazin: „Cum să le ştiu pune, Ioa’?”
*
Mătuşi la sfat, în piaţă: „…Mai am nişte pământ în sat… Să mă duc…, ce să fac…?”!
*
„Alo! …Sunt corigentă, sau repe’? … Repetentă, aha!… Ea budu…” (- domniță cu poșetă, pe lângă făbricuța de patalamale)
*
Bucătăreasă: “…Nu mai pun suflet…, şi de ştiu, nu spun…, să mă ştie de proastă…, îi mai bine!” ( – la patron)
*
Spre Puskapor. Neveste: „…Noa, mă duc, rămâi cu bine! Dacă mai apuc tr’i femei ca tine, nu mai ajung…”
*
Vârstnici, în pre-Sărbători: „Salut! Ce mai faci?” „Apăi, nimica nu mai fac! Lucru ş-atât!”
*
“… Fecioru-meu are tr’i băi, cu muzică, interfon, bă!… –Și io m-am spălat la ciotornă!…” ( – vânzător de țigări)
*
Nouă angajată la stat: “Cine? Io?! …La câţi bani am dat, mn’ie nu-mi dă ordine nimeni!” ( – sarcini de serviciu)
*
Corso. „Grăie mai tare, că tare-ncet te-aud p-aicea, e-o larmă de numa’!” ( – în handsfree)
*
Sâmbătă, gospodine cărându-şi ţoaclele supraîncărcate pe centru: “…Tăt umblăm şi numa’ nu ne gătăm!…”
*
Puştoaice pe centru: “…Şi i-am spus: dacă mă-nblochezi, pă mine mă-nblochezi definitiv, nu numa’ la “Mesaje”. Să ştiu o treabă!” (- relații…)
*
Albă, uscăţivă, în jur de 40 de ani: “…umblu în Italia din 2012…, pă agricultură…”(- stranieri…)
*
Bărbaţi tineri, de pe sate, pe o terasă la oraș: “ …Ia-o:…!”…, “ A cui ‘i?”…, “De lângă noi… Femeia lu’…!”
*
Sâmbătă,corso. “Alo, noa stăi un pt’ic, că şi eu am umbletele mele: după apă, după votcă, după vin…!” ( – șef de plasă)
**C *
Nu se văd, doar se aud: „Pui, pui, Sebi!…”. ( – sfârșit de vară la blocuri)
*
Bade dând faţă cu întunericul din privata unei cofetării: “Uă, Doamne!”
*
“Măă, nu vinzi freza?” – strigă pe centru un fecior, după altul, proaspăt ferchezuit. de la ei din sat.
*
“Alo! Amu ietucă ajung, de la Piaţa ruşilor vin!… Am fo’ să văd ce pânzături o mai ieşit…” ( – raport…)
*
Comand o supă de perişoare, smântână şi un ardei. „Pery’, smântă’, ardel, poftă!” mi le decartează prompt, pe masă, ospătăriţa.
*
Nevastă, într-un magazin, cu telefonul la ureche, răscolind printre bluzițe sclipitoare: “No, tu Ilea, ț-oi cumpăra ce-oi găsî și nu mă stresa atâta. Auzât-ai?!” ( & I. A.-P.)
*
Țărancă ‘hodină, arătând spre o alta, subţirică: “Ni-o, cu sugne scurte – şi ce’e, bd’iata!” ( – la oraș)
*
„…Țin minte, pe vremea când eram elev îmi doream să văd prin rochie, cum e aşezată… Acuma vezi tot!…” (– Vârsta a 3-a, la cafea).
*
Un bătrân urcă spre podul de la La Grădina Morii chitilin, relaxat… „Uite, mami, nenea merge beat!”
POLITICĂ…
– …Nu-i mai ziceţi „Memorialul durerii”! Aia o fost o emisiune. Se numește
”Muzeul Memorial”.
– Pă noi nu ne interesează! Noi aşe’ ştim: ”Memorialul Durerii”. Noi nu facem politică!
VECINI BUNI
O agenție de pariuri de pe strada „Avram Iancu” își zice „Sighet Babes”, iar o farmacie din centru s-a autointitulat ”…SIghet C. Coposu” – nu se presupuie.
*
Puștoaice: „Uită-te, uită-te, zice c-o creat nu știu ce sait pentru mine!…”
*
Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încălecându-şi biţoacla.
*
Domnișoare pe’nserat, în parc: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”
*
Un „ABC”, sfârșit de program. Aștept…
– Atâteaa-s!… Nu înving! – apare într-un târziu vânzătoarea și în fața mea.
*
Pt’iața neagră liberă: „Complimente aveți…, subțiri?”
VITRINA CHIZINEASCĂ
– Tati, uite, vreau să-mi cumperi asta …și asta… și asta!
– Bine, uită-te, tati, uită-te…
– Când aveți bani, vreau să-mi cumperi…
INTERETNICE
AJUNUL
Întoarsă de la grădiniţă, fetiţa anunţă plină de bucurie: „Mami, mami, mâine preede Jézuska!” (& I.J.P.)
PRET’ENU…
Pe autobuzul local, un el şi o ea, cam la 50 de ani. El:
– …És? Mit csinál a barátod?
Ea:
– Noa! Szé descurcă!
VARA LUI MIHÁLYI
Cafenea, sâmbătă, înainte de-amiază. Verdele se sforţează în soarele noiembrin.
– Bune-ziua! …Ha-ha, lányok! V-am salutat pe româneşte! Nu mai ştiu de capul meu! – zice tânăra pensionară, intrând.
– Akár hogy –, nici un bai! – o liniştesc fostele colege de şcoală, făcându-i loc la masă.
SOLUŢIE DE SĂRBĂTORI…
“Vettünk egy disznó Unicárbon es meg csinálunk hogy akarunk… “
BĂTRÂNUL…
Nu bine urc în autobuzul de Câmpulung şi mă pufneşte râsul. Bărbatul care urcase înaintea mea tocmai declina, arătându-mă cu capul, peste umăr, invitaţia de-a lua loc pe unul din scaunele din spate ( „Gyere álj le!”):
– Kössz’!… vannak öregebbek.
UN SIGHETEANO VERO
– Tiszteletel urak! – salută un domn înalt, cărunt, intrând în frizerie.
– Jó napot, Dezsö bácsi! Luaţi loc! – îi răspund frizerii.
CUM SĂ ZICEM?
Culoarul Pieții: ”Zmeură, pastăi!… De ce râdeţi?” „Pastăi!” „Cum, nu zicem bine?!” „Sunteţi di pa Iza-n sus?” „Nu. De la Ukraina… Da’ cum să zicem noi?!…”
A LEVES
Vară, amiază toridă, o casă pe o stradă izolată. Pe fereastra deschisă se
revarsă un val de căldură – duduie teracota.
– Marikaa! Gyeere! Forro a leves! – se aude glasul unei bătrâne, de după perdelele grele.
CRIZA
În preajma Sf. Paşte catolic, pe autobuzul de Câmpulung, două gospodine
se conversează:
– … Egy kis saláta…, egy kis húsvéti sonka levében főzve…, tojás…,
torma…, töltött bárány…, töltött káposzta…, mákos és diós és almás és turós kalács…, kifli… és… cam atât!
– Hát, e criză…. A cholesterol… Mai încet cu mâncatul!
CONTROL
„…hát én nem tudtam hogy meg fogják ánulálni az ordonáncát din oficiu!…”
ASFALTĂRI
Gospodine: „Csak peticsálták… Olyan csúnya! Incáb…!”
STILURI…
Un întreprinzător, despre fetele de la birou”: „Szimoná mint az időjárás. Márianá pe loc csinál!”
BUCĂTĂREASĂ
“Azt monta nagyon tetzet data trecută ce-am făcut..”
LEÁNYKA
În staţia de autobuz, la Sighet: “Daţi, vă rog, un ‘suCola?
AMABILITĂŢI
– …Nu vezut f’inca ‘teiat pork.
– …Es, nagy diszno vagy?
ÎN LOAN
Foste textiliste: “Egy lei spor de noapt’e! Igy soktunk dolgozni…”
MAGAZEN
Vânzătoarea îmi împachetează marfa:
– Atăt?
– Atăt – îi răspund (– n-am ce lucra ).
*
Trece val-vârtej o ceată de bicicliști, în gura mare, fără pantaloni. Gospodine, din poartă:„Hogyan beszélnek ezek a fiatalok! Tiszta cigány’’!
*
Zi de pensie, o terasă şic. Două gospodine se aşează alert la o masă:
– Permiteayiunk nekünk és egy kiss kávét!
Apoi, către ospătar:
– Nu scriem pe tabel?… Atunci, nu-mi treb’e!…
Trecând, o altă néni le întreabă:
– Mennyi egy kávé itt?
– Hat lej.
– Jaj, Istenem! – dispare ea.
*
Trei turiste vopsite blond se plimbă spre Grădina Morii: „…Jaj, de szép ház!… Nézd meg milyen egy rózsat!… Itt volt egy régi ház, amikor nem voltak bolţari… Az ablakok kicsik… Semmi baj, kevesebb less látható!…”
FEBRUARIE LUMINAT
Stradă lăturalnică. Două băbucă în capoate nu se-nţeleg dacă-i primăvară. Una-i numai zâmbet şi speranţă, cealaltă – neîncrezătoare, sceptică: “…mikor lesz lilion!….
NUMAI LA SZIGET…
Măcelărie: „Egy szkărica akarnám’… es fél kiló csáfátt’!”
STRADĂ LA RÂU
Acolo, prezentarea capotului nou al vecinei este evenimentul serii. Povestirile se deapănă la nesfârșit, din senin. Acolo mai vezi, târziu după-amiaza, gimnaziști venind agale de la școală, de pildă vreo ea, cu un ghiozdănaș sport pe umăr, cu ochii în pământ, cu junele biciclist din vecini evoluând alături: „…Tudod mien vagyok…, szégyellem…” Luume, dor!…
NOVEMBER
* Duminică, brumă, soare… La râu răsună clar convorbirile pescarilor, mie obscure, precum buletinele meteo… „Vigyázzatok, gyerekek, siklik!”
*„Gyere, te, lustaságos!” – își alintă o doamnă, ieșită la plimbare, cățelușa, după ce aceasta trece, cu mari emoții, de casele cu câini.
LA DOCTORI
(Sala de așteptare)
*
– N-am crezut c-a fi atâta lume vinerea…
– Amu cu gripile aieste, atâta controlează…
– Noa, şi-i început de an… Pierdem autobuzu’…
– Amu, dac-am zinit…
– Ş-amu-s două săptămâni, până-n noapte am stat la doctor! Am ajuns la PECO tăt făcând cu mâna, până mi s-o scrintit. De-acolo m-o luat unu până-n Bârsana, apoi iară pă jos. Norocu’ meu c-o trecut pă lângă mine un prunc ş-o întors – era de la noi. Am sunat-o pe nevastă-mea să m-aştepte cu de tăte’, că vin acasă cu lemuzina. …Din Botiza-s!
– …Uă, amu şi să-mi cadă mâna pe jos, n-ar opri nime’!… Când eram mai tânără, opre’u tăţi: “Da’ unde meri, hăi?”
*
– …O lăsat familia ş-o plecat cu alta, de pe internet. Ce fac şi internetele aiestea!…
*
– …Şi te-ai predat cu tă’te pemintele?
– Cu tă’te, da…, ioai!
– Şi ce te macină?
– Că s-o ur’nit acoperişul de la grajd ieri noapte, de la ploaie…
– L-or tocmi, nu-ţi fa’ griji!…
– L-o tomnit nepotu’ dimineaţă, da’, ioai …
*
– Io n-am griji, mi-i bine, da-s zăpăcit de cap… Patu’ şi televizoru’, televizoru’ şi patu’ toată ziua…Noaptea stau treaz, mănânc, m-am îngrăşat 5 kile în Sărbătorile astea – şniţele, grătare. Ziua dorm.
*
– …Da’ pă asta o ştiţi? Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’, imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă. “De ce faci treaba asta, unch’e’?” – l-o întrebat băietul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.
*
– …Eu p’aici n-am avut cărare, de când îs! ( – nonagenară )
*
– Eu îs bătrână şi beteagă, da’ nu pot boli. Când să vaietă fetele mele că le doare ceva, nu-ncap… Se duc la servici’: “Mamă, faci focu-n centrală?” / – Fac, ce-oi zice…
*
– Au fost mulţi de dimineaţă? / – Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…
*
– …Îi tare periculos la bloc . Pe 30 de ari le-am făcut case la ai mei, la tăţi. I-am adus de la bloc… Da’ nu-mi pare rău, că-i văd acolo, lângă mine…
– Cel mai bun doctor din Sighet îi…!” / …Ba acela-i cel mai prost!
– …Dimineaţă atâta de frumos cânta mierla… O plouat destul!” / – Da’ ai băgat hârleţu-n pământ? …Şi ce-ai văzut, noa?
– …Sfârşitu’, da… Da’ numa’ bunu’ Dumnezău ştie… / – E’i da, da’ după semne… / – După semne, da!…
– …Atâta apă o băut înainte de-a muri… / – Aşe’ beu înainte…/ – Au foc, febră…
– Mă iertaţi c-am intrat înaintea dumneavoastră şi poate c-am vorbit nişte prostii… / – Ce să te iert?! Poate că m-am mai hodinit şi eu …. Omu’ care nu glumeşte îi prost și mut, nu steie între oameni!… “
*
– …Io am ştiut dinainte. Mi-o spus nepoată-mea. O pus Internetu’ în poală şi mi-o citit tot: ce boală am şi ce leacuri trebuie să ieu”.
*
„…Aștept și aici, și aici. Unde avem norocul prima dată!” ( – pacientă plimbându-se între cele 2 uși ale cabinetului)
*
– …’I plină lumea de şufertiţari!… A’ meu fecior o câştigat la Loteria vizelor…Că el să duce în America!…Cu serviciu cu salar bun… Numa’ eu ştiu cât am umblat să I le pot face… „Aici ‘i America ta!” – i-am spus… S-o dus, nu-i… Am doi nepoţi după el…, îi văd pă calculator… Mama li-i bolnavă…
– …Ş-a me’ fată-i dusă! Poţi muri de 100 de ori până vin ei de-acolo…
– Da’ unde-i?
– În Anglia.
– Anglia i-n spatele căsii! … A’ mei zboară 8 ore cu avionu’ până-n America lor!…
LA OFTALMOLOG
– Mie să-mi comanzi o ramă ca aiasta, domn’ doctor !” – cere pacientul arătându-şi vechii ochelari. ” Cu ie mă înţeleg! Nu altele, noi, cu tot felul de ţărâmoane! …Ori două – una de rezervă!
*
“Azi îs prima…, am fost mai harnică!” – zice o bătrânică. “Da’ nu te-ai înghețat, băbuța?” – o întreabă o doamnă în halat alb. “ / – ’Ei, ha!… Ne îmbrăcăm mai gros!…” / “- Da’ nu-i așa de frig încă…“ – intervine o tanti biciclistă, dând jos din jersee… ” / ”Nu, nu… Am flori în ocol… În fiecare dimineață mă uit să văd ‘de s-o stricat… Nuu-s stricate…” – îi dă dreptate băbuca. / “…Și noi suntem flori” – conchide biciclista în de sine, împachetându-și jerseele.
*
“…Depinde ce noroc ai, și la moarte…, unii mor ușor… Toți știm că murim,
da’ nimeni n-ar vre’, pă când s-apropie Măricuța…”
***
Pânzături negre cu albastru, galbene cu cafeniu, de Iapa. „ …N-am mers la petrecare, am fost la fân… Pe când am venit o fost pre’ târziu… * …11 ani o bolit… N-am putut-o salva nicicum, …N-o fost rând… * …Nu s-arată moartea… Cosea pe lângă picioci și numa’ ce-o căzut ca fulgerat… gata o fost… Nu s-arată… Omu’ putred’e acolo în pământ… Cum să vreie Dumnezău așa ceva?! * …40 de ani de lucru în oraș… Lucram și Sâmbăta și Duminica … Plecam pe ploaie, la 5.20… Iarna noi rupeam zăpada… Nu era autobuz numa’ până-n Cearda… Odată, n-am ajuns cu banii mărunți pentru colindat la cuconi, până o trecut Crăciunu’… * …Be’ câte-o finge de cavei și-un pahar de horincă în tătă dimineața… și n-are nici pe dracu’… ”Ce pirule tăt bei acolo? Cum nu-i si beteagă?” – mă-ntreabă… * …Da’ cu ce le bei?… cu apă minerală,… nu-i bună,… nice sucu…. * …Amu umblă calculatoru’,… va da rețete la tăți!… Doamne mulți s-o strâns!… * ”… Stresu’…, atâtea și-atâtea…, n-o fost mod să nu mă-nbolnăvesc…” * ”Le-am spus: mn’ie să nu-mi puie din ce’le betoane… că io nu vre’u rămâne’ acolo, io vre’u să ies…” * ”O venit și la noi cu ajutoare din Europa, pentru bătrâni sângurați… , zahăr, oloi… Mi-am luat și eu, de ce să nu ieu? Că am fete și nurori și niciuna nu mă co’tă… Am zis asta, îi drept, de ce să nu zâc? Și m-o filmat de la TV Sighet și m-o dat și-o auzit nora din Italia, nu știu cine i-o spus – ș-apoi!… Da’ io nu de ea am zîs, ciî de celelalte, de-aici….Dint’o penzie de 5 milioane, ce să le dau la toți? Din ce?! ”
*
”„…Ei ce grijă să aibă? Ce specialist? Nuu te trimit nică’ri! Tu tre’be să te ce’i!… Îţi
scriu nişte bumbd’i acolo… „Lasă să-i do’aie!” – aşe’ zic. “
Consult
– …Da’ câţi ani ai, uncheşu’?
– Hia unu din 80, domn’ doctor!
– Noa! – Ş-atunci…!?
– Daa…, da’ uite, vecinu’ are 81 şi zice că poate…
– Zi şi dumneata!!
(& I. A-P)
EDUCATIONAL
BRADOVA
Păcurărel: ” Domnucă, pă mine să mă pui la tablă! Să scriu, să socotesc. Că io, când ies de-aici, mi se şterge tăt din minte!”
ŞCOALĂ, ÎNAINTE
– …Placă?
– Ai învăţat pentru astăzi?
– Da’ nu, tovarăşu’!
ŞCOALĂ, DUPĂ
– De ce plângi, Măriucă? – întreabă doamna de română.
– Că rămân corigentă…
– Lasă, că te-oi asculta!
– Bine – îşi şterge lacrimile copila. Da’ din toată materia! Da’ de-oi şti ceva!
CONTINENTE…
O şcoală de pe sate, sesiune de corigenţe, înainte de ’89. O copilă de a V- a, însoţită de bunica ei, nu ştie să arate punctele cardinale, nici continentele.
– Noa, vedeţi? – îi spune profesorul femeii.
– D-apoi nu ţi-i ruşine, tu, mută? – îşi probozi aceasta nepoata. Cum nu ştii Europa? N-ascultăm noi în tătă sara Europa liberă?
– Bine-bine, o trec de data asta! – se grăbi profesorul. Mergeţi cu bine!
– Dumnezău v-ajute! – plecă femeia cu nepoata, în zdrăngănitul trăistii.
ELE…
Nişte codane ies din Palatul Cultural, de la o serbare organizată de profii de muzică populară de acolo:
– Adică iele să cânte, iară noi să ducem câte o sută de mn’ii şi ne-o pus de spectatoare! Nu-mi pare rău după bani, că-mi dă mămuca câţi vre’u, da’ mi-i ciudă de ce ne-o luat de proaste!
INTRODUCERE…
Intru la a V-a, în şcoala din sat, unde lucrez de mult. Mă uit la copii şi-i amintesc chipul unor fraţi, surioare, părinţi de-ai lor. Pe unii îi identific „din prima”, pe alţii mai greu. Par nişte xerografii vii, mai mult sau mai puţin reuşite, ale unor modelele de demult. Stau acolo – expuşi, cuminţi, sperând să (le) recunosc originalul… – Eu – copia tot mai palidă, mai ştearsă, a fraţilor, părinţilor, bunicilor mei…
RIDICAREA
Patru copii roşii la faţă ies din şcoală în şir indian, încadraţi de nişte asistenţi de la Direcţia Copilului. Sunt fraţi, au între 3 şi 14 ani, părinţi inexistenţi, îi îngrijeşte o bunică bolnavă. Doamnele plâng, toţi elevii au ieşit să vadă cum „îi duc”…
– După două săptămâni, se-ntoarce el hăt! – se-mbărbătează unul dintre colegii fratelui mai mare.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Tocmai veniţi cu treburi la oraş, tatăl, bunica (maternă) şi Mihăiţă se preumblă.
– Ce-i aici, tată? – întreabă copilul, în dreptul unui edificiu.
– Nu ştiu – dă din umeri cel întrebat.
– Da’ aici? – insistă copilul, în drepul altei clădiri.
– Nu ştiu – repetă figura taică-său.
– Nu-l mai întreba atâtea, Mihăiţă! – sare să fie de folos mama-soacră.
– Lasă-l să-ntrebe… – o contrează ginerică –, …că aşe’ învaţă.
SHARE
O ciocolată străineză aşteaptă în colţul colţului catedrei fix. Dirigintele cercetează din privire clasa. Vinovata îngaimă din bancă: “A venit mama din Italia”.
DISTANŢE
La amiază, după ore, nişte ţigănuşi în uniformă aşteaptă maşina şcolii, să-i ducă la casele lor. Le spun să vină zi de zi la şcoală, că-i foarte important pentru ei. Mă-ntreabă insistent, unul dupa altul, ca într-o stranie cântare, când vine maşina. Le cercetez ochii – da, într-adevar, sunt de departe, şi mai de departe…
PROFĂ
“…Noa, nu-mi treabă mn’ie nici un fel de perfiecţionări! Să nu mă mai învieţe aieştia atâtea! Învăţ eu sângură! Auzi: cursuri gratuite, da’ costă tri sute de lei! D in aieste n-am mai vazut!”
PLETYKA…
„Copiii de astăzi sunt foarte obraznici. Nu se compoartă cum am purtat noi.”
***
„Cum adică “să siuă”?!” – admonestez un elev. „Să fiuă, noa, m-am corectat, ceă?” – mă repede el.
EMPATIE
Profu’ vârstnic se apropie de şcoală. „Ziniţi, de-ab’e, ziniţi?” – îl întâmpină un prunc din fereastra unei clase. * Primăvară, sala profesorală, sfârşit de pauză. Profesorul se adună spre clasă. Îi flendură manualele, planificările, catalogul. “Îi musai a me’re…” – îl căinează femeia de serviciu.
(BALCANLAUREAT, DUPĂ SCRIS )
„Noa vezi că şi camera te lasă, tu?!… Numa’ cu bun-simţ… Cu bun-sâmţ, tu!” * „Cum a fost în sala la voi?” * „ Cum să fie? O ştiut unu’ , am ştiut toţi.” * „ …Şase! Ura!!! Fix 6! O luat Bacu’!” – strigă babacul intrând în cârciumă. ”Să-l aibă şi pe ăsta!… Mai departe? Nu-i trebuie altceva. O cheltuit destul. Deja-i în drum, înapoi, spre Paris. M-o sunat, totuşi, din avion, să mă uit după o facultate… tot aşa… * Tri sute de euro! Cât să fie? Ceri o ciornă la un moment dat.”
*
Educatoare: „…Ei nu-s de online! Grupa n-are răbdare să stea în fața calculatorului !…”
*
La râu, teleconferință. Ele, în paltonașele lor color, în liniște maximă, îl ascultă pe el, dăscălindu-le rar, din iphone: „…alții nu se îndrăgostesc trei, patru, cinci luni de zile…”
*
„Uă, de tătă minunea-i coconu’ ăsta a lu’…!” – îl înşfacă mă-sa de jos, de pe asfalt, unde copilul se trântise.
*
Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
– …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
– Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)
*
„E bună doamna cu voi, mami?” „Foarte bună! Tot mi se rupea creionul de ăla galben şi ea…” (Private Grădi’)
*
Zi de previzualizare la grădiniță. Ţinându-se de mâna mămicii, o fetiță se desparte de doamna educatoare. Brusc se desprinde şi aleargă la colegul ținut de mână de educatoare, îmbrăţişându-l. „Scumpa de ea!” – zice educatoarea. Ci, adaugă repede: „Nu se poate îmbrățișările astea!”
*
”Tati, uite, vreau să-mi cumperi asta …si asta…!” “Bine, uită-te, tati, uită-
te…” “Când aveți bani, vreau sa-mi cumperi…” ( – la vitrina chinezească)
*
Un fecioraş către altul, în goana bicicletei: „…Era să nu-mi deie bani de îngheţată!…
Că să nu mă doară gâtul… He, he! Da’ când mi-o luat piş’ină, n-o avut grijă…!”
BĂRBAȚII…
– Nu mai stropi casa, ţi-am spus de-o mie de ori! Vezi că-ţi dau două!… – se-aude după ploaie, de după un gard.
– Da’ nu dai două, tati! – vine răspunsul.
*
O mămică pe bicicletă. Fetiţa de pe scăunelul din faţă se smiorcăie: „C-am vrut să te iubeesc!” Cea din spate habar n-are…
*
O liceană boboc vine de la școală neagră de supărată. Auzise cum înjură colegele ei. Tace și tace, dar, la un moment dat, își varsă năduful: ”Pe mine m-ați ținut ca-ntr-un borcan!”
*
Spre seară, la dig, trei băieți în jur de 10 anișori. Bicicletele claie peste
grămadă, ei uzi, cum făcuseră baie în Iza și cu julituri, vânătăi, de la drifturi…
Băiatul 1, frământat: Ce-o să zică părinții noștri?
Băiatul 2, scâncind: Io nu, io nu am vrut, voi!
Băiatul 3, limpede: Măi! Dați vina pe mine! Ziceți că-s eu vinovatul!
*
Octombrie. Oraşul întraurit, înecat în pensionari şi elevi şi eleve… În zona „Pieţei ruşilor” şi a căruţelor cu lemne de foc, staţionează un găligan cu două chişchiriţe contemplându-l. „Bine, frate!… La licieu îs… ” – răspunde el la i-phone, plicitisit.
(& M. V.)
*
Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
– …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
– Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)
DULCE GRAI…
* „Noa, şi ce mai dolgozoieşti?”
* „Am terminat! Pa, fetelor! Todosî’, Mări’!…Ne vedem luni!” „Pa luuni! Să-mi scrii!…” ( – vineri după-amiază, în piață)
* „Mândră eşti!” „Păi, orişicât!…/ Poţi să ştii!…”
* „Şî eu un aiz cofi!”
* Albăstruc, verdiuc, luhău, câc, câcău, rupt în două, horticoniac = MONA.
* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!”
* „Minervaa! Hăi, Minervăă!” ( – la blocuri)
* ” „Hai să me’r’em la ea, tu!… Că nu-i departe Acatena aia…” ( – corso, Sighet)
* „Hai, noroc! Cum trieşti?”
* “Noa, me’rem?”/ “Me’rem, dară!”
* Nu serviţi o hreanzlă?”
* “O perişoară, smântă şi un ardel! Poftă!” ( – ospătăriță)
* ”Plăcinte ’mboboşe’t’e”.
* „Pt’iu, nu-ţi sie de deoch’i, că îndemânos eşti, mintenaş ai ajuns unde-o trebuit!”
* „Jani be’, Jani plăt’e’, taşca lui feleluié’!” ( – chefliu) ( & V. D.)
* Un Rusal fericit!
* Du-t’e-n trebd’iţi!
* Nu t’e-ntre’!
* Ce te judeci atâta…?
* Nu mă zăhăi!
* Dă-mi bună pa’!
* „Vai, tu, ce şică eşti!”
* Du-te-n bd’iata ta!
* “Da’ eu cum să mă suu în cireşi?!”
* E precoci de mici, dragă!
* Ce urdiniţi atâta, măi prunci?
* Haidaţi pă la noi în Sărbători!
* Ciao’s toc!
* Nu mă face de groază şi de comedie-n lume!
* „Nu mai be’ atâta, că-i muri!” „ – Ş-apoi!”
* Atâta ‘a ninge, până ‘or umbla şoarecii în gerunţi, pe sub cer!
* ”- O trecut autobuzu’?” ”- Amu ietucă!” / – ”De când îi lumea!”
* „De ce nu faci, tu, numa’ o notă? ’A ce faci şapte noţi?”*
* „Ioai, ce bine mi-o pânit!” ( Băbucă la cafea, bând ultima picătură din cană.)
* „ Haidaţi, neveste, că se duce autobuzu’!” „ – Ş-apoi! Că n-om duce lumea-n ce’e lume! Ne mai uităm prin bolduri, c-atâta-i a nost’.“
* ” Alo, Mări’!… La Devis sîntem, tu!… Hehehe! … Haidaţi şî voi!” ”
* „ …Auzi, tu! Or vinit la Parastas şi ei… Tăţi i-o-ncongiurat… ”( – eno-
riaşe, după slujba din Duminica iertării)
* „…E’i:…!?” ( – raionul de lactate din piaţă, o băbucă fuge dintre caşuri la intrare, îşi scoate mobilul din sumne şi-l pune la ureche.)
* Comeseni la o nuntă. Unul închină. Celălalt: „- Nu mai beau de câţiva ani.” „ – Da’ cum? Te-ai ciumurluit?…”
* ”- Oare mai așteptăm mult?” ” – Două minute, trei maxime!”
* Serbarea de Crăciun. Mămică din public: „Alex, tomn’e’ smirna pe tine!”
* Școală, îngrijitoarea despre fochist: ”De dimineață atâta urdine’ˈcu bota cee, gândești că-i fuleru-n Viflaim!”
* Duminică, Martie. Țărani cu sacoșele pline de răsaduri ies de la supermarket: ” Banii se strică, da’ așeˈ, le pui și încălete îți rămân…”
* Sighet, pe un afișier stă scris de mână: ” Vând cățelup /…/”
* ”…Chitilin, chitilin? Da’ unde te-ndemni a me’re?
* Locomoţie cerebrală, pancreatism, Şaieu, clanson, branconieri, clansonează, dencapotabilă, glandiole, gânscă, famfară, să scriuă, să fiuă, sa puă, poniclenică, analizuri, barolă, pagine, pelerini, prăjiture, cameri, trepţi, ardel, jucăree, jucărei, hoanghi’nă, halipoandră, boltăitură, hâltăşag, Iucăs, Hejăr, glajă, fârtâmbrâcs, portugale, ştampel, deţ, plev, bluhă, kevert, verdiuc, albăstruc, tri’ş’tri (33), cleoambe ( ghioambe?), turi…
GLOSAR DE COPILĂRIE
( după volumul “…leptém?…”, ED. ECHIM, 2007)
Tinel, Marin, Moni, Tibi, Sanyi, Miki, Rodi, Gyurka, Jóska,Gabicza,Valentin, Pisti, Jancsi, Anti, Annuska, Aniko, Cunci, Eliz, Öcsi, Lajcsi, Arthur, Aladár, Nancu néni, Mureşan né, Iobanyné, Petöné, Fodor néni, Fodor bácsi, tanti Loga, tanti Ioana, Orsi néni, tanti Ilus, Manci néni, Icuka, Csőpike, Grasu, Csontos, Ţâncu, Káki, Kancsika, Porodica.
Tupu, Baklövés, Pui-pui, la perete!, Hentof, Iţic, Léptem?…, La gaură / La găvoazdă/ La bijboacă, Filipic, Nouă pietre, La perete, T’iuz, Crăiţă, Tronf, Foţi, Prinsa.
Soră-sa lu’, frate-so lu’, toţi doi, amântrei, oformã, viorist, prinzoner, pioner, gugulaş, figurist, malagambist, ganţ-ghibir, la şpiţ, inţi-finţi, spihoze, soşete, budigăi, pond’iole, pijamală, stalajă, ţoaclă, biţoaglă, motorbicicletă, sărsame, cribituri, credenţ, tepşă, talgere, sforgace, pocroţ, camera combinată, mobilă combinată, bili, lavor, gaică, mesălău, terpentină, târboanţă, hârleţ, bermancs, şcarpe, piţule, ţernă, paiţli, bighidiuri, şpargă, şparga, şparlit, bonzar, rădaşcă, ţinţă, feldere, zibzar, bretele, fioc, tragacs, tolcer, firispor, hatijac, taşcă, plafon, vaspor, moaşli, gaică, pirule, lomuri, coanţe, şurluit, chef`e, videre, valing, ţângălău, puţerka, coiţe, pină, temeteu, plafon, famfară, mâzdă, primadomă, fotografistă.
Rá(n)totthús, ratotă, lecsó, sclănină, kuştulaş, hurcă, piftele cu pireu, porodici, bufte, cârmoaje, hremzle, hígtojás, mâncăruşă, bundoskenyer, gomboţ cu prezli, aranygalluska, ciurigauă, coşte, eugenă, eugene, caramelă, parfeu, savariană, indiene, turos / dios laska, lapte de pasăre, ligvar, mere pe roştar. ce mi-i de foame!, mă cort’eşte, pâine albă demnicată-n lapte.
O să ploaie!, săr’mâna!, mă foleşte!, stinge robinetu’!, trage oblonu´!, bagă şubleru’!, trage ruleta!, aşa mi-i de foame!, mânâncă petre farfurie!, nu crâşca!, mă foleşte, păşi înainte!, fac pareu!, trage zibzaru’! aprinde umbrela!, sigurat!, să mor io!, nu mă-ntere’!, nu mă-npasă!, nu piscăli!, nu mă tuna!, nu mã celui!, nu fircăli!, nu bloji!, nu mă conturba!, nu mă hârâi!, nu mă piţiga!, nu mă inerva!, nu mă bobona!, nu-ncepe la mine!, nu te mădări!, nu conteşte!, flitu’!, să-ţi fie de ruşine!, spus!, spusă!, scris!, scrisă!, şi de-aceea!, ţi-am spus de-atâtea de ori!, te-ai nebunit?, fără mişcuraţii!, ce te- agâmbă?, ce te râzi?, nu se egzistă!, s-o văzut dreptatea românească!, gubics!, de-a hina-her, (umbli) pe horariţ, pizdiri mă-si!, ţilit!, ţilită!, când îţi vine, mult te ţine?, eşti cronic?, n-ai herbac!, iar te-apucă bâha / herediile?, kampetz!, ţuki!, eram precis!
Bohoţ!, nimuric!, şflinder!, ixoş!, proasta de…!, sfârdoc!, puţuka!, puţuri!, tekergeu!, trogher!, hoher!, fondean!, rablău!, keniuhă!, meletiuc!, brihan!, sclepţ!, g(h)ebe!, rongyios!, taknyos!, fingos!
Serbus!, Szer’us toc!, Szia‛! Larevetindeo!
POEZII PENTRU VOICHIȚA
(selecţie )
MĂTUŞA
se-ndreaptă spre scaunul din colţul sufrageriei
înconjurând cu pantofii în mână covorul:
ce să merg pă ţol când am pă unde, ni –
n-am număr, care cum s-o-ndurat
acela număr l-am purtat –
v-am adus o plasă de păpădii din sat
mândre măşcate
să faceţi suc până-s în floare –
şi răiuţ’ de sub vişinu’ din umbra căsii
Vasalie acolo-şi petrece tare nu’i bine
AŞA O LINIŞTE
tata a plătit şase trâmbiţaşi
să cânte după mama
când au trecut Valea a fost
ca şi cum apa plângea după ea
noaptea pe la unu s-a aşternut
aşa o linişte în curte
era noiembrie nu era frig
tata a rămas la o masă plângând
POVESTE FĂRĂ NOI
a revenit cineva din sat
de la morminte
tocmai povesteşte
mama îl ascultă
– şi noi importanţii ei orăşeni
nu eram, nu suntem
MĂTUŞA LA ORAŞ
stătea în ultima casă în sus pe Vale
– câteva lucruri în nici un fel
flori lúcii străvezii sub geam –
la urmă s-a mutat la oraş
venea să ne vadă mereu
parcă o aud: „stai unde stai,
că alt loc n-ai, domnuc”
aveai la faţa cui să râzi
doarme acum la marginea cimitirului-burg
de dincolo de gard s-a făcut
o grădinuţă pe mormântul ei
ca într-un ţintirim
PETRECEREA UNCHIULUI PĂTRU
trâmbiţe bocete prapuri albaştri
în curte rămâne o zăpadă de lumânări
Valea cu zgomote satul în verde
casele clopotul noi
tot oprindu-ne înşirându-ne
lume în alb şi în negru la cer
FELINAR ÎN AMIAZĂ
anii au trecut
în satul cu oameni puţini
mi-a rămas chipul de la 15 ani
– de-aceea mă cercetează
purtătoarea de busuioc
la înmormântarea unchiului meu
…se ţinea de noi
fetele o alungau de ruşinea
Domnişorului venit în vacanţă
VACANŢĂ LA SLĂTIOARA
*
peste peminte se vesti crimă
şi-o strigau unii altora
cântecul s-a-ntrerupt
am fost şi eu la înmormântarea-nuntă
şi în îmbelşugata lumină
în strălucirea care spinteca satul
în podişuri la florile inului
în tremurul după-amiezii Duminică
*
aduceau apă din Vale
de lângă drumul de cară
Maică Sfântă Preacurată,
arată-mi orânda-ndată
şi-n oglinjoară la lumânare
li se-arăta o arătare
dulăii păzeau ţipenia
eu şi puzderie stelele ne ţineam străini
*
până porneau toate la braţ
/ val calm înflorat pe drumul colbuit /
să treacă prin faţa celor ieşiţi la porţi,
ce mai efort de organizare pe două-trei verişoare
– cât după, din toată Duminica, rămânea mai nimica
*
pomii marcau aiurea încremenirea satului
difuzorul din Coastă răsuna singur
după-amiaza era cineva la care căutam
*
satul nu avea preot
biserica a stat închisă toată vara
venea cineva la răstimpuri
ce-mi amintesc e lumina
pătrundea vraişte cu zgomotul Văii
şi huma trupului
în răcoarea umbrei lui
*
gimnazistele au chicotit toată vara
despre cum a fost la serbare:
Duminică după slujbă în curtea şcolară
învăţătorul-director ţinu o mare cuvântare
domnii elevii şi oamenii toţi tăceau
purta o cămaşă albă-albă
purecii-i jucau pe guler
menţiune au luat numai proştii
*
„noa mai zboarră acum dacă poţi!”
zise în crucea amiezii
bătrânul suplinitor de franceză
nimerind musca pe mămăligă
– asta se petrecu în tot satul
în Duminica aceea
scrie şi aici
CUPRINS
În sat………………………….pag.
Poveşti, povestiri…………pag.
La oraş……………………….pag.
Interetnice………………….pag.
La doctori…………………..pag.
Educational………………..pag.
Dulce grai………………….pag.
Poezii pentru Voichița……pag.
arhiva la vedere 